Posted on Jul 17, 2015 | 76 comments

În 2001 terminam Facultatea de Litere. Era pe sistemul vechi, când la facultate intrai cu examen din trei materii iar bacalaureatul nu însemna prea multe. Din ce ţin minte, pentru bacalaureat am învăţat fix două zile. Am dat din istorie, limba şi literatura română, fizică şi limba engleză. Asta era prin 1997. Patru ani mai târziu terminam Biblioteconomia şi cică eram bibliotecar cu acte în regulă. Practic vorbind însă, bibliotecile erau ocupate de aceleaşi babe rămase de pe timpul lui Ceauşescu şi alea ţineau cu dinţii de posturile lor. În 2003 terminam Informatica. Studiile în sine nu mi-au fost de mare folos. Am învăţat HTML într-o perioadă în care trăiam din făcut site-uri. Am învăţat Pascal şi FoxPro, reţelistică prin Windows NT. Dar diploma în sine m-a ajutat ulterior să prind nişte job-uri faine. Şi, între noi fie vorba, pentru diplomă m-am dus acolo.

Alaltăieri am terminat Psihologia, tot la Oradea. Pe sistemul Bologna (trei ani), la zi, la cursuri cu frecvenţă. S-au schimbat multe din 2003. Profesorii sunt de vârsta mea, ritmul e mai alert datorită comasării a patru ani în trei, se face uz de proiectoare şi mijloace alternative de predare. În primul semestru din primul an am avut un şoc cultural când am văzut că modul de predare se apropie mai mult de sistemul occidental decât de cel comunist cu care fusesem obişnuit. În a doua săptămână de şcoală profesorul de ”Istoria Psihologiei” ne-a luat pe toţi şi ne-a dus în cimitir la un seminar. Aşa – ca să ne obişnuim cu liniştea. Ne-a spus să fim atenţi la mediul înconjurător, să observăm totul în jurul nostru. Pare-mi-se că seminarul se lega de gestaltism, dar nu mai sunt sigur.

Încă din primele ore am observat că fiecare profesor deschidea proiectorul şi ne prezenta slide-uri. Pentru cei mai tineri poate părea bizară mirarea mea, dar în anul 1998 nu aveam nici măcar calculator acasă. Proiectoare nu existau, pe Internet ajungeai prin dial-up şi cu costuri enorme la factura de telefon. Nu aveam telefoane mobile, imprimantele erau cu ace şi consumabilele costau. Ca atare, modalităţile de predare erau restrânse. De regulă, profesorul intra în sală cu o faţă plictisită şi începea să dicteze monoton de pe foi scrise de mână, xeroxate dintr-o carte sau bătute la maşină. În două ore umpleai 15 pagini A4 de nonsensuri în limbaj de lemn, după care plecai acasă fără să rămâi cu ceva din curs. Seminariile erau tot un fel de cursuri şi se diferenţiau de acestea mai mult prin denumire.

N-ar strica să vă structuraţi clar cursurile în sesiune

N-ar strica să vă structuraţi clar cursurile în sesiune

Primul lucru pe care l-am învăţat la Psihologie la Oradea a fost că se face şcoală. Acesta a fost al doilea şoc cultural al meu. Ritmul era alert, fiecare profesor ştia exact ce trebuie să predea şi în cât timp. Ca student care vrea să urmeze aceeaşi facultate trebuie să ştii că stăpânirea a mai mult de limbajul de bază te va ajuta. Ponderea de neologisme nu e mare, dar nici de neglijat. Motivaţia e parţial determinată de timp (sistemul Bologna a comprimat patru ani în trei dar volumul materiei a rămas acelaşi; prin urmare e nevoie să ştii cum să spui la fel de multe într-un timp mai scurt), parţial de faptul că în următorii trei ani va trebui să te obişnuieşti cu limbajul din domeniu. Urmează să citeşti nişte studii şi să scrii lucrări, iar dacă nu înţelegi termenii şi nu-i foloseşti, dacă nu te familiarizezi cu ei, vei avea de pierdut.

Tot legat de cum ”se face şcoală”, fiecare profesor şi-a ţinut cursurile cu stricteţe. În trei ani de zile pot număra pe degete cursurile care – din motive foarte bine întemeiate – nu s-au ţinut. Uneori se va întâmpla ca un copil al unuiprofesor să se îmbolnăvească peste noapte şi părintele să fie nevoit să alerge cu el dimineaţa la spital. Atunci da – nu se va ţine cursul sau seminarul. Dar şi atunci vei fi anunţat din timp şi nu va fi nevoie să vii degeaba până la universtate (aşa cum am făcut-o de prea multe ori la finalul anilor ’90) iar cursurile anulate se recuperează întodeauna. La Psihologie prezenţele contează, în special la seminarii. În media notei finale intră şi calculul prezenţelor, aşa că cei care se aşteaptă la ceva lejer ar fi de preferabil să meargă în altă parte. Dar nici măcar prezenţa obligatorie de minimum 60% nu e problema adevărată. Problema e că dacă ai ratat un curs sau un seminar nu mai înţelegi nimic din următoarele. Aici intervine din nou sistemul Bologna. Cum materia a fost comprimată în trei ani iar ritmul e alert, dacă ratezi două seminarii consecutive pierzi înţelesul următoarelor seminarii. Profesorii nu mai revin asupra subiectului doar de dragul tău. Asta o vei resimţi cu precădere în sesiune, când cele două săptămâni de pauză pe care ţi le luaseşi la mijloc de semestru te vor costa scump. Vei sta cu foile de curs în faţă şi nu vei înţelege o bună parte din ele. Dacă vreţi să daţi la Psihologie mergeţi la cursuri, mergeţi la seminarii. Nu vă bazaţi că recuperaţi în sesiune pentru că vă va fi foarte greu să umpleţi lacunele respective.

La Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane există o parcare interioară, protejată de un portar şi o barieră pe bază de cartelă de acces. Aşa că maşina ta va fi în siguranţă acolo.
În caz că ai mai terminat o specializare în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, taxa anuală la Psihologie se reduce la jumătate.
Îţi poţi verifica notele online folosind platforma UniWeb a Universităţii Oradea. La fel, poţi verifica direct de pe Internet ce cărţi sunt disponibile la Biblioteca Universităţii folosind sistemul lor OPAC.
Există două masterate pe care le poţi urma la Oradea după ce termini cu facultatea: ”Psihologie clinică” şi ”Psihologie educaţională”. Ambele bine cotate în România.
Vei avea ocazia să participi la experimente de tot felul, în special în primul an. Studenţii din anul I sunt la căutare printre cei mai mari şi printre cei de la master deoarece nu sunt încă formaţi şi nu cunosc bine testele care li se aplică.
Pe parcursul celor trei ani ţi se vor aplica teste de personalitate, inteligenţă şi alte chestionare care-ţi vor spune exact unde te situezi din mai multe puncte de vedere.
La bibliotecă ai staţii de lucru moderne bazate pe un cluster care rulează Solaris. De asemenea, ai camere individuale de studiu în care te poţi închide şi petrece pauzele dintre cursuri. Dacă mergi cu laptopul, ai WiFi gratuit.
Pe lângă bursa de merit, cea de studii şi cea de ajutor social, există o bursă pentru rezultate deosebite în domeniul ştiinţific, artistic şi sportiv; se acordă câte unui student per facultate, o singură dată pe an. Am obţinut-o în 2013 pe baza unui studiu ştiinţific publicat într-o revistă. Dacă publici, poţi avea un ban în plus.
 
