Posted on Jun 16, 2018 | 0 comments

Zile foarte pline. Am citit studii, m-am uitat la documentare și tutoriale video, citit cărți, pierdut vremea pe Facebook, mai un film cam tot la 10 zile.

Și-am fost la pescuit. A ieșit ilar. Mi-am făcut permis. Hrănește un om pentru o zi și-ți va mulțumi. Învață-l să pescuiască și clachezi.
Am devenit pescar. M-am alăturat acestui club select orădean format din oameni care cunosc bine peștele. Voiam să cunosc și eu mai bine psihosociologia peștilor. M-am dus țintă la Asociația Vânătorilor-Pescari din Oradea, am achitat taxa, mi-a iscălit doamna ceva într-un carnet și mi-a dat carnetul. Din acea clipă eram membru cu drepturi depline în tagma pescarilor bihoreni și-mi admiram carnetul cu ștampilă. Niciun gardian public nu-mi putea acum da amendă.
M-am dus țintă în Piața Mare a Oradiei care se afla la vreo 3 minute de mers pe jos și mi-am luat o undiță cu mulinetă. Și ață de pescuit. Și plumb și ce mai trebuia. Aveam deja comandate de pe Aliexpress râme din cauciuc dar – recunosc – alea erau luate strict ca s-o sperii pe Moni care e terifiată de râme. Acum urmau să-mi aducă saci de pești.
Studiasem tehnica, în drum spre cabinet, uneori. Consideram că privindu-i pe alții cum înfig viermele în cârlig și aruncă cu dibăcie pluta departe e îndeajuns cât să prind și eu pește.
M-am grăbit spre casă, mi-am făcut rapid țigări, mi-am schimbat blugii cu o pereche mai ponosită – haine de pescuit. Mi-am pus și cafea cu mine și o plasă în care să pun peștii prinși. Mi-am pus cârlige și plute și sfori de diferite culori și grosimi și bucăți din plumb și tot ce trebuia, cu râmele din cauciuc cu tot care cică emanau un miros care-i înnebunea efectiv pe pești și-ți săreau în brațe de la el.
De-aș fi grăbit ritmul și-aș fi plecat cu un minut mai repede…
Dar am auzit cheia în ușă și-a apărut ea. Spaima peștelui. Megafonul subacvatic care alertează ciurdele de înotătoare să fugă. Motivul pentru care noi, bărbații, cumpărăm pește de la supermarket ca oamenii normali și nu-i luăm din râurile orașului.
Am încercat zadarnic să mă eschivez. În 30 de secunde se schimba de haine pentru că voia să vină și ea. VOM PESCUI ÎMPREUNĂ.
Așa că ne-am dus să ”pescuim” împreună.
Am găsit un loc mai ferit pe malul Crișului Repede, undeva lângă podul intelectualilor. Asta după ce locația pe care o ochisem inițial se îndepăra pentru că soția mă trăgea în cealaltă direcție. E OK, e bine și acolo.
De cum am ajuns și-am scos mulineta și-a manifestat entuziasmul pentru ce făceam împreună. I-am spus în șoaptă că probabil a speriat deja peștii pe o rază de 5 kilometri și că de-aia nu merge nimeni cu soția la pescuit. S-a prins de gură dar s-a pus să-mi facă poze.
Am montat expert mulineta, am pus cârlig, plută, plumb, am tras jumătate de râmă sintetică pe cârlig folosindu-mă de intelectul superior și judecând că ascunzând cârligul în corpul de gumă al râmei peștele va fi mai tentat să o înhațe. Apoi ea și-a încâlcit sandalele în ața de pescuit și-a trebuit să o ajut să și le scoată. Apoi a început să mă filmeze fericită și mândră. Am învârtit expert undița ca pe un bici. Voiam să lansez departe, dincolo de linia de 50 de iarzi. Am icnit la finalul avântului luat și pluta a țâșnit prin aer și plumbul cu cârlig a căzut la fix un metru de mal. Nici o problemă. Rulez cu chestia aia de rulat, aia care face ca roata de biciletă atunci când nu pedalezi. ”Derulătoarea” – cum îi spunem noi, pescarii. Toată ața s-a încâlcit în ea. Rulam înainte și-napoi și toată ața se încâlcea mai tare. Soția mă filma în continuare entuziasmată. Am încercat să disimulez prin gestică faptul că aș zugruma pui de cățel. Am abordat problema cu calm și răbdare. Un sfert de oră mai târziu mă dădusem bătut și tăiam cu cuțitul sfoara.
Am schimbat locația pentru că – în mod clar – aducea ghinion. Am încercat să adopt ceea ce consideram eu că era postura pescarului cât timp am trecut pe lângă alți pescari de pe mal și am găsit un loc mai deschis, fără crengi de copac deasupra în care să se prindă ața. Am lansat din nou, pluta a făcut ploc în apă, tot la un metru de mal. Ceva nu era OK, nu așa se proceda în filme. Am început să studiez mecanismul mulinetei și să apăs pe comutatoare și manivele și să învârt de rotițe. Una dintre rotițe făcea sfoara să se retragă mai ușor așa că am desfăcut-o cât am putut de mult. Am lansat din nou cu putere și toată partea de sus a mulinetei s-a desfăcut și-a zburat în apă. M-am frecat la baza nasului cu gestul ăluia căruia tatuatorul i-a greșit o literă. În apă niște pești mici înotau nepăsători aproape de mal.

