Posted on Oct 20, 2015 | 37 comments

Tot auzisem de chestia asta pe Facebook. ”Anticariatul de noapte”. O mică afacere din Cluj condusă de un poet clujean pe nume George Chiriac. Ce mişto – uite că se pot face afaceri cu cărţi şi în România. Şi azi am dat peste povestea asta efectiv halucinantă pe Facebook, postată de criticul literar Dan-Liviu Boeriu:

Azi am simțit, după foarte multă vreme, un șoc destul de puternic. Am stat și am chibzuit câteva ceasuri dacă să mărturisesc lucrul ăsta sau nu, însă – să-mi fie cu iertare – simt că un astfel de comportament trebuie dezavuat public.

M-am bucurat foarte mult când, în martie, am fost invitat la București să vorbesc la lansarea integralei poetice a lui Mircea Cărtărescu. Entuziasmul meu era suficient de mare încât să nu țin vestea pentru mine și s-o popularizez, evident, pe Facebook. Unul dintre rezultate a fost următorul: un tânăr poet clujean (despre care aveam o părere critică nici prea-prea, nici foarte-foarte) mi-a scris un mesaj prin care mă ruga, dacă pot, să-i cumpăr și lui un exemplar, să-i cer lui Mircea Cărtărescu un autograf și, reîntors la Oradea, să i-l expediez prin poștă, urmând ca el să-mi trimită, ulterior, banii.

Zis și făcut. Am participat la eveniment (a fost una dintre cele mai frumoase lansări din câte mi-a fost dat să văd), am cumpărat pentru iubitorul de poezie un volum, profitând de faptul că, existând o înțelegere între mine și Humanitas, beneficiam de o anume reducere la cumpărare (m-am gândit că-i fac o bucurie tânărului spunându-i că nu trebuie să-mi dea 90 de lei, ci 50), i-am cerut lui Mircea Cărtărescu un autograf și, ajuns la Oradea, i-am trimis (e adevărat, cu o întârziere de vreo 3 săptămâni) cartea. Se întâmpla la sfârșit de aprilie.

Poetul clujean mi-a scris că a primit-o, mi-a mulțumit și mi-a spus că-mi va trimite banii, împreună cu o carte a lui, cât de curând. Zilele au trecut, eu am uitat complet despre lucrul ăsta. Ultima discuție dintre noi, conform cronologiei mesageriei de Facebook, a fost pe 17 iunie, când i-am scris, oarecum mirat, că încă nu am primit pachetul de la el. Eram pe punctul să blamez Poșta română pentru încurcătură. Mi-a răspuns prompt, spunându-mi că se va ocupa „mâine”.

Lunile au trecut, a venit vacanța, am uitat. L-am zărit pe poet, întâmplător, pe Facebook zilele trecute și, aducându-mi aminte de istoria noastră comună, i-am mai scris un mesaj. La o distanță, adică, de 4 luni de la ultima noastră conversație. I-am reamintit că nici până în ziua de azi nu am primit pachetul promis. Răspunsul bravului poet? Niciunul. Ci un eficient și fără drept de apel block dat mie pe Facebook.

Concluzia? I-am cumpărat cartea (dând mai puțini bani pe ea, din motivul mai sus arătat), i-am cerut autorului cărții un autograf pentru talentatul poet, am adus cartea cu mine, i-am trimis-o prin poștă (las la o parte faptul că, fiind un volum destul de mare, și expedierea m-a costat vreo 25 de lei), am așteptat 5 luni să se țină de cuvânt, din moment ce eu mă achitasem de obligație (deși n-aveam niciuna față de el, pur și simplu răspunsesem pozitiv unei rugăminți), iar reacția lui, halucinantă și inexplicabilă, a fost să mă blocheze, ca să nu-l mai deranjez cu cererile mele stupide.

Nu e vorba despre bani aici, nici măcar nu e vorba despre amnezia cuiva care, ajuns în posesia obiectului dorit, uită de cel care a făcut posibilă achiziția lui. E vorba despre ceva mult mai josnic și mult mai grav: despre lașitatea lui de a nu mă putea privi în față și de a-mi spune: „te-am fraierit, boule”.

Numele poetului care mi-a provocat această confesiune, pe care nu mi-am dorit-o și pe care sper s-o uit cât de curând, este George Chiriac (cont Facebook).

georges chiriac

George Chiriac. Sursa foto: Facebook.

Pe scurt, omul i-a cerut altui om să-i cumpere o carte, al doilea om i-a trimis-o, apoi, când al doilea om i-a cerut banii pe ea, i-a dat ban pe Facebook. Scurt pe doi, fără drept de apel.

Dar stai, că story-ul se lărgeşte. Au apărut şi alte poveşti similare, tot cu George Chiriac de la ”Anticariatul de noapte” în prim-plan:

”Am aceeasi problema. A castigat o licitatie caritabila. Versete le satanice cu autograful lui rushdie. I am trimis o si urma să vireze banii. Apoi m a blocat. Erau bani pt o casa de copii.”

Cu alte cuvinte, poetul clujean nu e la prima ţeapă de acest gen. Bănuiesc că e prosper să soliciţi cărţi cu autograf unor oameni fără să le mai plăteşti, ca apoi să le vinzi în anticariatul tău.

