Posted on apr. 8, 2019 | 0 comments

Holy smokes ce clusterfuck de săptămâni am avut. Foarte mult de lucru. Pentru prima oară în mulți ani am întârziat cu vreo două chestii – un referat la facultate și un articol. Iar eu sunt maniac de-ăla care face pe dracu-n patru ca să livreze la ora promisă, dar pur și simplu nu am avut – literalmente – timpul necesar să fac tot ce trebuia. Din cauza unor chestii neprevăzute: un calorifer care s-a spart la două dimineața, când îmi era lumea mai dragă, și un domn care a crezut că-i o idee bună să mă apuce de gât la nervi. Lol. Despre ultimul mai încolo; long story short va avea cazier.

Dar să începem cu începutul.

Mi-au apărut o mulțime de articole în ultima vreme: Tipologia studentului care eșuează”, ”How to install software in RHEL 8”, ”How to install ffmpeg on RHEL 8”, ”How to list installed packages in RHEL 8 Linux”, ”How to install a bin file in RHEL 8 și – piesa de rezistență – Building a Raspberry Pi Cluster – Part I”. Pentru că da – mi-am făcut un cluster din pi-uri; cred că am mai scris despre asta. Vedem mai încolo.

Am trimis un eseu literar la revista ”Familia”, un text la ”Viața Românească” (iar cu ultimii nu vreau să mai colaborez în veci) și mai am de scris o to-nă. Efectiv nici nu știu de ce să mă mai apuc. Momentan procrastinez la 05:30 dimineața scriind blogpostul ăsta.

Iar a plouat cu clienți din toate părțile. Dar e mult de lucru. Partea bună e că pot alege cu cine vreau să lucrez și că am de unde alege.

Alaltăieri mi-am luat un scooter electric. Tot am văzut pe stradă și am citit despre Xiaomi M365 Mi chestii mișto. Avea review-uri de 5 stele așa că mi-am luat și eu o trotinetă de-asta. Prinde până la 25km/h și are autonomie de 30. E pliabilă, silențioasă, se încarcă în 5 ore, are vreo 12 kilograme, mă duce la cabinet în 4 minute în condițiile în care pe jos, în pas alert, fac cam 9. Am cu ce merge la facultate acum, că am dat zilnic bani pe taxi, cum tot în întârziere am fost.


Am ajuns să comand de pe eBay și eMag chestii pe care nu credeam că am să le cumpăr vreodată prin Internet. Gen șuruburi. Sau cablu de date de 6 lei. Am găsit iar HAT-uri mișto pentru Raspberrry Pi. Mi-am luat un PowerHub nou marca Anker, că mi-a spus Laurențiu că cică ar fi cele mai bune și mi l-a dat pe al lui să-l testez câteva zile, că cel din clipul de mai jos pur și simplu n-a dus amperii clusterului multă vreme și-a făcut un poc asurzitor după care a ars toată partea de USB a prizei. RIP și luăm altul.

Cu Anker totul e ok. Cu jegul luat de mine dădea cu virgulă și dmesg raporta ”Under-voltage”.

Vorbind de cluster – scriu o serie de 5 articole pe tema lui; la propunerea tipului de la LinuxC căruia i-a plăcut ideea. Reacțiile cititorilor au variat de la ”mișto” la ”când apare partea a II-a?”. Mi-am luat și-un monitor de 7” pentru el pentru că why the fuck not?

Clusterul stă pe un Cisco 1803 lol. TFT-ul e un jeg cu rezoluție de 1024×768 dar de mai mult nu are nevoie. Cât să afișeze chestii de sistem.

I-am luat și suporți noi de 4cm de pe net, plus heat sinks pentru fiecare procesor, că mai câștig un -5 grade Celsius pe lângă coolerele de 5V când CPU-ul compilează de nebun pachete din CRAN cu GCC.

Am mai comandat un rack și niște Raspberry Pi 3 B+-uri, că vreau să-l extind undeva între 6-8 noduri. Am luat și-un Raspberry Pi Zero W, că pe celălalt l-am făcut server web cu Radius și captive portal și l-am donat Facultății de Socio Umane. Merge brici de când l-am instalat.
 