Și-am fost ieri la un vernisaj de pictură. N-a fost multă lume dar am stat și-am ascultat ce discutau alții pe-acolo. Printre altele am aflat că a murit un tip pe care-l știam de ceva vreme.

A apărut KDE Plasma 5.13. Eram mare fan KDE acum vreo 10 ani, până pe la versiunea 3.5 când au decis să facă trecerea la noul QT și să-i tragă un redesign. KDE a devenit brusc nu doar mai urât dar mai puțin intuitiv, mult mai greoi și mai avid de resurse. Am trecut atunci la GNOME 2.x și ulterior la MATE dar mă mai uit din când în când să văd cum evoluează mediile desktop din Linux. Unity s-a dus (și mă bucur). GNOME-ul nou nu mă atrage. Budgie Desktop e OK-ish dar încă prea colorat pentru ce vreau eu. XFCE nu mi-a plăcut niciodată și-i tot pe GTK-ul nou așa că nu.

Rămân MATE și Cinnamon Desktop din care ultimul folosește artificii vizuale de care n-am nevoie. Dacă și MATE începe să se miște greoi consider la modul serios să trec la un manager de ferestre antic, ceva gen Fluxbox sau Window Maker.

SȘi ca side-note: se dă un laptop ASUS care după upgrade la Ubuntu 18.04 redă sound doar în difuzorul drept (în căști, prin jack, merg ambele difuzoare). Placa audio e asta:

$ cat /proc/asound/card0/codec* | grep Codec
Codec: Realtek ALC270
Codec: Intel PantherPoint HDMI

Informații despre chipset:

$ lspci -v | grep -i audio
00:1b.0 Audio device: Intel Corporation 7 Series/C216 Chipset Family High Definition Audio Controller (rev 04)
Subsystem: ASUSTeK Computer Inc. 7 Series/C216 Chipset Family High Definition Audio Controller

Am încercat cu

options snd-hda-intel model=intel-alc270

în /etc/modprobe.d/alsa-base.conf, nu merge. Rulează PulseAudio. Alsamixer nu ajută chit că loopback e setat pe disabled. Placa pornește prima conform alsa-base.conf care fișier totodată elimină de la bootare anumite module de kernel problematice (din gama audio), hardware-ul audio pe USB și alte lighioane.

Am încercat tot ce mi-a trecut prin cap, de la reconfigurare alsamixer până la options snd-hda-intel model=intel-generic în alsa-base.conf, reinstalat pulseaudio cu –purge și alte chestii. În versiunea anterioară a distribuției totul mergea OK, deci nu e problemă hardware (gen difuzor ars).
I’m out of ideas.

Am publicat un articol la Cetin pe blog. Despre miting and stuff.

Când ies la țigară pe palier urmăresc cu interes dramele din curtea blocului. Un băiețel de 6 ani dă un șut în minge și răstoarnă ditamai cutia de 50L plină cu cuburi LEGO. O fetiță de 5 ani începe să zbiere ca din gură de șarpe. O alta de 8 ia atitudine și aruncă din start artileria grea: ”Du-te și spune-l la maică-ta!”. Al doilea băiețel concluzionează că fetițele n-ar fi trebuit să lase cutia acolo, prin urmă e vina lor. ”Asta nu e poartă” strigă a treia fetiță. A patra fetiță, circa 6 ani, atacă din flancul drept și-i smulge mingea băiețelului. Fetița de 5 ani încă zbiară. Cineva strigă ”mama” iar ”mama” iese la geam și începe să strige și ea. Băiatul cu mingea încearcă să recupereze balonul dar fata care l-a acaparat îl ascunde la spate. Trag din țigară calm și mă uit cu fetița de 5 ani merge și ea să o caute pe ”mama”. Cea de 8 impune hotărât că băieții trebuie acum să adune cuburile, fetele cad de acord. Băieții își exercită dreptul de veto. Scandalul ia proporții. Conform Codului Civil al curții deliberarea e scurtă, în grup și bazată pe diferențele de gen. Cei doi băieți sunt declarați vinovați în ciuda protestelor lor. De la balcon ”mama” încă ceartă fără discriminare. Sting țigara și băieții iau decizia nobilă: o rup la fugă spre dreapta cu balonul recuperat sub braț. E haos total acum deoarece trebuie organizată o poteră care să-i prindă, se aleg lideri de grup. Ceva din mine speră că vor lua cu suspendare.

Și-am gătit ceva ușor zilele astea că nu prea am avut vreme de gătit.

Now back to reading Sociology studies.

PS: am dat peste trupa asta faină…