Posted on Sep 19, 2012 | 4 comments

În sutele de ani care au trecut de la începuturile cărţii tipărite, cea mai bună metodă de a face cunoscută vorba scrisă a rămas cerneala pe hârtie. Metodă dovedită şi folosită până şi în timpurile noastre când tehnologia oferă deja alternative electronice menite să concureze la un anumit nivel cu cartea tipărită. Şi da – articolul de faţă este despre eReadere şi impactul pe care l-au avut în ultimii ani asupra vânzărilor de carte.
Textul electronic nu e o noutate şi a fost prin preajmă încă din primele zile ale ecranelor monocrome. Tuburi catodice alimentate de dulapuri cu benzi magnetice erau capabile să afişeze text în tonuri de gri sau verde, dar cititorul era dependent de aparatura greoaie şi fixă. Apoi au intervenit calculatoarele personale şi mai târziu BBS-urile (Bulletin Board Systems) care împărţeau prin linii Dial-Up cărţi piratate sau gratuite, reviste denumite e-zines sau pur şi simplu scurte comunicate relevante într-un domeniu anume. Când şi imprimantele personale au devenit accesibile, puteai intra online şi să downloadezi de pe Project Gutenberg romane aflate în domeniul public. Cu puţină îndemânare găseai şi cărţi piratate împărţite de cititori fără dare de mână.
La începutul pirateriei e-book cărţile erau în format TXT, mai rar în format DOC sau RTF. Uşor de arhivat, uşor de citit pe orice platformă, uşor de împărţit pe Internet. Oameni înarmaţi cu răbdare scanau cărţi şi transformau imaginea fiecărei pagini în text editabil folosindu-se de software OCR (Optical Character Recognition) care de cele mai multe ori avea o precizie de 50%. Apoi următorul cititor putea sau nu să preia documentul şi să-l corecteze pe parcurs, apoi următorul, şi următorul, până ce cartea se curăţa de erori şi cuvinte interpretate greşit.
Dezavantajul cu aceste cărţi în format electronic era că trebuiau citite direct pe monitor. Am citit destul în modul acesta ca să ştiu ce efect nociv poate avea asupra ochilor, mai ales când rata de împrospătate a ecraului e undeva pe la 60-65 de herţi.
Au urmat telefoanele mobile cu ecran color şi PDA-urile, ambele platforme utile pentru citit dar destul de nepractice din cauza duratei de viaţă a bateriei. Când în cele din urmă Sony a scos unul dintre primele e-readere dedicate, nimeni nu se aştepta la amploarea pe care aveau să o ia e-book-urile în anii ce urmau să vină.

 

Mici perle informative

 

Primul e-book din lume a fost Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite, digitizată de Michael S. Hart.
Se lansează primul CD-ROM care include cărţi în format electronic ale cărui titluri includ Jurassic Park (Michael Chrichton) şi Virtual Light (William Gibson).
Primele e-readere dedicate: SoftBook şi Rocket Ebook. Tot acum se obţine primul ISSN pentru o carte electronică.
Primul caz de succes literar în mediul electronic. Stephen King lansează nuvela Riding the Bullet ca fişier digital iar cartea e downloadată de 400.000 de ori în primele 24 de ore.
Două mari edituri americane încep să vândă şi cărţi în format digital: Random House şi HarperCollins. În acest moment, piaţa cărţilor electronice din SUA produce 2,1 milioane de dolari pe an.
Este anul în care încasările din cărţi electronice trec de 25 de milioane de dolari. După încă patru ani, suma era deja la 441 milioane de dolari pe an.
Amazon lansează primul Kindle şi oferă peste 90.000 de e-book-uri la vânzare.
Pentru prima dată de la înfiinţare, în 2010 Amazon.com anunţă că volumul de cărţi electronice vândute a depăşit volumul de cărţi fizice comercializate prin intermediul site-ului.

De ce e-book-uri?

 

Nu e de mirare că formatul electronic a prins avânt. Din punctul de vedere al cititorului e mai accesibil, mai uşor de procurat, mai ieftin. Comanzi o carte care te costă de două ori mai puţin decât corespondenta ei fizică şi o primeşti instant, fără taxe de transport. Din punctul de vedere al caselor de editură şi al autorilor lucrurile stau şi mai bine:
Dacă în cazul unei cărţi cu coperţi cartonate care se vinde cu 26 de dolari costul de producţie este de 4,05 dolari, în cazul unei cărţi în format electronic scoasă la preţul de 9,99$ costul de producţie per unitate este de 50 de cenţi. Un raport de 6:1 versus unul de 20:1. Partea şi mai bună e faptul că aceeaşi carte de 26 de dolari îi aduce autorului 3,90 dolari în timp ce corespondenta ei electronică îi aduce 2,12 dolari. O sumă mare pentru un cost de producţie atât de mic.
În termeni ecologici, emisiile de carbon rezultate din producerea a 50 de cărţi echivalează cantitatea de carbon emisă la producerea unui singur e-reader. Conform statisticilor din 2009, utilizatorii de e-readere cumpărau de 3,3x mai multe cărţi decât consumatorii de carte în format clasic.