Există două reviste de psihologie editate de universitate: ”Journal of Psychological and Educational Research” şi ”Romanian Journal of School Psychology”. Poţi încerca să publici în oricare sau te poţi înscrie în ASPO (”Asociaţia Studenţilor la Psihologie Oradea”) care organizează serate de dezbateri, vizionare de film şi editează revista ”Anamneza”.

Un alt lucru pe care l-am învăţat a fost că profesorii te ajută. Şi nu te ajută doar prin predat. Cu o singură excepţie în aceşti trei ani, toţi profesorii pe care i-am abordat în afara orelor de curs mi-au stat la dispoziţie. Mi-au răspuns la întrebări, s-au documentat ca să poată răspunde la ele atunci când nu m-au putut lămuri pe loc. Discrepanţa dintre ceea ce cunoscusem acum mai bine de 15 ani şi ceea ce se petrece acum la Universtatea Oradea e mare. Dacă în 1999 un profesor nici măcar nu te saluta, acum îţi răspunde prompt la e-mail-uri, îţi ridică telefonul în weekend şi în general emană bunăvoinţă şi dedicare. E un plus care atârnă greu în favoarea Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane. Contează mult – atunci când ai neclarităţi – să ştii că poţi apela oricând la profesor şi s-o poţi face fără teama că vei fi tratat scurt şi rece.

La Psihologie am văzut oameni care erau pasionaţi de ceea ce predau. Care cunoşteau bine materia şi încercau să ne stimuleze prin mijloace atipice să o învăţăm. În primul an de-abia aşteptam să mă trezesc dimineaţa şi să fug la cursuri. Şi e o afirmaţie pe care n-o fac cu lejeritate. Îmi făcea efectiv plăcere să merg la universitate aşa cum unora le făcea plăcere să iasă la cafea cu prietenii. Poate mai mult.

Legat de materiile predate, majoritatea sunt grele. Mă aşteptasem la un oarecare grad de dificultate dar al treilea şoc cultural a fost să văd cât efort a trebuit să depun ca să învăţ. În primul an te loveşti de ”Fundamentele psihologiei” şi ”Psihologia vârstelor” unde va trebui să memorezi cam 25 de definiţii per materie, per sesiune. Clasificările, dacă n-ai mers la toate cursurile, n-ai să le înţelegi. Conceptele, dacă n-ai mers la toate cursurile şi n-ai fost atent, n-ai să le înţelegi. Memoria, limbajul, personalitatea – toate astea sunt chestii de bază definite în felurite moduri. Nu există o singură definiţie a ”caracterului” – de exemplu – aşa că va trebui să le ştii pe toate, ca din acele toate să faci un tot unitar prin care să poţi explica la examen ce anume este caracterul, care sunt cauzele formării lui, ce factori îl influenţează, cum se manifestă, ce tipologii are şi conform cărui psiholog.

Va trebui să citiţi nişte cărţi...

Va trebui să citiţi nişte cărţi…

Şi vorbind de sesiune, pregătiţi-vă să vă puneţi viaţa socială în cuier când încep examenele. Suporturile de curs sunt lungi, în marea lor parte abstracte, şi vă vor solicita pe tot parcursul sesiunii. La ”Psihologie socială” – de exemplu – aveam de învăţat cam 120-125 de pagini A4 cu font de 12 per sesiune. Va trebui să citiţi cărţi, să vă luaţi notiţe, să vă faceţi scheme. În sesiune casa îmi era împresurată de post-it-uri galbene: pe uşi, pe canaturile geamurilor. Din cauza volumului de informaţie care se necesita structurat am ajuns până într-acolo încât în primul semestru din anul I am cumpărat un whiteboard de vreo un metru şi jumătate lăţime şi l-am bătut în cuie pe perete. Desenam scheme pe el cu marker non-permanent, ştergeam cu buretele, desenam din nou. Două zile mai târziu nu-mi ajungea spaţiul aşa că am luat încă o tablă din plută ca să am în ce înfige cu piuneze hârtii şi notiţe. După ce închei cu un examen, iei toate post-it-urile şi le înlocuieşti cu altele.

După cum spuneam mai sus, în sesiune nu vei avea timp de multe. Vei avea timp să mânânci şi să înveţi şi cam atât. Asta dacă ai mers la cursuri. Dacă nu, nu vei trece cu bine de anul I. Vei bea cafea din abundenţă, vei scrie cu markerul pe gresia din baie, vei consuma un set de markere fluorescente, vei imprima cam două-trei degete de cursuri. În sesiune – ţin minte – umpleam tonerul imprimantei de două ori. Aşa că gata cu ieşirile, filmele, chefurile. Până în ziua ultimului examen vei avea o singură funcţie – cea de a învăţa.

Aveţi posibilitatea la unele materii să obţineţi puncte bonus. Sfatul meu, în caz că vreţi să daţi la Psihologie la Oradea, este să nu rataţi nici o oportunitate de a face rost de punctele alea bonus. Fie că e vorba să participaţi la un experiment, fie că vi se acordă puncte bonus pentru că aţi avut toate prezenţele, fie că e vorba că aţi primit un punct bonus la notă pentru că aţi fost acolo la primul curs din semestru când ceilalţi au considerat că prima săptămână de şcoală nu contează – faceţi rost de punctele alea bonus. Contează la nota finală şi pe unii vă vor scăpa de restanţe.

Va trebui să scrieţi nişte lucrări în fiecare an

Va trebui să scrieţi nişte lucrări în fiecare an

Vi se vor da teme de casă uneori. Ori un referat de făcut, ori o lucrare, ori să vizionaţi secvenţe video, ori să citiţi ceva. Faceţi-vă temele. Nu sunt absurd de greu de făcut şi vă iau doar timp. Dar faceţi-le. Dacă nu le faceţi riscaţi să vă picaţi examenele cu brio din cauza notei mici şi – în plus – denotaţi lipsă de respect faţă de profesori.

