Posted on oct. 10, 2018 | 0 comments

Anii trecuți am avut așa o întindere nesănătoasă spre cărți care tratau subiectul Coreei de Nord. Printre ele și ”The Aquariums of Pyongyang” care tratează viața unui anume Kang Chol-Hwan sub regimul comunist al celui mai totalitar stat de pe planetă. Cartea este mult mai interesantă decât ”Nothing to Envy” a Barbarei Demick din mai multe motive. În primul rând tratează subiectul vieții unei singure persoane născute și crescute în comunism, iar în al doilea rând pentru că familia acelei persoane se întâmplă să fi ales de bunăvoie să trăiască în acel regim.

Familia lui Kang Chol-Hwan făcea parte coreenii care după războiul dintre Sud și Nord au ales să rămână în Japonia. Înainte de acel război, Coreea fusese la mila Japoniei și mulți fugeau de condițiile de trai abjecte spre gloria promisă pe teren nipon.

Tatăl lui Kang Chol-Hwan era un intelectual care a întâlnit-o pe mama băiatului într-un sătuc de pescari de unde au încercat să scape de socri și familie fugind în Japonia. Acolo, cei doi și-au făcut o viață care se întâmpla să fie cu mult peste media dictată de societatea japoneză. tatăl băiatului avea trei cazinouri și o casă de lux, contacte în lumea interlopă și destui bani cât să nu mai fie nevoie să lucreze în veci. Și toate ar fi fost bune și frumoase dacă mama băiatului n-ar fi prins afinitate pentru idealurile comuniste și n-ar fi început să-i pistoneze pe toți că vrea să plece înapoi în țara ei natală a cărei jumătăți era acum sub oblăduirea ideologiei rușilor. După ani de rugăminți, orbită de promisiuni de egalitate și o viață și mai prosperă, femeia reușește să-i convingă pe toți să își lase în urmă viața din Japonia, să se îmbarce pe un vapor cu destinația Coreea de Nord și să se mute cu cățel și purcel în brațele fraților de partid.

E lesne de înțeles că după două săptămâni de trai în Pyongyang au realizat greșeala și la fel de lesne de înțeles că n-au mai fost lăsați să plece.

Kang Chol-Hwan s-a născut pe tărâm nord-coreean și a fost educat conform doctrinelor statului. Și-a petrecut copilăria colecționând pești exotici (de unde și titlul cărții) și a avut o viață decentă în capitala comunistă. Asta până ce într-o zi Kim Il Sung a decis că toți coreenii veniți din Japonia în urmă cu un deceniu sunt trădători ai statului și i-a trimis în lagăre de muncă forțată. Tatăl, sora, unchiul și băiatul sunt urcați în camioane și duși în lagărul numărul 15 unde urmează să petreacă zece ani, în timp ce mama băiatului este forțată de stat să divorțeze și să-și continue viața departe de ei.

Cartea pune accent îndeosebi pe condițiile de trai din lagărul nr. 15, unul din cele mai permisive din lanțul închisorilor statului, pe contrastul dintre viața din Pyongyang și cea de după sârma ghimpată, cu trimiteri la paralela dintre traiul din Japonia și cel din Coreea de Nord.

Grosul amintirilor lui Kang Chol-Hwan din acea perioadă se leagă de lipsa hranei, boli, iernile grele și educația primită în lagăr de la profesori care aveau revolvere la curea și care nu se sfiau să-i bată crunt pentru orice greșeală. Când descrie perioada detenției, ”The Aquariums of Pyongyang” devine brusc o carte extrem de grafică.

Partea a treia a cărții enumeră evenimentele de după eliberare și cei doi ani petrecuți în capitală înainte ca eroul narațiunii să se decidă că a venit vremea să fugă în China. Din China ajunge în Mongolia unde se predă grănicerilor din cauză că Mongolia avea un acord de extrădare cu statul mult mai libertin al Coreei de Sud.

Privită de la depărtare, ”The Aquariums of Pyongyang” este un roman de aventuri al cărei savoare este dublată de faptul că personajele și evenimentele din carte sunt reale. Poate singura carte mai bună despre Coreea de Nord este ”Escape From Camp 14” a lui Blaine Harden care descrie viața unui om născut în lagărele nord-coreene.