Vine ziua Dianei și i-am promis o oglindă inteligentă cu temă și fonturi Harry Potter. Oglindă care are în spate un Raspberry Pi 3 B+, un software special, o oglindă acrilică format A3 prin care fonturi de anumită intensitate se pot vedea și un ecran de 17” (1280x1024px rezoluție) ce urmează să fie demontat. Va afișa ora, vremea, știrile, feed-ul Facebook, filme, MP3-uri și alte chestii, totul cu fonturi personalizate din ”Harry Potter”.
Totul va fi într-o ramă din lemn acoperită de acrilic sau finisată brut cu șmirghel fin, pentru aspect rustic. Comenzile se dau prin gesturi predefinite.
Happy future birthday you J. K. Rowling freak!

Punem senzor de gesturi. Faci cu mâna chestii abracadabra-stuff prin fața oglinzii și-i dă comenzi: afișează Facebook, vezi mail, deschide mail, pornește luminile, shutdown, mută pozele, pornește clip video etc.

 

Mai am de lucru la fonturi și puțină configurare, aștept să vină oglinda crilică comandată de pe eBay și să construiesc rama din lemn.

 

…va arăta ceva de genul ăsta.

Și-acum scurt moment gastronomic, că am făcut ieri o ciorbă de fasole demențială. Holy smokes, țineți-vă bine că asta a ieșit absolut superb.

Se pune fasole albă uscată în apă vreo 12 ore până se umflă. Se fierbe câte 20 de minute la foc mare în apă cu un pumn de sare, de trei ori. Schimbați apa și clătiți fasolea de fiecare dată.
În timp ce fierbe fasolea puneți în altă oală așa: cinci frunze de dafin, o jumătate de legătură de mărar proaspăt, mărunțit, o jumătate de legătură de pătrunjel proaspăt, tocat mărunt, o lingură de sare, o linguriță de piper alb, un cub Maggi de supă (nu glumesc), un morcov tăiat cubulețe, o ceapă albă tăiată mărunt, jumătate de litru de sos de tomate/bulion, doi cârnați subțiri, afumați, tăiați în felii cam la 4-5mm grosime, o linguriță de Eros Pista, jumătate de linguriță de Pesto verde (trust me), un ou întreg, trei linguri mari de smântână, o linguriță de leuștean uscat, jumătate de plic de ”Fuchs – condiment pentru fasole”, două-trei linguri mari de boia dulce, două-trei lingurițe de chimen (foarte important), jumătate de linguriță de praf de cimbru și două linguri mari de untură de gâscă. Opțional puteți pune și o linguriță de chili sau una de curry dacă vreți mai iute. Puneți apă peste astea cât să acoperiți totul și amestecați bine de tot. Lăsați acolo măcar o oră să se îmbibe toate bine și să pătrundă aromele în carne, să se topească untura și să se amestece oul perfect cu restul.
După ce a fiert fasolea și a treia oară și ați spălat-o turnați-o peste amestecul din cealaltă oală, turnați apă din belșug și puneți la foc mare vreo 40-45 de minute amestecând cam tot la 15 minute.
Holy fucking Christ ce mișto iese. Gen rar pățesc să nu mă pot opri din mâncat ceva gătit de mine. Nu știu dacă ”Fucks” îi dă aroma, faptul că lăsați la infuzie totul o oră sau combinația componentelor rețetei e pricina dar rar am mâncat ceva mai reușit.
Try it.

În rest am delirat ieri pe Facebook la modul grande. Chestii nesănătoase, pe rit vechi: ”…și-atunci Domnul îi dădu Omului picioare, ca să poată alerga de urs; dar îi dădu și cârcel la gambă, ca să se amuze uneori.

Am mai moderat prin grupul de psihologi pe care-l am în grijă. Există un cerc în Iadul lui Dante, chiar între cel al legionarilor ortodocși și cel al oamenilor care chinuie porcușori de guineea, special rezervat Internauților care postează ”Mulțumesc pentru accept” atunci când le facilitezi intrarea într-un grup Facebook. După ce voi muri și ajunge ”acolo jos” speranța mea e că voi putea candida pentru postul de administrator al acestui sector; că am câteva idei de pedeapsă pentru pavianii a căror primă postare este să demonstreze public și la modul general recunoștință că i-ai lăsat să activeze acolo. Chestii nesănătoase care implică găini decapitate, cleme testiculare și rășină de molid. The stuff of nightmares. Genul de chestii care l-ar face pe Belzebut să-mi pună îngrijorat mâna pe umăr și să murmure ”bă Răzvan, ia-o mai încet cu ei omule, ce naiba…”.

