Posted on oct. 30, 2018 | 0 comments

E 01:22 dimineața și-s treaz de vreo oră. M-am culcat la 18.00, m-am trezit pe la miezul nopții și acum am toată noaptea asta liniștită să fac chestii. Și am destule de făcut.

Mi-a apărut un nou articol pe eBihoreanul: ”‘Gaslighting’, abuzul emoțional difuz”. E interesant – citiți-l.

Am fost sâmbătă și duminică la un workshop despre tulburări de personalitate aici în Oradea. De la 9.00 dimineața la 20.00 seara. Cu ocazia asta mi-am făcut și creditele la Copsi.

Evaluarea Personalității – de la normalitate la patologie”, Oradea, 27 – 28 octombrie 2018

Îmi apare în curând o recenzie de carte în ”Journal of Social Research & Policy” (JSRP), ceva despre Trottier & Fuchs și o carte despre sociologia social media coordonată de ei. Am trimis și la Linux Magazine un articol, cel mai probabil îl acceptă după ultimele schimburi de e-mail-uri.

Miercuri am de mers la alt workshop, de data asta unul de sociologie: “Analiza de discurs și hermeneutica obiectivă” susținut de Prof. univ. dr. Robert D Reisz, Departamentul de Științe Politice, Universitatea de Vest Timișoara.

În noiembrie pe la final vreau să particip la International Conference of Doctoral Students and Young Researchers: “Emerging Markets Economics and Business” (9th Edition) cu o lucrare despre failibilitatea ecosistemului blockchain și lipsa de fezabilitate a criptomonezii Bitcoin în contextul economic virtual. Ceva ce să pună accent pe backing-ul economic fiat (petrol, aur, dezvoltare socioeconomică, stabilitate politică) în direct contrast cu pleiada de criptomonede (+8000 la număr actualmente) și pe cum ICO-urile (Initial Coin Offerings) sunt în realitate scheme Ponzi adaptate la online. E conferință de economie dar heck – merg oricum că se promite a fi interesant.

În rest am mers la cursuri și seminarii, am scris lucrări pentru partea de licență-sociologie, lucrat la cabinet cu clienții, reparat ocazionalul server. Și vorbind de Linux, IBM a cumpărat RedHat ieri dimineață pentru 34 de miliarde. Ceea ce e superb; pentru mine cel puțin. Efectiv aud sunetul ăla pe care îl face fisa când cade în pușculiță ori de câte ori mă gândesc la asta. Pentru că tot ce-i cloud computing va rula RedHat în 12 luni iar Amazon AWS n-are nicio șansă acum că IBM deține RedHat și infrastructura lor software. Și cum va fi nevoie de oameni cu Linux pe partea asta și mai abitir ca de obicei, well… you get the point.

Și azi m-am decis să fac publice niște chestii la care am lucrat anul ăsta. Sunt teste psihologice valide pe care le-am implementat în WordPress cu un plugin obscur și greoi de utilizat cumpărat de la un rus. Dar funcționează formulele – testele afișează rezultatul valid (am verificat și răs-verificat). Câteva le-am folosit cu clienții mei și rezultatele sunt predictori buni pentru progresul terapiei. Le fac publice pentru că vreau să văd ce zice lumea, dacă se semnalează erori, dacă se dau sugestii și – eventual – să fac o platformă cu teste de-astea cu licență gratuită pe care psihologii din România să le poată utiliza în cabinet. În ce regim (închis/deschis) rămâne de văzut. Implementarea a fost anevoioasă iar testarea ecuațiilor a durat mult. Încă mai lucrez la platformă dar vreau feedback de la colegii psihologi. Adresa este teste.psihoradea.com și include până acum 5 baterii de teste care oferă cotarea instant, printre care cele de mai jos:

Gambling Symptom Assessment Scale (G-SAS)


Inventarul de personalitate pentru DSM-5 (PID-5)


Severitatea Simptomelor Stresului Posttraumatic
(NSESSS) – versiunea pentru adulți


Mai nou între cursuri merg la Biblioteca Universității. Au niște camere mici de vreo 3x3mp, cu geamuri mari și un scaun și o masă. Ai priză și WiFi și poți sta cât vrei. Citesc acolo când am ferestre sau lucrez la câte ceva. De s-ar putea și fuma ar fi superb.

Și-am făcut ceva mâncare zilele astea. Nu des, că am fost mereu pe fugă: ba la Școala Doctorală, ba la facultate, ba la cabinet, ba la poștă să ridic colete, ba ocupat cu citit și scris de chestii.

Cartofi cu carne la cuptor înecați în parmezan.
Se curăță cartofii, se taie cubulețe, se pun la fiert în apă cu o linguriță de sare vreme de 15 minute. Se taie carnea de pui în bucățele de dimensiunea cartofilor. Se taie o ceapă medie în cubulețe mărunte și se pune la călit într-o lingură de unt. Când ceapa devine translucentă adăugați carnea, jumătate de linguriță de curry, jumătate de linguriță de sare. Se amestecă bine în tigaie.
Cartofii se scot de pe foc, se spală, se întind uniform într-un vas iar conținutul tigăii se întindea deasupra lor.
Se iau cam 200-250g de smântână, se amestecă cu un bol de parmezan ras și un ou crud plus o jumătate de linguriță de busuioc. Sosul se toarnă în vas peste carne și cartofi, se decorează cu bucățele de șuncă și pătrunjel, se presară puțin busuioc uscat deasupra și se bagă la cuptor 30-35 de minute pe foc maxim.

