Posted on mai 1, 2018 | 0 comments

Există un anumit tip de povestiri pe Facebook care îmi plac. Alea în care Stephen Hawking ajunge de exemplu la poarta Raiului și e uluit. Și apare Dumnezeu sau un înger sau Isus sau altă ființă mitică și-l întreabă ce a realizat în toată viața lui cu știința. Iar Hawking, plin de încredere în sine, răspunde trufaș că asta și aia. Iar îngerul/Dumnezeu/Isus îi zice aici ceva profund și simplu despre credință sau dragoste, ceva ce-l pune într-un gând adânc pe omul de știință.
Cam așa văd creștinii din online situația: vine X și-l închide efectiv pe ăla cu nume rezonant folosind o simplă alegorie ori o trimitere spre ”dar ce ești tu fără dragostea divină?”.
Un alt tip de povestire care-mi place la nebunie e cea în care oierul bătrân vinde lapte pe accelerat și nimerește în cabină cu intelectualul care – absolut normal – pufăie disprețuitor și vrea să-l domine instant pe bătrânul simplu de la stână. Iar bătrânul îi spune trist ceva simplist care-l încuie și umilește pe intelectualul cel rău. Ceva de genul ”școala ta – bătrânețea mea” sau altă platitudine de-asta menită să stârnească un ”awwww” din cititor.
Scenariile astea forțat-înțelepte prind foarte bine în popor. Crește inima în populație când citește cum l-a făcut omul simplu pe omul sofisticat, credinciosul pe necredincios, omul sărac pe omul bogat, bătrânul pe tânăr și așa mai departe. Iar placa e mereu aceeași: intelectualul, omul de știință, ateul, avutul în costum Armani, șeful, profesorul – toți sunt ăia răi, impertinenți, trufași și aroganți. Țăranul, oierul, ortodoxul în haină de in, bătrânul sărac – în general ăla cu care se identifică mai ușor cititorul – e mereu smerit, calm, extrem de politicos, folosește cuvinte simple cu care dărâmă concepte complexe și învinge fără drept de apel dându-i o lecție de viață ăluia rău.
Și de aceea suntem un popor care nu evoluează: pentru că ne complacem în ”uite ce l-a făcut pe prost” încă de pe vremea povestirilor cu Păcală. Pentru că sare sufletul în noi când citim în ”Scrisoarea a III-a” despre ”un bătrân atât de simplu după vorbă, după port” care-l distruge pe Baiazid prin simpla lui prezență. Pentru că Burebista e mereu desenat ca fiind chipeș, cu bărbia pătrată și determinare cioplită pe față, să înțeleagă tot omul că ĂLA era genul de om cu care nu te puneai și care rupea jugulare cu dinții înainte să predea pământul strămoșesc. Nu evoluăm pentru că îl preferăm pe Mircea al lui Eminescu în detrimentul realității istoriei care spune clar că n-a existat neam învecinat care să nu ne violeze râzând cadavrele soldaților. Ne complacem în realitatea aia în care Păcală trage țepe boierilor, haiducii inimoși fură de la bogați și dau la săraci iar Moromete e înțelept și ocolește taxele Statului la modul dibaci. Asta e ceea ce vor românii să audă: că există o cale ușoară, un răspuns simplu și ușor de înțeles la tot ceea ce înseamnă viață. Restul sunt detalii menite să fie luate în derâdere.