What else? Am donat niște cărți la Biblioteca Universității, ieri am făcut curat în toată casa vreo trei ore jumate, plătit chiria la cabinet, plimbat cu trotineta electrică căreia deja i-am pus gând rău și vreau să pun Linux pe ea, mi-am montat în sfârșit SSD-ul pe laptop și-am băgat un reinstall la tot.

Ubuntu 18.10 cu MATE.

Mi-am luat niște cărți mișto de tot. În 10 aprilie de la ora 13:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Universitare, voi ține o prelegere ca invitat special despre importanța educației unor elevi de la liceul pedagogic. Deea mi-a trimis un colet mare cu cărți de la editură. Am fost la conferința Colegiului Psihologilor filiala Bihor și-am aflat chestii interesante.

Și-am fost într-o sâmbătă dimineață la cursul Cisco cu Diana. Eram efectiv rupt în gură de oboseală; parcă și chefuisem în noaptea precedentă. Pretty much got my ass kicked in IT cu ocazia aia. În apărarea mea menționez că mă trezisem la 3 dimineața și aveam puterea de procesare a unei scrumiere din lut. Și se pune proful să ne predea calcule în baza 8, translatare de adrese IP din decimale în hexazecimale și înapoi în cod-mașină. Știți-voi – ”dacă 1101.0001.0110.1010 atunci ce netmask punem ca să putem spune că adresa IP face parte din clasa B și care sunt deci primii doi biți din numele portarului de la fabrica de unt?” Iar Diana stătea lângă mine și-și lua notițe și vreme de 3 ore pur și simplu m-a decimat moral cu răspunsurile ei. Proful întreba care sunt primii doi biți ai adresei IP cutare din clasa C de tipul 192.168.10.2/22 în caz că avem un netmask de 255.255.0.0 iar răspunsul meu ar fi fost ”zacuscă verde” dacă nu intervenea Diana să zică ”ah, păi 32, că e patru la puterea a doua din primii doi biți, că dă cu 1-1 în sectorul Zeta-Reticuli” sau altă chestie de-asta nonsens-tehnic care mă lăsa cu saliva curgându-mi din gură. După două ore deja mă gândeam să încep să desenez pe tableta e-ink penisuri cu ochi, ca să fiu și eu folositor societății cu ceva.
Good going girl, toată stima.

Văd că ceva editură (”Armada”) scoate ediție nouă Dune. Cu niște coperți excelente. Așa că luăm și noi.

A sosit și HAT-ul pentru servomotoare. 16 slot-uri în care se pot conecta tot atâtea servo-uri. S-ar putea să am, la limită, nevoie de 14-16. Vreo 10 servo-uri puternice, precise și digitale sunt deja pe drum oricum. Dar mă bucur că a venit și chestia asta în sfârșit. Vreo 16 servomotoare DC digitale cu rotație continuă sunt deja pe drum încoace. Can’t wait to program the shiznit out of them.

Aproape ori de câte ori Zsuzsa se întâlnește cu Moni, soția lui Dan, discută amândouă despre ce bărbat mișto e Tom Hardy, ce barbă, ce voce, ce ”wow”. Și cum sunt un soț bun vreau ca soția mea să dețină ceva ce să-i permită să aibă la ea în permanență tot ce-i mai bun în materie de crush-ul acesta imposibil de fructificat. Așa că i-am luat husă de telefon cu fățăul lui Tom Hardy. Să moară Moni de ciudă. #amantul_nostru_imaginar_e_mai_apreciat_decât_amantul_vostru_imaginar

Redactorul-șef de la Linux Magazine a zis despre propunerea mea de a scrie articol despre cum pui Linux pe priză ”Wow, that’s so cool” (cel puțin așa mi-a scris Lori, contactul meu acolo) așa că se lasă cu alt articol când am vreme. Într-o dimineață m-am trezit cu o butelie alături de mine în pat, butelie pe care Zsuzsa a și acoperit-o atentă cu plapuma. Like – butelie-butelie, de-aia de scrie GAZ PECO pe ea, albastră. Mi-a făcut poze dormind cu butelia alături, că o distra. Se învață prost mai nou și preia de la mine cele mai bizare idei de trolling dar văd că le și pune în practică.

