Posted on feb. 11, 2019 | 0 comments

Nu știu de ce, dar aveam chef de niște transgressive fiction cum are chef peștele de apă. Așa că am citit din nou Fight Club pe Nook, de încălzire, apoi am trecut la Snuff.

Romanul e în stilul caracteristic al lui Palahniuk, atât doar că lipsește auto-ironia din cărțile precedente. Acțiunea din Snuff tratează evenimentele care au loc în decurs de câteva ore în incinta unui studio de filme porno, unde o renumită actriță vrea să-și recapete gloria de altădată doborând un record. Recordul în sine constă în sex cu 600 de bărbați în aceeași tură. Romanul descrie lumea aceea ascunsă a actorilor de filme porno, văzută prin ochii a patru personaje: trei actori care-și așteaptă rândul la gangbang și o tipă pe nume Sheila care este organizatoarea evenimentului.

Ca de obicei, Palahniuk umple acțiunea cu dialog, iar dialogul îl întretaie cu mici spicuiri informaționale. Mici perle de istorie și mitologie urbană cum ar fi faptul că unii actori de filme porno cred cu tărie că nici prezervativele nu-i vor scăpa de boli venerice. Ori că o parte dintre ei aleg calea suicidului atunci când nu mai reușesc să strălucească pe ecran.

Se aduc mici reflectoare asupra modului de viață al celor din industria de filme pentru adulți, se categorisește acea industrie și se aruncă lumină asupra modului lor de viață. Asupra preferințelor sexuale, asupra felului în care oamenii intră în reverie la vederea unei starlete care le-a schimbat viața.

Se pune problema că unul dintre cei 600 de participanți la orgie este defapt fiul bastard al unui alt tip, fiu conceput chiar cu starul peliculei, femeia care tocmai e găurită pe rând de toți cei prezenți. Așa că avem aerul acela de incest plutind printre pagini, avem mister, avem mici detalii grafice care să te facă să te întrebi dacă fiul își va fute cu bestialitate mama și alte chestii tipice palahniukiene.

Snuff excelează prin informație și descrieri, făcând ca dialogul restrând ce poate avea loc pe parcursul câtorva ore să fie totuși interesant. Sfârșitul e o idee mai romaticizat decât mi-aș fi dorit să fie, puțin prea bombastic pentru gusturile mele și cumva forțat ca să dea un efect de ”nu mă uita” romanului.

Aparte de asta, cartea este interesantă și o recomand.