În primul an am avut de făcut două lucrări la ”Psihologie experimentală”. În anul al II-lea una la ”Psihologie socială”, una la ”Psihologie educaţională” şi una la o materie al cărui nume îmi scapă acum. În anul al treilea o lucrare la ”Metodologie”. Plus referate, prezentări şi metastudii la alte materii, vreo 8-10 la număr. Veţi avea de lucru cu ele aşa că faceţi-le din timp. De exemplu, prima lucrare la ”Psihologie experimentală” a avut cam 35 de pagini şi mi-a consumat cam 10 săptămâni din timp: documentare, realizarea unui experiment, scrisul propriu-zis, corectura, prezentarea PowerPoint. Va trebui să învăţaţi cum se face un studiu ştiiţific, cum se structurează lucrarea, cum se formatează o bibliografie APA (American Psycological Association), cum se scrie un abstract. Veţi jongla cu termeni şi concepte noi precum ”variabilă independentă”, ”Kolmogorov-Smirnov” ori ”ipoteză de cercetare” şi va fi greu în primă fază să îi daţi de capăt.

Lucrările şi studiile ştiinţifice pe care va trebui să le faceţi au în medie 30 de pagini cu spaţiere de 1,5, font de 12 Times New Roman. Bibliografia listată a acestora şi citarea surselor urmează nişte standarde stricte APA (American Psychological Association).

Veţi învăţa să lucraţi în SPSS. Să faceţi o bază de date, să definiţi variabile, să citiţi un output. Vă ajută dacă aveţi cunoştinţe IT anterioare. Vreme de doi ani am lucrat ca administrator de baze de date şi apoi am lucrat îndeajuns de mult cu MySQL şi alte tipuri de baze de date încât să-mi fie simplu să înţeleg cum funcţionează SPSS-ul. Cu toate astea, ”Statistica” nu e o materie uşoară.

Tot în primul an m-am lovit de ”Neuropsihologie”. Veţi învăţa câte ceva despre creier, aria lui Broca, neuroni şi structura lor precum şi concepte de bază legate de anatomie. Eu şi termenii medicali suntem ca scrumierele şi albinele; mi-a fost dificil să învăţ la materia respectivă, dar am avut colegi care s-au descurcat destul de bine. Prin ”dificil” nu mă refer la faptul că materia n-a fost interesantă. Dimpotrivă. Însă memoria unui tip de 33 de ani (cât aveam la vremea aceea) nu funcţionează ca a unuia de 18. Mi-a fost greu să memorez nişte lucruri în sesiune dar am trecut cu bine de toate examenele.

Vă recomand să vă luaţi un whiteboard sau ceva pe care să aveţi o imagine de ansamblu a notiţelor

Vă recomand să vă luaţi un whiteboard sau ceva pe care să aveţi o imagine de ansamblu a notiţelor

În primul an am avut de ales între două materii opţionale – ”Epistemologie” şi ”Introducere în sociologie”. Am ales-o pe a doua pentru că mi s-a părut mai interesantă. Şi n-am regretat. Trei ani mai târziu sunt obsedat de sociologie şi-am dat iama în Weber, Marx, Durkheim; am un vraf de cărţi de sociologie în bibliotecă şi le citesc în timpul liber.

În anul II veţi da de ”Psihologie cognitivă”. E o materie mai mult pe latura teoretică, profund abstractă. Vă va solicita intelectul şi puterea de concentrare. Veţi face două semestre de ”Psihologie socială”, o materie care mie mi-a plăcut mult. Veţi face ”Psihologia muncii” şi zeii să vă ajute. ”Psihologie educaţională”, ”Psihologia vârstelor II”, ”Bazele teoretice ale evaluării psihologice”, ”Consiliere psihologică”, ”Psihopatologie”, ”Psihodiagnoza aptitudinilor”. La unele veţi avea de făcut proiecte. La ”Psihologia muncii”, de exemplu, va trebui să vă alegeţi o meserie şi să mergeţi pe teren să aplicaţi chestionare unor practicanţi ai acelei meserii. Apoi să completaţi nişte fişe după modelul KSAO şi Rogers, să faceţi o tumbă peste cap şi pe la final veţi ceda nervos când ultimul om nu va dori să vă completeze chestionarul ca să aveţi un dosar complet. La ”Consiliere psihologică” veţi învăţa cum să vă purtaţi în cabinet, ce dialog să purtaţi cu clientul sau pacientul, ce e etic şi ce nu în meserie, de ce probleme vă veţi putea lovi pe viitor. La ”Psihopatologie” intraţi deja în brânză şi veţi învăţa despre schizofrenie, tulburări de personalitate, adicţii, anxietate, depresie, fobii. Veţi face practică la spitalul de neuropsihiatrie, în şcoli şi prin cabinete particulare. Va trebui să vă luaţi halat şi o tonă de cărţi. Per ansamblu, anul II a fost cel mai solicitant din cei trei. Multe proiecte de făcut, multe lucrări de scris. Cum terminai cu o chestie, urma alta. Ca un sfat: apucaţi-vă de proiecte cât mai rapid. De preferinţă în ziua când aflaţi de ele. Nu le amânaţi până prin preajma sesiunii pentru că am văzut destule colege plângând pe coridoare din cauza stresului. Faceţi-le bine, predaţi-le la timp, fiţi pregătiţi să le susţineţi.

Nu vei învăţa multe despre Freud. Uită de Freud. Freud contează prea puţin. Uită şi ceea ce credeai că ştii despre utilitatea interpretării viselor.
Nu vei învăţa să psihanalizezi oamenii ca în filmele americane. Şi nu – nu-i vei întinde pe canapea ca să-i întrebi despre mamele lor.
Nu vei putea citi minţile oamenilor. Şi nu vei ajunge profiler pentru că meseria de profiler nu există în România.
Contrar credinţei populare, nu ajunge să faci doar facultatea. Ai nevoie de master şi de practică sub supervizare. Pregăteşte-te pentru încă 2-3 ani de studiu. Mai adaugă încă 3 dacă vrei doctorat.
Nu vei putea prescrie medicamente. Psihologii nu prescriu medicamente. Doar psihiatrii o pot face.
Nu vei ajunge să tratezi cazuri bizare aşa cum vezi în filme. Nu vei inspecta minţile criminalilor în serie. Când dai peste un schizofrenic, nu prea ai ce face cu el. Într-un final ajungi să-l trimiţi la psihiatru. Tu n-ai cu ce să-l ajuţi, că are nevoie de medicamente.
Dacă crezi că la Psihologie nu vei avea nevoie de cunoştinţe de IT şi matematică, te înşeli.
Nu – nu-ţi vei putea trata prietenii şi familia cât eşti student. Nu – nu-i vei putea hipnotiza.

