Posted on apr. 28, 2019 | 0 comments

Îmi plac formatorii de opinie. Practic oricine poate deveni formator de opinie. Trebuie să ai doar opinii. Și oricine are o opinie despre orice. Vaccinurile? Dăunătoare. Carnea de miel? Rea. Apa de izvor? Poluată. Băsescu? Jos!
Ca să fii formator de opinie poți avea orice vârstă, gen, zodie. Poți să ai IQ-ul unei sepii și imaginația unui lanț de bicicletă și tot poți să-ți deschizi un canal YouTube și să devii modelator de opinii. ”Influencer”, cum îi spune mai nou. Să ”influențezi” oamenii cu opiniile tale. Ce crezi tu că se află dincolo de scoarța terestră, care e secretul unei vieți lungi – chestii de-astea de scos pe gură la 22 de ani. Garantat găsești măcar doi în toată populația planetei care să te creadă pe cuvânt că ochii fierți de homar vindecă de impozit. Și – pac – ai influențat doi oameni. Le-ai dat opinii de-ale lor din opiniile tale. Ești ”influențer” și poți trece asta pe CV pe LinkedIn.

Ce mi se pare mie ciudat e cum influencerii ăștia nu se influențează unul pe altul. Ei influențează doar non-influenceri. Magia se anulează dacă întâlnește alt influencer, merge doar cu plebeii. Că dacă influencerul #8251 îl întâlnește pe influencerul #12099 și își pasează unul altuia idei menite să formeze opinii, raza de influențare se auto-anulează. E ca la magneți – doi poli pozitivi se resping; e contra naturii.

Ei – și formatorii ăștia de opinie tot influențează ei oameni pe net din garsoniera lor de la etajul II: cum să se îmbrace, secretul fericirii, cum e sexul de calitate, cum să devii foarte bogat. Și după ce termină de filmat un episod de-ăsta de format opinii mai desfac o conservă de pește sau cheamă un UBER să meargă să-și ridice alocația de la Poștă.