Posted on Jun 18, 2018 | 0 comments

Am ajuns la concluzia că în caz de apocalipsă zombi femeile vor ajunge să depășească numeric bărbații. Vor bate galeș din gene și ne vor pune piedică în timp ce alergăm de hoarda de morți vii. Ca să întăresc spusele mele vă dau două exemple: unul din anul 2000 și unul de ieri.
În 2000 umblam cu o fată. Eram împreună de vreo doi ani și ne plimbam de mână într-o amiază pe Dealul Viilor din Oradea. Natură, romantism, uite iubire cerul. Și din neant apare un țap pe cărăuia pe care ne plimbam. Ne ia în vizor și o ia la goană spre noi, se oprește la un metru de mine și dă semne vădite de agresivitate. Trecând peste glumele mele cu ”Uite iubi – Satan ne-a trimis un mesager” sau ”Îl recunosc; e faimos – e de pe coperta celor de la Impaled Nazarene”, prima reacție a tipei a fost să se ascundă în spatele meu țipând și să mă prindă de umeri poziționându-mă strategic între ea și țap. Țapul ne arăta coarnele și dădea furios din copită, prietena mea îl enerva și mai tare zbierând din spate, eu râdeam ca un idiot aruncând glume de genul ”te-a simțit că ești creștină – e nervos”. Dar ideea de bază e că fata nu doar că s-a ascuns după mine ca să scape de animal dar mă și împingea spre el când țapul dădea semne că ar vrea să atace. Totul ca să scape ea.
Și-ajungem la al doilea episod – cel de ieri. În care un ditai exemplarul de ”Agrius convolvuli” (molia comună de apartament) a intrat pe geam și-a început să se izbească frenetic cu capul de pereți. Reacția soției? ”GAH! WAAAA!” – icnete, expresie de teroare pe față, țipete scurte care întărâtă și mai mult atacatorul. Și în timp ce eu încercam să împușc molia cu papuci și reviste a ieșit instinctul de supraviețuire din femeie: a sărit de pe canapea, s-a ascuns după mine și m-a prins de umeri. Așa – la modul ”scut uman”. Și eu râdeam iar molia zburătăcea bezmetic prin cameră ca o găină cu gâtul rupt și ea se ferea de atacuri făcându-mă carne de tun; un fel de ”să-l muște pe el de față mai întâi, nu pe mine”. Și-am scăpat și de molia carnivoră într-un final dar cugetam azi-noapte în pat uitându-mă la tavan cu ochii mijiți și am tras niște concluzii:
– în caz de apocalipsă, când voi bate perpedes drumurile pustiite ale orașelor în ruină ferindu-mă de morți vii și alte lighioane, de va fi să întâlnesc o supraviețuitoare suplă am să trag întâi și abia apoi am să pun întrebări;
– când ne vor încolți într-un final și cercul de 3000 de zombi se va face tot mai mic în jurul nostru am să fiu cu ochii pe ea, nu pe ei; să nu mă trezesc cumva azvârlit în brațele morților vii;
– n-am să spun niciodată ”fugi – salvează-te măcar tu; am să-i țin în loc cât pot de mult!” pentru că oricum n-am să apuc să termin; pe la ”măcar” va fi deja departe;
– în încercarea de a negocia cu canibalii postapocaliptici femeia va obține întotdeauna un preț bun pe tine;
– când vom fugi amândoi prin pădure de ursul mutant cu spume la gură am să-i pun eu ei piedică primul; așa – preventiv.