Posted on ian. 10, 2019 | 0 comments

Întreba cineva pe un grup Facebook al psihologilor dacă manelele – în puzderia lor – nu influențează cumva negativ tinerii care au acces la Internet. Las răspunsul dat de mine și aici, dacă tot e mai lung:

Explicația ține mai mult de sociologie decât de psihologie. Doar 0,5% din suprafața planetei este ocupată de mediul urban. Ponderea mediului rural este cu mult mai mare în România (și peste tot în lume). În mediul rural tradiția și cutumele sociale sunt cu mult mai puternice decât la oraș. Odată cu intrarea mijloacelor de comunicare în masă și în mediul rural însă, toți oamenii ăia conservatori au primit o voce. S-a băgat Internet la sat? Asta înseamnă că tinerii de acolo, mai numeroși ca cei de la oraș, au acum cu toții ceva de spus. De unde reiese că perpetuează ceea ce Tönnies numea drept ”Gemeinschaft” (comunitate) prin intermediul online-ului: tradiție, muzică cu mesaje simple și accesibile oricui, tema dușmanului invidios, tema banilor și a îmbogățirii rapide, teama de Dumnezeu etc. Toate astea ajung și la noi, orășenii, în ”Gesellschaft” (definit ca ”societate”) unde avem cu totul alte standarde.

În plus, orașele fiind nu doar centre universitare dar reprezentând și o mai bună piață de muncă, tinerii din rural migrează spre oraș aducând cu ei tradiția mesajelor și ideilor simple. Ajunși aici nu se pot adapta rapid urbanului așa că devin alienați, se refugiază în online unde caută corespondeți ai culturii de sat și regăsesc în manele, talk-show-uri ieftine și glume ușurele exact cultura pe care au lăsat-o în urmă; pe care apoi o perpetuează.

Cam asta e – pe larg – explicația sociologică.

Cât despre ”grad de periculozitate” – nu putem vorbi neapărat de unul în contextul în care muzica este un element cultural. Cultura se poate schimba și – deși influențează caracterul în formare al adolescentului – se modifică în funcție de cercul de prieteni, educație, vârstă. Cultura se schimbă și evoluează în funcție de mulți factori și nu e statică. Au existat destul de multe curente muzicale care au venit, influențat tineretul și plecat apoi definitiv în decurs de luni ori câțiva ani: techno goth, DNB, curentul ”Emo”, grunge ori thunderdome și rave (anii ’90), brit-pop și altele. Vin și dispar, iar tinerii care ascultau rave în anii ’90 n-au ajuns drogați în ciuda versurilor care îndemnau la un consum libertin de ”space bread” (Ecstasy/MDMA) sau LSD; acum ascultă altceva și au job-uri stabile și familii. Dar nu pot nega că putem vorbi despre o influență nefastă temporară care poate fi susținută de mediu (clică, familia dezorganizată, colegii de școală) și care poate duce la evenimente nefericite.”