Posted on mai 24, 2018 | 0 comments

Zile pline și-s la burnout deja. Nici măcar nu aștept weekendul pentru că știu că oricum am să am de lucru în el. Fiecare minut mi-e planificat la secundă și-s împărțit în opt direcții permanent. Azi de exemplu am de mers la o conferință internațională de sociologie care începe dimineața și se termină seara. Mâine – la fel, cu diferența că mâine și prezint o lucrare în fața publicului. De-abia am avut vreme ieri să-mi scriu într-un final articolul pentru rubrica ”Psihologul Bihoreanului”, text cu care întîrziasem deja o săptămână.

In other news a apărut o nouă recenzie a ultimului meu roman: Aer și MSbP – Un studiu asupra abisurilor minții umane”. Citez din ce zice George Cornilă:

Citisem într-o recenzie că autorul este subtil, însă eu am simțit cartea în întregul ei mai degrabă ca o intervenție chirurgicală, însă nu una săvârșită cu o tăietură abia simțită de bisturiu, sub anestezie, ci cu o lamă zimțată — ascuțită, dezinfectată —, pe viu. 

Și nu prea am avut vreme de gătit zilele astea dar tot am încropit ceva:

Macaroane cu varză.
Se fierb macaroanele în apă cu sare. Se taie o ceapă mărunt, se pune la călit vreo 3-4 minute în două linguri de ulei de măsline. Se taie o jumătate de varză și se dă pe răzătoarea cu ochiuri mari. Se adaugă varza în tigaie cu încă o lingură de ulei, se amestecă. Se asezonează cu sare și piper, se presară cimbru și puțină boia dulce. Se dă focul la mic-spre-mijlociu, se învârte din când în când în tigaie ca să nu se lipească varza de metal. După 20 de minute de călit varza și ceapa se strecoară macaroanele printr-o sită și se adaugă câte o lingură mare pe rând în tigaie în timp ce amestecați.
Când totul e omogen și macaroanele au fost acoperite de varză puteți stinge focul și adăuga fie un ou bătut, fie o lingură de smântână.
Se servește cu cherry tomatoes tăiate în două, ceapă verde și puțin mărar și piper presărate deasupra.

Ceapă verde, cartofi fierți, cherry tomatoes tăiate în șase, cașcaval, șuncă de Praga, pătrunjel, ardei roșu, ridichi, un ou fiert tăiat subțire. Se amestecă 4 linguri de maioneză și 3 de smântână, se adaugă puțină sare, piper, o linguriță de lămâie, o linguriță de oregano, una de cimbru, două de susan și mărar din belșug. Jumătate de linguriță de ulei de măsline. Sosul se amestecă într-un bol cu celelalte chestii de mai sus, toate tăiate mărunt.
Se bagă la frigider și se servește rece cu pâine prăjită sau ca și garnitură la o masă mai copioasă.

Am dat ieri o raită pe la un anticariat și-am plecat cu patru cărți. Uitasem peste ce chestii rare și mișto găsești acolo (o ediție veche ”Amintiri din casa morților” de Dostoievski, vreo două SF-uri din vechea colecție Nautilus a celor de la Nemira, un dicționar de sinonime). Sâmbătă sper să am timp să merg pe la poștă că îmi sosesc două colete și în weekend fac cum fac și mă pun pe citit și scris la lucrarea de doctorat. Calculeez că dacă n-aș dormi vreo două săptămâni poate aș termina tot ceea ce trebuie și vreau să fac.