 

Ciuperci sauteed cu salată de crudități.
Ciupercile se spală, se taie în bucățele mari, se pun două linguri de ulei în tigaie și se prăjesc. Amestecați câte puțin la fiecare minut până ce întreg uleiul e absorbit de ciuperci după care puneți un vârf de sare, unul de piper, unul de curry, pătrunjel. Separat se pun două linguri de apă, două de sos de tomate, se amestecă cu o linguriță de sare și una de busuioc, se toarnă peste ce-i în tigaie. Dacă aveți vreo 20ml de vin alb demisec e și mai bine – turnați-i în tigaie. Se prăjesc până ciupercile au absorbit tot sosul. Se decorează cu pătrunjel, se rade varză crudă și se taie un castravete crud felii. Se servește cu smântână și se decorează cu mărar uscat.

 

She: DWARF HUNGREH!
Me: Say no more.
Se călește ceapă în ulei și jumătate de linguriță de zahăr până ce devine ca sticla (foc mic). Se adaugă puțină boia dulce și cubulețe de șuncă care se rumenesc după ce se presară cu mirodenii arabe. Se ia una bucată corn proaspăt, se taie pe verticală. Se bagă brânză topită în interior, puțin din tigaie, un cremvuști, se adaug brânză topită deasupra și ce-a mai rămas din ceapa cu șuncă. Se presară cu oregano, se bagă la microunde un minut și se decorează cu ketchup și muștar.

Definiția ”terorismului” ar trebui să fie ”ăia puțini care ne deranjează întrucâtva pe noi – cei la putere”. Cuvântul ”terorism” e folosit cu atâta lejeritate în ziua de azi din cauza propagandei americane eficiente încât uităm să ne întrebăm ce-am face dacă o superputere ne-ar invada țara. Cum am lupta cu ea, prin ce mijloace, dacă ar mai conta regulile războiului după ce-ți vezi familia arsă de vie ori dacă e echitabil ca un diplomat aflat dincolo de ocean să te numească ”terorist” iar apoi să ia cina cu ai lui și să joace șah cu fiu-său.

Uităm că ”teroriști” erau și luptătorii anticomuniști care se ascunseseră în munți, de-i condamnase Partidul la moarte prin împușcare după ce-i etichetase drept cel mai mare epricol la adresa păcii, integrității și liniștii țăranului român Teroriști erau și cei din rezistența franceză. Și amerindienii care țineau piept ocupației Statelor în formare.
Și există un numitor comun. Terorist e cel care e în minoritate, depășit de situație, prost înarmat, luptă împotriva unei forțe superioare care-l vrea mort și o face prin orice mijloace improvizate are la îndemână, mânat nici de bani, nici de politic, nici de patriotism, ci de tot ce-a mai rămas după frustrarea de a-ți vedea dus tot ce aveai. Când auziți ”terorist” gândiți-vă la un om mânat de furie născută din neputință. Ăla de nu mai are nimic de pierdut dar vrea măcar să ia cu el vreo 10 din tabăra cealaltă înainte să plece definitiv.

Talibanii însămânțează teroare ziceți? E pentru că imaginile cu copiii sfârtecați de drone nu ajung pe CNN.com. Doar cele ale adulților în uniformă, atent selectați să aibă familie blondă și un trecut lipsit de consum de droguri. John Cutare care a vrut doar să-și servească țara; nu Ahmed cu nume ciudat de familie care a dormit trei zile lângă corpul rece al soției. Ahmed nu are uniformă ci turban. Ahmed e teroristul, nu John, blondul decorat post-mortem.
Trebuie să zâmbești la cinismul acestei lumi.

Am făcut și niște pandantive. Nu multe că – repet – am stat mai nasol cu timpul în ultima săptămână. Dar tot au ieșit astea de mai jos:

The chest of your ancestors. For Halloween. For you. For the glory of Rome!

 

Dacă tot vine Halloween. E pe două culori: ”bone” and ”DEATH”.

 

Wear a lifeless planet around your neck. Rule over vast deserts of toxic gases that liquify your eyeballs.

So I go to the ATM yesterday. In a bank. I go to the machine, insert the card, the machine does not compute. I start pushing buttons and my monkey brain is getting angry. I get the card out, put it back in, push button, no computador. I try the next machine – same thing. I try to enter the bank but the doors are locked. Like the sane person that I am my first thought is ”bankrobbery in progress”. I see a lady behind the counter, she is counting loads of cash. I knock on the glass door, she looks up, she looks back down. My inner-monkey is doing the wild ”scuturation of the gratii” routine. I knock again, the lady looks up. I lift the credit card high up in the air with one hand and the bills in the other and I slowly bring them closer to eachother. It’s the universal sign for “yo machine broken, me need put paper in broken machine”. The lady looks down, continues to count money. My inner-monkey goes batshit crazy. Pink Russian warhead kind of crazy. I do the knock-on-glass-door routine. Lady looks up. I point to broken chunk of useless metal and the lady looks down, counting. This is some “Apocalypse Now” kind of situation. I curse the invisible magic barrier and knock on the glass. The lady looks up, stops counting. I slowly bring the plastic bills in contact with the credit card. She starts to wander in my direction. Slowly. She stops to talk to another woman and they laugh. My brain is doing the Planet of the Apes routine where humanity is finally in chains. I throw bananas at the cages as a king should. The lady finally walks my way casually, opens the door, looks at the card, looks at me. “Sir – we are closed”. And locks the door.
My reptile brain kicks in.

Și-a apărut chestia asta pe canalul editurii mele:

Luați că e cu rockeri.

În rest RISC OS a fost făcut open-source (era și cazul) și mi-am reinstalat QNX 6.3.0 Neutrino în VMWare ca să am cu ce să mă joc. 6.2.1 era mai stabil din ce-mi amintesc așa că probabil că urmează un reinstall.

Și dacă tot e noapte să ne punem atunci să scriem unul sau două articole și să ne uităm la cursul ăla nou Udemy despre R programming.