Posted on mai 13, 2018 | 0 comments

Dacă ar fi să existe un epicentru al umorului așa cum este el perceput de specia umană, acela ar fi nenorocul altuia. Nimic nu-l amuză mai tare pe om decât ghinionul unui străin; fie că vorbim de Benny Hill lovindu-se cu capul de o cracă de copac, fie că vorbim de tipul din comedia romantică ce se întâmplă să nimerească pe întuneric în patul altcuiva. Am văzut oameni de altfel reci râzând cu poftă când un coleg de-al lor s-a împiedicat de pragul ușii. Am văzut oameni de pe stradă hohotind către omul căzut de pe bicicletă. Am întâlnit persoane care râdeau de complezență la toate glumele grupului dar își dădeau cu adevărat drumul numai la filmele cu Stan și Bran, când unul din cei doi aluneca pe o coajă de banană.
Și e fascinant să urmărești oamenii bucurându-se de necazul altuia așa cum nu s-ar bucura nici de propriul lor noroc. Ce-am învățat din scris în ultimii 20 de ani e că dacă vreau să croiesc un text amuzant care să prindă la public trebuie să-l reduc la elementul de bază. Să scriu despre cutare căruia i s-a întâmplat o chestie nasoală de tot. Cu cât mai nasoală, cu atât mai mult va râde lumea.
Scenariștii de la Hollywood nu au nevoie de o rețetă complexă pentru o comedie de succes. Tot ceea ce trebuie să facă e să introducă pe ici și colo câte un om lovit în testicule ori un adolescent cu probleme de erecție și întreaga sală de cinema va aplauda extaziată. Sitcomuri precum ”Trăzniți în Nato” sau ”Las Fierbinți” au succes tocmai pentru că prezintă personaje mai slabe decât privitorii care intră în fel de fel de buclucuri din care totul iese rău. Să se bucure privitorul că ăla de pe ecran e mai nătâng ca el. Viața devine brusc mai roz când celălalt o duce mai rău. Aruncă personajul principal într-o baltă cu noroi în ziua nunții lui și furi jumătate din telespectatorii Antenei 3 pe ziua respectivă.
Când vreau să cunosc un om mai bine primul lucru pe care încerc să-l observ e ceea ce-l amuză. Dacă râde la clipurile alea de pe YouTube cu skateboarderi care cad pe scări gata să-și rupă gâtul ori dacă arată cu degetul în piață tipul căruia tocmai i s-a rupt plasa cu cartofi. Cu cât râde mai tare, cu atât mă trag mai încolo.