În anul III deja intraţi în marja aia de timp în care simţiţi licenţa în ceafă. Eu m-am apucat de a mea deja de la începutul anului II şi-mi fac şi-acum cruce că am fost inspirat să o fac din timp. În primul semestru veţi face ”Psihologie clinică” la spital, ”Introducere in psihoterapii”, ”Psihologia reclamei”, ”Psihologie judiciară”. Şi tot în anul III veţi face ”Metodologie”. Iar metodologia o pot sumariza printr-un simplu ”efectiv aţi belit pu*a”. N-am cum s-o descriu altfel. E un fel de ”Statistică” mai hidoasă, mai avansată. Gata cu testul T pentru eşantioane independente/perechi şi alte copilării. Intraţi în ANOVA, Chi pătrat şi alte chestii predate la foc rapid. Eu am făcut separat un curs de statistică în afara facultăţii şi mi-a fost cu ceva mai uşor, dar tot am căzut în sesiune. Singura mea restanţă din cei 3 ani. Am căzut destui la examenul ăla. La finalul semestrului I din anul III eram hăbăuc, obsosit, sictirit, un pachet de nervi. ”Metodologia” m-a transformat într-un ”Untermensch” crizat şi-am scos din mine mai multe înjurături decât am putut concepe în ultimii 10 ani din viaţă. Aşa cum ne ameninţau pe noi în anul II cei cu un an mai mare, aşa-i ameninţam noi pe juniori în anul III: ”Lasă că daţi voi de Metodologie”/”Proba vieţii”/”Scapă cine poate”/”Mai bine vă mutaţi la Sociologie sau Asistenţă socială”. Şi vedeam aceleaşi feţe naive pe care le afişasem şi noi la rândul nostru. Ca să sumarizez, am învăţat la ”Metodologie” mai mult decât am învăţat pentru examenul de licenţă.

La Psihologie la Oradea se pune accent pe predarea terapiilor cognitiv-comportamentale. Sunt terapii de scurtă durată, spre deosebire de psihanaliză care este o terapie de lungă durată. Terapiile cognitiv-comportamentale se caracterizează prin eficienţa lor rapidă şi argumentarea lor ştiinţifică. Cu alte cuvinte, funcţionează în majoritatea cazurilor şi studiile o dovedesc.

În ultimul semestru din ultimul an daţi de ”Terapii cognitiv-comportamentale” (TCC), ”Psihologie organizaţională”, ”Terapia familiei şi a adolescentului”, ”Defectologie” (care a fost cea mai simplă materie din cei trei ani), ”Psihologia sănătăţii” şi încă câteva. Veţi avea patru opţionale din care musai să alegeţi două. Dacă aveţi impresia că ultimul semestru din facultate nu va fi solicitant pentru că se apropie licenţa, you’re in for a big surprise. E cu ceva mai lejer, dar nu cu foarte mult.

Materii noi, prezente în orar în 2016

În 2016, pe lângă materiile menţionate în acest articol din 2015, în programa studenţilor la Psihologie din Oradea mai erau incluse următoarele materii adiţionale:

  • Anul I – semestrul I: ”Elemente de deontologie în cercetarea și practica psihologică” (opţional)
  • Anul I – semestrul I: ”Abilități academice” (opţional)
  • Anul I – semestrul II: ”Fundamentele pedagogiei”
  • Anul III – semestrul I: ”Psihologia creativității” (opţional)
  • Anul III – semestrul I: ”Profile atipice de dezvoltare” (opţional)

Aparte de acestea, din auzite ştiu că s-a introdus şi ”Psihologia religiei” ca materie dar nu ştiu exact în ce an şi semestru. Mie ”Psihologia religiei” şi ”Psihologia creativităţii” îmi sună tare bine şi-mi pare rău că eu nu le-am prins în programă pe vremea când făceam eu facultatea. La fel – ”Elemente de deontologie în cercetarea și practica psihologică” e necesară deprinderii unor lucruri critice în dezvoltarea ulterioară ca psiholog iar materia numită ”Abilități academice” îi învaţă pe studenţi cum se concepe un studiu ştiinţific, un referat, o bibliografie, un metastudiu – lucruri folositoare pentru un student şi pe care noi, cei care am terminat în 2015, a trebuit să le învăţăm din mers.

Aparte de aceste materii de mai sus, nu exclud să mai fi fost introduse şi altele. Daţi de veste în comentarii dacă ştiţi concret ceva.

Pentru licenţă veţi avea mult de studiat. Anul ăsta s-a dat din ”Fundamentele psihologiei”, ”Psihologie organizaţională”, ”Psihologia personalităţii”, ”Consiliere”, ”Psihologie clinică”, ”Psihologia educaţiei”, ”Psihologia vârstelor”, ”Testare psihologică”. Zece subiecte am avut de învăţat, un teanc de foi.

În anul I am fost 109. Acum în vară am terminat facultatea 34 (şi aici intră şi oamenii care şi-au îngheţat anul în promoţiile precedente şi-acum s-au trezit colegi de promoţie cu noi). Ca să ştiţi de ce şi la ce să vă aşteptaţi, iată mai jos

 

câteva sfaturi pentru juniori ori pentru cei care se gândesc să se înscrie la Psihologie în Oradea în anii următori


Nu te înscrie la Psihologie dacă nu eşti sigur că vrei să fii psiholog

E prima şi cea mai importantă chestie: nu da la Psihologie dacă nu eşti măcar 40% sigur că vrei să fii psiholog. Una dintre primele întrebări care vi se pun acolo va fi ”De ce ai dat aici?”. Mi-am ascultat la vremea aceea colegii vorbind despre ”Silence of the Lambs”, despre filmul ăla cu agenţi FBI care citeau minţile arestaţilor, despre cât de mult le-a plăcut lor profesoara de psihologie din liceu, despre visul lor de a deveni profileri sau despre cum vor să se auto-vindece ei de probleme venind la Psihologie. Va trece primul an şi veţi afla că nu veţi învăţa să citiţi minţi; că hipnoza nu-i ca-n filme; că Freud e cam depăşit; că 40% din materii sunt sau se leagă de statistică şi munca de cercetare; că terapia cu rudele şi prietenii nu prea funcţionează; că cel mult vei înţelege ce-i în neregulă cu tine dar tot la alt psiholog în cabinet vei ajunge, că singur nu te prea poţi trata. Dacă ai dat la Psihologie pentru că ţi-a plăcut cum sună, pentru că n-a fost loc altundeva, pentru că ai văzut prin filme psihologi cu teacă de pistol la brâu sau pentru că s-a întâmplat să iei zece pe linie într-un an de psihologie de liceu, ei bine… ai o şansă foarte mare să pleci înainte de anul III. Şi subliniez ”foarte mare”. Repet ce-am scris mai sus: din 109 am terminat 34 de oameni. Iar dintre ei, toţi cei care iniţial s-au lăsat influenţaţi de Hollywood, ce-au citit ei pe net despre psihanaliză ori au ajuns acolo nehotărâţi, toţi s-au lecuit. Estimez că dintre ei vreo 25 vor da la master şi cam 5-10 vor ajunge să practice meseria.
Ca să termini cu bine Psihologia ai nevoie de timp, răbdare, nervi, rezistenţă la stres, o memorie bună, un dram de imaginaţie şi un scop bine definit. Dacă mergi după principiul ”avocat, medic sau psiholog” şi s-a întâmplat să rămâi la Psihologie, cel mai probabil n-ai să ai pacienţi ori clienţi vreodată pentru că n-ai să apuci să practici. Va trebui efectiv să te târăşti printre examene şi – în caz că ai noroc – să termini la limită facultatea. Pe scurt, vei suferi şi-ţi vei pierde trei ani din viaţă.
Dacă însă simţi că ai o anumită afinitate pentru aşa ceva, ai timp, răbdare şi o oarecare determinare/convingere că vrei să lucrezi în domeniu, vor fi trei ani interesanţi şi stimulanţi. În mine a băgat viaţă facultatea asta şi nu regret deloc că am făcut-o.