Ecran eInk

Un alt mare avantaj al cărţilor în format electronic e faptul că o copie din ”Oliver Twist” poate costa 10$ în format tipărit dar să fie disponibilă gratuit în format electronic.
Terenul pe care e-book-urile înving e variat: o carte electronică poate fi adnotată, permite căutări de text cu rezultate imediate, permite comparaţii asupra textului. O carte electronică poate fi dată împrumut fără ca tu să renunţi temporar la copia ta.
În 2011, 30% din posesorii de ereadere intervievaţi în cadrul unui alt studiu online declarau că de când folosesc un dispozitiv e-reader citesc mai mult şi mai des. În acelaşi an, un studiu realizat de Spectos GmbH se folosea de un eşantion de 2.873 de persoane pentru a afla mai multe despre preferinţele cititorilor. La întrebarea ”de ce nu citeşti cărţi în format electronic?” majoritatea au răspuns ”pentru că nu am dispozitivul necesar” şi nu ”pentru că prefer cărţile tipărite” aşa cum ne-am fi aşteptat.
Amploarea pe care a luat-o fenomenul cărţilor în format electronic n-ar fi fost posibilă fără inventarea ecranului cu cerneală electronică. Tehnologia eInk a permis apariţia primului Kindle şi a dispozitivelor electronice cu ecran care-ţi menajează ochii. Nu doar e ecranul eInk similar la aspect cu hârtia dar consumă extrem de puţină electricitate. În prezent, un eReader cu ecran eInk oferă o durată de viaţă a bateriei de până la patru săptămâni pentru o singură încărcare de două ore. Şi vorbim aici de uz zilnic la o medie de măcar patru ore de citit pe zi.

Tehnologia eInk

Spre deosebire de ecranele LCD, ecranele eInk nu au rată constantă de reîmprospătare iar ca mod de funcţionare ar putea fi asemuite cu tehnologia cuarţ a anilor ’80. Un filtru presărat de canale aproape microscopice este umplut cu un lichid uleios în care sunt aşezate două tipuri de pigmenţi. Pigmenţii albi sunt încărcaţi pozitiv iar ce întunecaţi sunt încărcaţi negativ. În funcţie de cum sunt stimulaţi aceşti pigmenţi literele iau formă pe suprafaţa acestui filtru şi-şi menţin poziţia până la următoarea stimulare cu electricitate. În termeni non-tehnici, atunci când întorci pagina pe un eReader cu ecran eInk consumi o cantitate infimă de curent iar cerneala electronică va persista pe suprafaţa ecranului până la următoarea întoarcere de pagină.
Piaţa dispozitivelor electronice de citit a dus la apariţia unor standarde aplicate cărţilor electronice, cu formatele MOBI (proprietar) şi EPUB (deschis) numărându-se printre cele mai folosite.

Concluzie

Suntem martori la evoluţia unui trend important în evoluţia cărţilor. Poate cel mai important de la tiparniţa lui Gutenberg încoace. Rata de răspândire a cărţilor în format electronic creşte de la an la an într-un ritm de speriat, cu profituri colosale înregistrate de edituri şi autori în această nişă. La rândul lor, cărţile electronice modelează interacţiunea dintre autor şi public şi cea dintre editură şi autor. Dispozitivele eReader au dat naştere la schimbări care ar fi fost de neconceput în relaţia dintre autor şi ce-i care-i finanţau cartea. Graţie formatului electronic un autor poate renunţa la editură, scăpa de costurile de tipărire şi distribuţie; iar dacă includem şi comisionul site-ului prin care-şi livrează scriitura în format electronic, poate realiza un profit de până la trei ori mai mare decât cel din cazul în care ar fi optat pentru un mediu de livrare clasic. Cărţile electronice au tăiat omul de legătură dintre autor şi cititor şi – mai important – au pus grosul câştigului financiar în mâinile autorului şi nu ale editurilor.
Cărţile în format electronic şi dispozitivele pe care le citim nu se vor evapora în curând. Sunt ieftine, transmisibile, variate, accesibile şi se înmulţesc ca ciupercile după ploaie. Dar asta nu înseamnă că foaia tipărită e pe moarte. Nici pe departe. La fel cum radioul nu a fost ucis de televizor (contrar mesajului unui hit muzical din 1979), nici cartea clasică nu se va pierde atât de uşor. O carte din hârtie nu are nevoie de baterii şi nu depinde de un dispozitiv anume. În plus, are un farmec aparte, o căldură care contrastează cu rigiditatea unui aparat.
Ca o concluzie cu ton mai personal, citesc pe eReaderul meu Nook de aproape doi ani. În aceşti doi ani am observat că numărul de cărţi pe care le citesc s-a triplat. Mi-au scăzut costurile în ceea ce priveşte achiziţia de cărţi şi nu mai trebuie să aştept zile până ce poştaşul apare la uşă cu romanele. Este confortabil, plăcut, deloc deranjant să citeşti pe un ecran eInk. Unde mai pui că aceleaşi 120 de grame le car peste tot şi am la dispoziţie sute de cărţi în acelaşi gramaj. Contează mult să poţi purta oriunde toată opera lui Philip K. Dick în buzunar şi nu înghesuită în două genţi atârnate pe spate. Iar dacă nu e zi de Philip K. Dick, e zi de istorie sau umor sau vremea unui roman poliţist. Îmi car biblioteca în ceva de dimensiunea unei cărţi cu 150 de pagini şi de la o vreme devine obişnuinţă să ai în mâini acelaşi format dar cu un text diferit. Pot seta fonturi de format şi mărime diferită, în funcţie de dorinţa mea. În curând, graţie noului Kindle voi putea să citesc şi cu becul stins deoarece ecranul ultimului model are iluminare laterală.
Cu tot cu costul unui eReader, când treci pe format electronic ţi se reduc considerabil cheltuielile cu cărţile. Iar în România de azi asta poate fi un avantaj care să atârne greu în favoarea mediului digital.