Posted on apr. 15, 2018 | 0 comments

Am făcut cumpărături weekendul trecut. Luat televizor nou, câteva chestii, cărți și un cuptor cu microunde pentru cabinet. Care cuptor a ajuns alaltăieri și mi-a rupt mâinile de la poștă până la birou. 13 kilograme.

Am făcut iar mâncare. A fost săptămâna sandwich-urilor calde.

Grilled cheese and salami and ham sandwich with a bit of oregano inside and a garlic-and-parsley-based sauce. Served hot with half-boiled eggs and green onions.

Și am de citit chestiile astea în vreo două săptămâni și e ciudat să alternezi între supervizarea în psihologie clinică și lectura impusă de școala doctorală de sociologie.

Și acum sad story moment.
La vreo 20 de metri de blocul meu, într-o încăpere de vreo 10 metri pătrați cu ieșire la stradă, un domn bătrân și-a deschis o frizerie. Cu anunțul din poză postat afară. Care anunț mi se pare foarte trist – un om se bazează pe clienții de acum 40 de ani. Cam ca și claviaturistul de la Duran Duran care n-a mai scos un album din anii ’80 dar ia pe genunchi copiii din cartier și le povestește despre gloria de altădată.

Am fost pe la nenea la scurt timp după ce-a deschis. Nu avea clienți, zona fiind fără vad. M-a tuns absolut oribil dar am tăcut din gură și am plătit. Îmi place să sprijin conceptul de ”mom and pop shop”.
Drumul meu de la ieșirea din bloc spre tot ceea ce înseamnă civilizație orădeană trece pe lângă frizeria bătrânului, așa că văd că e aproape mereu goală. Când e cineva înăuntru, e de obicei un alt pensionar și nu un tânăr. Business-ul nu prea merge.
Bătrânul iese regulat și mătură strada cu mișcări lente care dictează că are tot timpul din lume. Își aranjează semnul din poză, se uită în zare după care intră înapoi în frizeria cu două scaune și citește ziarul.
Și partea tristă vine abia acum.
În urmă cu vreo două luni, la ușa imediat următoare a clădirii și nici doi metri de la intrarea în frizeria bătrânului s-a dat în sfârșit în chirie imobilul. Și ce s-a deschis acolo?
Tot frizerie.
Cu scaune noi și moderne în formă de coajă de ou, chiuvete din marmură neagră, oglinzi cu spotlight-uri împrejurul lor. Vreo doi-trei tineri îmbrăcați la patru ace trebăluiesc de zor cu foarfeci și piepteni și e plin de clienți. Noua frizerie – scrie pe ușă – oferă inclusiv masaj. E genul de salon state-of-the art cu vreo șase locuri în care știi că un tuns costă de trei ori mai mult decât în alte frizerii.
Acum două-trei săptămâni, în fața frizerei bătrânului era un coș din plastic cu vreo trei pungi de fasole albă. ”3 lei” scria cu pix pe o bucată de carton. Am trecut zilnic pe drumul dintre coșul cu fasole și ușa frizeriei iar pungile erau tot acolo.
Bătrânul mai iese din când în când și mătură strada. A renunțat și la vândut fasole, că a dispărut coșul de câteva zile. Înăuntru e tot gol.
Și-a mai rămas tabla asta din poză care anunță că s-a redeschis frizeria aia din anii ’70-’80; ”cu cei care erau în perioada respectivă”.

/Later edit: Spre seară m-am pus pe gătit și-a ieșit chestia asta. Somon afumat și prăjit în unt cu cimbru și sos de soia. Cartofi pireu făcuți cu unt, oregano și sare. Cârnat afumat prăjit în unt cu sos de soia. Salată de cherry tomatoes, varză murată, ceapă verde și ardei roșu. Totul stropit cu sos și ulei aromat.