Nu copia

Nu pot sublinia destul chestia asta: nu copiaţi. Ştiu că veniţi din mediul liceal unde fraudarea tezelor a fost posibilă. Ştiu că aţi copiat la Bac chiar dacă existau camere. Ştiu că sunteţi tentaţi să vă uitaţi la colegul de bancă. Poate v-aţi făcut fiţuici cu font de 6 ca în clasa a X-a.
Nu veţi putea copia sau veţi putea copia extrem de rar. Gândiţi-vă că profesorii care vă supravegează sunt cu toţii psihologi. Fără excepţie. Oameni care citesc limbajul corporal dintr-o privire. De multe ori ştiu că vei încerca să copiezi încă dinainte să te aşezi în bancă. Ţi-au predat un semestru, ştiu exact ce-ţi poate mintea şi cum te comporţi. Fiţuicile, telefoanele cu cursuri pe ele, întorsul la colegul din spate – uitaţi de toate astea pentru că nu funcţionează. De cele mai multe ori, cursurile şi genţile şi tot ceea ce înseamnă sursă de informaţie se pun ori pe catedră, ori jos, lângă bancă. Supraveghetorul se postează în faţa clasei şi de acolo va sta cu ochii pe voi două ore. Nu va citi ziarul ca profesorii din liceu, nu va ieşi din clasă ca să dea un telefon. Va sta acolo şi se va uita la voi cum scrieţi. În plus, subiectele sunt în aşa fel făcute încât să trebuiască să vă folosiţi de cunoştinţe în timpul avut la dispoziţie şi nu mai puţin sau mai mult. Am prins teste grilă cu opt (8!) variante de răspuns din care corecte puteau fi una, două sau trei. Nu merge cu ghicitul, datul cu banul. Dacă stai mai mult de un minut la o întrebare nu apuci să le termini pe celelalte 39. Cu alte cuvinte, timp de copiat nu veţi avea. Ori învăţaţi, ori nu.
În anul II o fostă colegă a încercat să copieze cu casca. Cineva îi dicta de afară prin telefon. Au prins-o rapid şi era să zboare din universtate pentru că s-a pus problema aducerii ei în faţa comisiei de etică şi deontologie. Tot în anul II am văzut profesori deschizându-şi laptopurile după dictarea subiectelor şi scanând după reţele Bluetooth. Cască, telefon, fiţuici – dacă le folosiţi, aveţi o şansă de 95% să vă prindă.
Din nou: oamenii respectivi nu sunt doar profesori, obişnuiţi cu fiecare metodă de copiat la care te-ai fi putut gândi noaptea înainte de examen; sunt şi psihologi. Şi vă citesc.

Nu plagia

Veţi fi tentaţi să plagiaţi. E plin netul de articole numai bune de luat şi predat prin copy/paste atunci când vine termenul. În fiecare promoţie există câte doi-trei tineri care au strălucita idee să fure textul cuiva şi să-l transforme în lucrare. Problema e că 1. Universitatea Oradea are un soft special achiziţionat pentru a detecta textele furate şi 2. profesorii învaţă rapid cine cum se exprimă şi cine cât ştie în scris. Nu furaţi munca altuia că vă faceţi de râs.

Fără masterat nu vei putea profesa. După ce termini studiile de licenţă e absolut musai să ai un masterat pentru a putea ajunge psiholog.

Pune-te la punct cu engleza

Chiar dacă suporturile de curs sunt în limba română, limbajul universal al psihologiei este engleza. Veţi avea de citit studii în engleză. Multe. Veţi avea de citit documentaţii adiţionale în engleză. Dacă nu vă descurcaţi cu engleza vă va fi greu. Psihologia abundă de termeni tehnici iar studiile pe care le veţi citi sunt toate în limba engleză şi scrise pentru a fi citite de alţi psihologi. Nu vor fi într-un limbaj accesibil. Dacă engleza vi se limitează la ceea ce aţi învăţat din clipurile muzicale, vă va fi greu.

Nu te limita la strictul necesar

Volumul de muncă va fi mare. Veţi fi tentaţi să faceţi strictul necesar ca să aveţi vreme şi de-un ştrand. Vi se va spune – de exemplu – să aveţi minimum cinci studii la bibliografia unei lucrări anume. Şi veţi pune fix cinci, ca să fie bine. Problema e că 1. aveţi de pierdut din asta prin faptul că nu vă documentaţi mai bine şi 2. faceţi impresie proastă. Şi impresia aia se repară greu.

Strânge bani

Vei avea cheltuieli. Chiar dacă intri la fără taxă, vei avea cheltuieli. Suporturile de curs le primeşti în format electronic, dar sunt disponibile şi sub formă de carte. Nu e obligatoriu să cumpăraţi cărţile, dar e mai indicat din considerente legate strict de ergonomie. Mai uşor cari după tine o carte şi mai uşor o manevrezi. În plus, să imprimi 120 de foi A4 e mai ieftin, dar vei ajunge în punctul în care vei avea un teanc gros de hârtii şi nu vei şti care de unde vine. Vei da bani pe consumabile: creioane, pixuri, toner de imprimantă. Pe spiralat şi legat lucrări. Vei da pe autobuz, taxi. Pe mâncare, pe cafea. Se adună până la final de lună, oricât încerci tu să tai din costuri. Uneori, în pauze sau între cursuri, când ai o fereastră de 1-2 ore, nu prea ai de ales şi trebuie să mergi la cantina universităţii. Partea bună e că e chiar peste drum de facultate şi mâncarea e ieftină. Ai cafea, suc, pizza, pateuri, mâncare caldă. Partea proastă e că WiFi-ul merge execrabil în zona aia şi mai nou nu poţi fuma deloc în interior. Dar, de voie de nevoie, exceptând chioşcul de ziare din staţia de autobuz şi o plăcintărie relativ aproape, cantina e singura ta sursă de mâncare pe o rază de mai bine de jumătate de kilometru. Cafeaua de la automatul din incinta facultăţii e execrabilă la gust şi nici cea din staţia de autobuz nu e mai strălucită. La cantină în schimb ai ocazia să bei o cafea cât de cât mai normală. Iar în sesiune vei avea nevoie de multă cafea.

Dacă nu intri la buget şi prinzi loc la ”cu taxă”, află că taxa aceea o poţi plăti în trei tranşe, dacă doreşti. Taxa anuală la Psihologie în Oradea în 2015 era de 2500 RON/an, asta în condiţiile în care în 2013 şi 2014 fusese 2300 RON/an. Plăteşte taxele la timp. Dacă nu eşti la zi cu achitarea taxelor pe când vine sesiunea, nu vei putea susţine examenele respectivei sesiuni. Mai multe despre taxele de la Universitatea Oradea puteţi citi aici.