Să vedem ce zice omul într-un interviu de pe bookaholic:

Cum ajungi în posesia cărților pe care le vinzi?
Pentru mine cărţile sunt ca un drog ademenitor. Mereu fac achiziţii – cum spun eu – scap oamenii răi de cărţi bune. Unii le aruncă, alţii mi le oferă, pe altele le cumpăr şi le revând.

Bravo George!

/Update: i-am trimis lui George Chiriac următorul mesaj pe Facebook:

2015-10-20_21-35-42

…şi mi-a dat şi mie block fără să zică nimic.

/Update 2: a început lumea să-i scrie şi omul acordă block-uri pe Facebook cu generozitate. Superb.

/Update 3: exemplarul din Cărtărescu e scos la vânzare pe pagina ”Anticariatului de noapte” la modicul preţ de 499,99 RON. Şi-aşa a intrat şi domnul Cărtărescu în discuţie:

2015-10-20_22-26-37

/Update 4: Domnul Chiriac a scos cartea de pe site-ul ”Anticariatului de noapte” a doua zi de dimineaţă. Îmi place să cred că de jenă. Ca norocul avem screenshot făcut ieri:

carte

/Update 5: în comentariile acestui articol a mai semnalat cineva un incident două incidente similare. De asemenea, orice comentarii legate de această problemă pe pagina Facebook a ”Anticariatului de noapte” sunt şterse prompt şi ”româneşte” de către poetul clujean.

/Update 6: apar şi alte detalii legate de caracterul lui George Chiriac:

chiriacg

/Update 7: alte detalii, primite pe mail de Dan-Liviu Boeriu:

as dori sa va relatez pe scurt si eu o intamplare cu poetul clujean George Chiriac. Fiind din Cluj si avand mai multe volume de la editura Nemira (cu care am o colaborare la revista Nautilus) m-am intalnit cu el sa i le vand la jumatate din pretul practicat de editura anterior amintita. La momentul predarii cartilor, cu toate ca intelegerea noastra era ca remiterea cartilor sa fie insotita de plata pretului acestora, el nu avea toti banii. Bazandu-ma pe buna lui credinta de cumparator, am convenit sa ne intalnim peste o saptamana pentru plata creantei. Ei bine, peste o saptamana nu mi-a mai raspuns la telefon, m-a blocat pe facebook si am realizat ca nu are rost sa mai insist. A fost vorba de 100 lei si m-am simtit si eu fraierit. De aceea, domnule Boeriu, sa stiti ca acest poet recurge la astfel de practici josnice, nu doar in cazul dumneavoastra. Nu are sens sa mai adaug ceva. Numai bine!

/Update 8:

2015-10-21_19-21-42

(sursa)

/Update 9: În iunie 2016 George Chiriac continuă să tragă ţepe oamenilor:

Cat de rau imi pare ca nu am citit aceasta postare mai devreme. Va redau mai jos povestea unui tepe mari primita de la acest individ in iunie-iulie 2016.

Reprezint un proiect nonprofit de salvare a cartilor: Carti fara pret. Dupa 3 ani de munca, ne-am gandit in noiembrie 2015 sa deschidem si un site unde sa dam carti foarte ieftin pentru a finanta restul componentelor proiectului.

Si asa in iunie am fost contactati de Anticariatul de Noapte (Cluj) care a comandat peste 1000 de titluri la 50% reducere fata de pretul afisat (adica la 1 leu bucata majoritatea). Apoi au cerut sa fie trimise pe Posta la Post Restant ca sa le poata ridica nu dupa 2 zile cand ajungeau ci dupa 32 de zile, intarziind astfel platile cu 45 de zile. Si dupa o luna jumate si vreo 5 din 30 de colete ridicate ne-au informat ca nu mai pot lua cartile si vin toate retur ca nu le dam factura. Cand discutia a fost clara de la inceput: un individ nu poate da factura in Romania pentru obiectele vandute. Mai ales cand in acest caz el vinde cartile DOAR pentru a dona banii proiectului mai apoi (si multi altii in plus pentru ca nu ajung banii). Evident a fost o lovitura sub centura, probabil premeditata, in speranta de a inlatura concurenta de pe piata online a cartilor vechi (unde mai iei Balzac la 2 lei??). Noi am vrut ca respectivul site sa functioneze ca standul din centrul Sibiului, “fara pret”, direct cu donatii catre asociatie, dar ne-a fost teama tocmai de astfel de speculatori ai pietei…. Precizez ca la inceputul marilor comenzi am sunat si vorbit cu acest individ si am clarificat situatia si el spunea mereu ca nu e nicio problema. Apoi nu a mai raspuns la telefon si email. Un tepar ordinar. Proiectul nostru a platit transport dus intors si stationare pentru toate acele colete peste 1500 de lei.

Aparte de ce s-a mai scris prin comentarii îmi vin şi pe privat poveşti cu alte ţepe trase de George. Am fost rugat să nu le public deoarece persoanele în cauză îl cunosc personal. Să zicem doar că ce-i în acest articol e doar vârful icebergului.

V-aş ruga să popularizaţi pe cât se poate link-ul către articolul acesta iar dacă aţi păţit-o şi voi cu George Chiriac lăsaţi un comentariu. Sunt curios câţi oameni cu banii luaţi are în palmares.