Am avut nenorocul de a nimeri recent la o conferință lângă un tip cam de vârsta mea. Genul ăla de om care n-a spus nimic rău dar ajungi totuși cumva cu degetele strânse pe gâtul lui. Cum să explic eu mai bine?
Stătea pe scaunul de alături; avea o mapă cu un caiet în brațe. Din clipa în care m-am așezat l-am auzit spunând ceva pe ton afirmativ. Inițial am crezut că vorbește cu doamna de alături de el până m-am prins că aia se uita în altă parte când omul vorbea. Șușotea ceva el acolo.
A început timid, printr-un dres de grumaz. A tușit, s-a aranjat în scaun, a făcut ”click” cu pixul. Tăcere o secundă, și-a tras nasul, a mormăit ceva. Iar o secundă de tăcere, s-a aranjat în scaun, a tras aer în piept la modul zgomotos. A făcut asta și după ce a început prezentarea. Tușea, dregea gâtul, mormăia, aproba vocal ceea ce spunea prezentatorul, tușea iar, se foia. Tot așteptam să termine cu seria asta de proteste pasiv-agresive când a spus ceva. Am întrebat în șoaptă ”poftim?” și a tușit. Încercam să mă concentrez la ce spunea doamna care prezenta și omul tot ”hârm… keh… of… hmmh… aha…. HRMM… hram… kek… hh…”. După jumătate de oră îl uram de moarte. Toată conferința a ținut-o în stilul ăsta dement: tușind, degându-și glasul, răspunzându-și cu voce tare la întrebările celor care susțineau prelegeri, întorcând foi, ridicând rucsacul, trăgând fermoarul, tușind, foind, așezând rucsacul. Oftând și tușind și dres de glas și click cu pix-ul.
Un protestatar pasiv-agresiv.
O luptă de gherilă împotriva societății, extrem de eficientă, continuă.
Un artist al aranjatului constant, un constant tester al trasului de nas în clipe de liniște totală.
Un animator în clipele de plictiseală din conferințele lungi și monotone, background noise social de interjecții și fermoare trase.
Un om nu ca toți oamenii.

Mi-am luat cablu de consolă pentru Cisco + adaptor USB, că nu aveam cu ce configura routerul ăsta. Aș mai vrea să iau unul, ceva model mai recent, să aibă IOS mai nou pe el. Conectare din Linux cu screen /dev/ttyUSB0 9600 (redau din memorie).

Și m-am pus să-i fac tatălui meu o tablă de șah. De la zero. La modul ăla că eu am făcut piesele și tabla din rășină epoxidică, tălpici din piele cu monogramă, alb și negru sidefat, personalizată, 21cm latura. Mai am să-i pun o ramă și e gata:

Piesele sunt din rășină epoxidică cu pigment alb și alb sidefat. Poza nu le face cinste.

 

Liniile sidefului nu se vă prea clar în poză dar suprafața pieselor arată ca parta interioară a unei scoici. Talpa din piele e cu monogramă.

 

Partea din spate a tablei de șah. Placaj cu monogramă din piele, presată de mine la o menghină.

 

Alb sidefat și în tabla de șah. La lumină se văd striațiile. Strat subțire, transparent deasupra. Numele în monogramă închistat în rășină epoxidică.

 

Marginile de tăiere încă se văd. Le-aș șlefuit dar vreau să-i torn o ramă tot din sidef negru, să arate mai mișto.

 

Suprafața a ieșit oglindă. Piesele mai trebuie șlefuite nițel.

 

And here you go: joc de șah pe care l-am făcut de la zero din placaj, rășină, culori acrilice și puțină piele naturală – totul manual, cu șmirghel, presă improvizată dintr-o menghină, fierăstrău, pile fine și diverse unelte de prelucrat pielea și lemnul.

Și-ar mai fi chestii dar efectiv nu mai am vreme, că începe zumzetul zilei de afară să se facă auzit. Time to write real stuff, apoi cursuri, apoi curs Cisco diseară, apoi iar lucru la un website. Că doar e luni. Mă consolez cu gândul că măcar la facultate pot merge cu scooterul ăsta electric și e foarte mișto să te dai cu el. Weekendul ăsta am fost pe la Dan și Moni la un Monopoly de-ăla cu reguli de pușcărie, de s-a lăsat cu sânge și capitalism, m-am dat cu scooterul ca să învăț să-l manevrez eficient, l-am configurat prin Bluetooth. Curat am făcut, mâncare am făcut, pandantive am făcut. Azi poate vin Hub-ul Anker plus ceva colete prin mirobolanta Poștă Română.

Now to get to work.