Înţelege faptul că nu eşti încă psiholog

Vei avea o mulţime de prieteni care, văzându-te intrat la Psihologie, vor veni la tine să-i consiliezi. Nu eşti psiholog şi va trebui să le explici asta. În fiecare an vei învăţa cât de puţin ştii defapt faţă de anul trecut. Nu-i ”trata” de depresie cu ce-ai văzut tu prin filme, nu le promite chestii, nu le da sfaturi. Înainte să-i poţi ajuta cât-de-cât va trebui să înveţi despre transfer şi contratransfer, să termini facultatea, să faci un masterat, să faci practică sub supervizare vreo trei ani şi apoi să te formezi sigur în cabinetul tău sau în spital. Şi-abia apoi, după vreo 5-7 ani după ce-ai început facultatea, vei putea cu adevărat să faci ceva folositor.

Tratează-i pe profesori cu respect

Profesorii pe care i-am avut au fost respectuoşi şi binevoitori cu noi. Scopul lor nu e să te pice la examen şi ştiu când şi cât de indulgenţi să fie. Nu fii ţăran cu ei. Dacă ai întârziat la seminar bate la uşă, salută şi cere-ţi scuze că-i deranjezi ora. Nu intra ca o momâie fără să spui nimic.
Nu te juca pe telefon în orele lor, nu sta pe Facebook. Oamenii ăia te văd. Ţi se reflectă ecranul în ochelari, stai cu faţa în jos vreme de un sfert de oră, zâmbeşti când discuţia e despre ceva grav. Nu discuta în ore cu colegul de bancă pentru că-i bruiezi ora celui care încearcă să-ţi predea. Şi e enervant – v-o spun din proprie experienţă. Anul trecut a trebuit să merg să predau psihologie la rândul meu unor elevi de liceu, ca practică pentru un modul de psihopedagogie. Îţi pierzi şirul gândurilor dacă doi încep să discute unul cu celălalt pe acelaşi ton cu tine. Voi credeţi că profesorul nu vă vede, dar o face. În majoritatea cazurilor nu vă va spune nimic din simplu motiv că orice întrerupere din partea lui/ei înseamnă încă două-trei minute luate din pauză. Şi cum timpul dedicat orei e restrâns iar informaţia multă, întrerupându-şi discursul face alţi 100 de studenţi să aştepte. Nu fiţi ciobani şi, dacă aţi venit la ore, ascultaţi ce vi se spune.
Când le scrieţi un e-mail începeţi textul cu ”Bună ziua” şi încheiaţi-l cu ”Vă mulţumesc pentru atenţie”. Nu intraţi direct în brânză pentru că transmiteţi faptul că problema voastră e atât de stringentă încât aţi ales să treceţi peste politeţe. Iar problema voastră nu e chiar atât de urgentă, şi o ştiu şi ei.
Nu te contrazice la infinit cu profesorii. În anul I am avut un coleg care o ţinea pe-a lui la un seminar şi încerca să-l domine pe profesor cu propriile lui teorii legate de un concept din psihologie. Învăţaţi că oamenii ăia nu spun ”nu” de dragul de a nu pierde disputa ci pentru că pur şi simplu nu aveţi dreptate. Şi ei ştiu mai bine. Au unul sau mai multe masterate, un doctorat şi vreo 10 ani de practică în spate. Voi aveţi patru ani de liceu de geografie. Nu încercaţi să-i dominaţi pentru că păreţi ridicoli. Asta nu înseamnă că nu puteţi avea propriile voastre păreri şi idei care se întâmplă să nu coincidă cu ale profesorilor. Le puteţi expune liniştiţi. Contează însă modul în care o faceţi. Scăpaţi de aroganţă şi de aerul de atotcunoscători.

Citeşte şi altceva

Doar cunoştinţele din liceu nu vă vor ajuta în facultate. Şi nici după. Pe lângă cursurile obligatorii citiţi şi altceva. De preferinţă ceva din domeniu sau măcar dintr-un domeniu vag tangenţial. Uitaţi-vă la documentare, citiţi beletristică, citiţi măcar articolele de pe PsychologyToday.com. Dacă veţi ajunge să profesaţi, veţi avea nevoie de acele cunoştinţe. Vă vor veni clienţi din toate categoriile sociale, de ambele genuri, cu grade variate de cultură şi pasiuni diverse. Nu veţi putea discuta cu ei doar despre psihologie şi studii.
Eu am ales să mă informez mai mult despre sociologie. Voi puteţi alege altceva.

Fiecare materie are un anumit număr de credite. În fiecare semestru ai nevoie de un minim de 30 de credite iar fiecare an are nevoie de 60 de credite pentru a putea promova. La ”Psihologie” dispui de un total de 31-32 de credite per semestru, şi aici intră şi Sportul care are 1 credit. Poţi obţine credite adiţionale înscriindu-te la alte cursuri ale altor facultăţi şi susţinând examenele respective. În acest sens trebuie depusă o cerere iar cursurile adiţionale, numite ”facultative”, vor fi trecute separat pe o anexă la diploma de licenţă. Poţi de exemplu participa la cursurile altor specializări din cadrul Facutăţii de Ştiinţe Socio-Umane: Sociologie, Asistenţă socială, Psihopedagogie specială, Resurse umane.

Nu uita de sport

Fie în anul I, fie în anul II va trebui să te înscrii la sport. Nu uita să te înscrii. Locurile la profesori sunt limitate şi s-ar putea ca bărbat să ai surpriza că locurile la baschet, fotbal şi sala de forţă sunt ocupate şi va trebui să mergi la aerobic. Ai nevoie de doi ani consecutivi de sport în cei trei de facultate, aşa că cel mai bine începi din anul I cu el ca să termini până în anul III când vei avea licenţa pe cap. Înscrie-te la sport încă din prima săptămână de şcoală şi nu uita de el. Fără notă la sport nu poţi termina facultate şi circulă poveşti despre studenţi care au uitat să se înscrie şi au trebuit să-şi facă cerere de prelungire studii în anul III doar ca să facă un an sau doi de sport şi să-şi poată da în sfârşit licenţa. Pe scurt, sportul e musai, e doi ani consecutivi, e cu locuri limitate la fiecare profesor şi locurile alea se ocupă rapid.

Ia-ţi un laptop cu baterie durabilă

Înainte să înceapă facultatea mi-am luat un netbook Dell Inspiron Mini cu ecran de 10 inci. N-a fost zi să nu-l am la mine la facultate. Mi-am scris pe el toate cursurile. Uneori, atunci când se dictează, se dictează prea rapid ca să poţi scrie de mână vreme de o oră fără să oboseşti. De tastat vei tasta mai uşor. Un curs scris în Word sau OpenOffice Write e mai lizibil decât hieroglifele tale de acum 4 luni. Arată altfel când e imprimat. Îl poţi trimite colegilor prin e-mail. Pe laptop poţi avea instalat SPSS-ul de care vei avea nevoie mai târziu iar la laboratoare nu vei lucra pe staţiile cu RAM puţin ale universităţii. Când vei avea ferestre între cursuri te vei putea băga într-o sală de curs goală şi naviga pe net. WiFi-ul e gratuit la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane.
Ia-ţi un laptop mic, uşor, cu baterie bună şi nu vei regreta. Uneori vei ţine seminarii în săli în care nu vei avea acces la priză, aşa că e important cât te ţine bateria. Ulterior oricum vei avea nevoie de un laptop la laboratoare, ori când vei alerga după profesori să-ţi inspecteze bazele de date din SPSS direct pe ecran.

Învaţă să cauţi pe net

Învaţă cum să cauţi chestii pe Google. Vei avea de căutat studii încă de prin primul an. Problema e că majoritatea acelor studii sunt accesibile doar contra cost, aşa că va trebui să le găseşti piratate pe undeva. Învaţă cum să le găseşti rapid, unde să le găseşti. Vei avea de ales între asta sau a răsfoi reviste vechi vreme de trei ore la bibliotecă. Pune booksc.org la bookmarks şi-mi poţi mulţumi mai încolo.

Opţional poţi urma cursurile modulului de ”Didactică” din cadrul departamentului PPPD. Acestea se fac separat de cursurile Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, presupun la un moment dat practică în licee, costă în jur de 250 RON pe an şi-ţi permit să ai un supliment la diplomă cu ajutorul căruia să ai dreptul să ajungi profesor de psihologie în liceu. Ulterior, la masterat, poţi urma cursuri de specialitate tot în cadrul PPPD şi să te formezi în continuare pe acest făgaş, obinând eventual dreptul ca, după doctorat, să poţi preda psihologie şi în învăţământul universitar. Am făcut şi eu modulul psihopedagogic în acei trei ani de facultate şi nu e solicitant. Nota primită la examenele de la ”Didactică” nu afectează în niciun fel creditele tale anuale sau mediile de la ”Psihologie”.

Nu încerca să-i influenţezi pe profesori

Profesorii sunt stricţi dar corecţi. Nu încerca să foloseşti tertipuri ca să-ţi treci examenele pentru că te loveşti de un zid. La Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane nu se acceptă mită, ”atenţii”, ”cadouri”. Nu le cumpăraţi cutii de ciocolată, parfumuri, flori, nu mergeţi la ei cu plicul pentru că veţi avea o supriză tare neplăcută. Am avut colege care în prima sesiune, la examenele orale s-au îmbrăcat oarecum provocator, sperând să-şi poată folosi farmecele aşa cum o fac prin baruri. Repet ce-am zis mai sus: profesorii ăia sunt cu toţii psihologi şi ştiu ce-ai de gând. Nu va funcţiona. O altă colegă a adus suc şi prăjituri la un alt examen şi-a fost refuzată politicos dar ferm. Mergeţi cu ce aţi învăţat, că ajunge.
Dacă într-o zi vei primi o notă nasoală sau vei pica un examen nu ameninţa profesorii. Nu veni cu părinţii de mână la şcoală ca să-ţi rezolve problema, nu invoca acele cunoştinţe şi prietenii pe care le aveţi în comun, nu acuza pe un ton iritat. Ai una sau două sesiuni de restanţă în care poţi recupera. Profesorii rar fac greşeli, iar când le fac e bine să pui problema în mod asertiv, în privat, nu de faţă cu toată clasa.

Ajută dacă mai ai o facultate terminată

În caz că ai deja o diplomă de licenţă şi eşti la a doua sau a treia facultate îţi poţi echivala anumite cursuri. Aşa am scăpat eu în ăştia trei ani de ”Informatică” pe care am echivalat-o cu studiile de la Facultatea de Ştiinţe, de ”Engleză”, ”Psihologie educaţională” şi primii ani de ”Didactică” pe care le-am echivalat cu studiile de la Facultatea de Litere. Scapi de nişte examene în sesiune şi de participarea la cursuri. Totul e să vorbeşti cu profesorii, să-i anunţi că tu ai făcut deja cursurile respective şi să le aduci o copie xerox după foaia matricolă. Aşa-ţi poţi echivala şi Sportul sau alte materii. Uită-te din timp peste lista lor şi vezi de ce anume poţi să scapi pe parcursul semestrului şi în sesiune. În anul II eu am uitat că aveam un curs de ”Psihologie educaţională” făcut la prima facultate; m-am dus la toate cursurile şi seminariile, mi-am făcut proiectul, şi mi-am dat seama de-abia în sesiune că pot echivala nota cu cea de pe foaia matricolă. Astfel am scăpat de un examen şi de un set gros de cursuri de învăţat.

Nu fă glume pe seama pacienţilor

La spital, în practică, vei da peste fel de fel de oameni. Oamenii ăia sunt acolo pentru un motiv iar majoritatea se comportă atipic. Nu-i lua în derâdere. Dacă pe când ajungi la practică râzi ca un tâmpit de un bolnav de schizofrenie sau araţi cu degetul o femeie umplută până la refuz cu Xanax, nu ai ce căuta acolo. Ţi-ai ratat vocaţia şi e timpul să treci mai departe. Mai rău, s-ar putea să te vadă cineva şi să ai probleme. Dacă ceva ţi se pare amuzant la spital, păstreaz-o pentru tine sau discut-o în privat cu oameni în care ai încredere.

Spre deosebire de ceea ce am văzut la alte facultăţi, doamnele de la secretariatul Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane sunt binevoitoare, plăcute şi te ajută atunci când ai nevoie de ceva. În niciunul din aceşti trei ani nu am fost întâmpinat cu scârbă, sictir sau plictiseală. Totul e să le araţi respect şi să fii răbdător la rândul tău când au prea mult de lucru. Nu-şi vor vărsa nervii pe tine aşa că nu-ţi vărsa nici tu nervii pe ele.

Nu amâna task-urile

Apucă-te din timp de lucrări şi proiecte. Nu le lăsa spre final de semestru pentru că lucrul la un proiect bun variază de la o săptămână până la trei luni. Am văzut destui colegi pe care i-a prins sesiunea cu proiectele neîncepute şi oamenii nu mai ştiau ce să facă întâi: să înveţe la materia X la care au examen poimâine sau să-şi facă proiectul la materia Y? Nu vei avea cum să le faci pe amândouă. De cum afli că ai de făcut ceva, pune-te şi fă acel ceva. În timpul semestrelor mă apucam rapid de lucru şi terminam totul cu o lună înainte de examene. În sesiune mă concentram exclusiv pe învăţat şi puteam s-o fac liniştit.

Nu subestima gradul de dificultate al examenelor

Vii din liceu unde profesoara de psihologie era indulgentă. La Psihologie nu va fi aşa. Examenele nu sunt imposibil de grele, dar majoritarea sunt destul de grele. Nu vei putea merge în sesiune cu ce-ai reţinut din timpul anului. Vei crede că o poţi face, dar nu vei putea. Dacă n-ai învăţat, ai mici şanse să treci. Şi după 6-7 examene de genul acesta ajungi în anul III ca alţi foşti colegi de-ai mei: cu 5 refaceri de materie (totalizând vreo 1000 RON) şi alte cinci restanţe. Dă-ţi examenele din timp, nu le amâna pentru toamnă sau anul viitor. Fiecare an e mai dificil ca cel din urmă şi nu-ţi lipseşte deloc o materie în plus rămasă dintr-un an anterior. Iar dacă te prinde licenţa cu vreo patru restanţe şi o refacere de materie poţi să-ţi iei adio de la note bune şi, implicit, de la un loc fără taxă la masterat. Asta în caz că apuci să termini. Fiecare restanţă pe care o laşi pe anii următori e ca o piatră pe care ţi-o legi de picior: va trebui să o tragi după tine şi va deveni un inconvenient major când ţi-e lumea mai dragă. Dă-ţi restanţele cât mai repede pentru că sesiunile de examen sunt în aşa fel structurate iar volumul materiei de ce necesită a fi învăţată e de asemenea greutate încât ai fix timpul necesar să înveţi pentru testările din sesiunea respectivă, dar rareori mai mult. În plus, prima restanţă (cea din perioada imediat următoare sesiunii de examene) e gratuită. A doua se plăteşte. Refacerile de materie se plătesc şi ele la un curs de 10 Euro/credit de materie. Unele materii au 5-6 credite, aşa că la trei-patru refaceri de materie va trebui să scoţi vreo 1000 RON din buzunar.
Materiile mai uşoare au mult material de parcurs, cele mai grele sunt abstracte, cu material mai puţin. În medie vei avea nevoie de măcar o zi sau două de studiu pentru fiecare materie. La unele vei învăţa şi-o săptămână sau două.
Nu te duce la examene fără să fi învăţat absolut nimic. La examenele scrise şi orale n-ai cum să treci nici la cel mai indulgent profesor dacă n-ai citit măcar o dată cursurile. Nu te baza pe clemenţă

Întreabă

Dacă nu ştii ceva, întreabă. Nu te va ridiculiza nimeni. Chiar dacă ai impresia că sună stupid sau dai dovadă de slabă informare, întreabă. Profesorii îţi răspund şi-o fac în aşa fel încât să se asigure că ai înţeles. Nu-ţi va zâmbi nimeni ironic, nu va da nimeni ochii peste cap. Întreabă-i şi pe cei din ani mai mari decât tine pentru că ştiu destule despre examene, profesori. În funcţie de notele lor şi subiectele care le-au picat anul trecut la examen îţi poţi face o impresie despre gradul de dificultate al examenului pe care trebuie să-l susţii. Întreabă-ţi colegii când nu ştii. Informează-te de pe Internet.

Facultatea are un departament de relaţii cu studenţii. Orice probleme ai avea, fie ele de ordin social, financiar, familial sau medical, dacă într-o zi consideri că-ţi afectează studiile, merită să mergi să discuţi cu cineva. În unele cazuri se rezolvă. Dacă nu ai bani de taxă sau te-a dărâmat stresul, nu e capăt de lume şi nu merită să abandonezi facultatea pentru aşa ceva. Du-te şi discută cu cineva.

Lucrarea la experimentală şi socială

Când va veni timpul să-ţi faci prima lucrare la ”Psihologie experimentală,” fă-ţi-o pe un subiect din domeniul psihologiei sociale. Peste un an vei avea de făcut o altă lucrare la ”Psihologie socială” şi-o poţi folosi tot pe prima. La fel, la ”Metodologie” poţi folosi aceeaşi lucrare când va veni vorba de trei puncte din nota finală. Eu am folosit aceeaşi temă la toate trei materiile şi, când s-a apropiat licenţa, am dezvoltat studiul respectiv şi l-am folosit şi pe post de lucrare de licenţă. Am luat 10. Economisiţi o groază de timp dacă faceţi lucrurile cu cap şi anticipaţi materiile care vin.

Activează la seminarii

Nu sta îmbufnat la seminarii. Dacă nu vorbeşti, ţi se scade nota de seminar care e 40-50% din nota finală. Întreabă, vorbeşte, spune-ţi părerea. Dacă mergi acolo strict ca să îţi faci prezenţele vei fi observat. Iar uneori, când se vor acorda notele, vei constata că ai o notă mai mică decât ceilalţi şi nu vei şti de ce. Vorbeşte, greşeşte, spune lucruri. Profesorii nu te ridiculizează (deşi – credeţi-mă pe cuvânt – am auzit în ăştia trei ani nişte chestii demne de băgat într-un compendiu). Dacă spui tâmpenii nu-ţi dă nimeni peste gură. La urma urmei eşti acolo să înveţi, şi nu poţi avea mereu dreptate ori idei măreţe.
În plus, e apăsător când un profesor pune o întrebare şi grupa de 18 studenţi tace şi se uită la el. Sparge liniştea aia cu ceva la subiect. Orice.

Uită de religie şi superstiţii

Ştiu – eşti născut în zodia Taurului şi asta spune ceva despre tine. Poate-ţi faci cruce când treci pe lângă biserici. Vei învăţa la facultate despre cogniţii iraţionale. Cât eşti la cursuri uită de Dumnezeu şi zodii şi astral şi numere cu ghinion. Va trebui să înveţi să gândeşti rece şi ştiinţific, să iei decizii bazate pe logică şi nu pe ceea ce crezi că-ţi dictează divinitatea. Mai mult, dacă la seminarii se aduce în discuţie religia, nu te grăbi să-ţi aperi cu vehemenţă ideile trasând un şanţ impenetrabil între tine şi ceilalţi. Eşti student la Psihologie, nu la Teologie. Înveţi despre aptitudini, temperament şi caracter, nu despre zodii. Înveţi despre hazard în SPSS şi nu în contextul jocului de ruletă.
Lasă religia şi superstiţiile acasă. Nu interesează pe nimeni ceea ce crezi tu cu ardoare; îi interesează ceea ce ştii şi se poate demonstra ştiinţific.

Facultatea organizează din când în când evenimente, conferinţe, workshop-uri, stagii de voluntariat şi alte activităţi dedicate studenţilor. Poţi învăţa mai multe dacă participi la ele în afara orelor de curs. De la cercul de cercetare în domeniul jocurilor pe calculator şi până la întâlniri cu psihologi din străinătate, activităţile de genul acesta îţi prezintă psihologia aşa cum e ea, dincolo de ceea ce înveţi în universitate. În caz că ai vreme, nu strică să participi.

Interesează-te din timp de chestii

Verifică online ce materii urmează să faci în semestrul şi anul viitor. Citeşte fişa fiecăreia; sunt disponibile pe site-ul facultăţii. Pe coridoare, la afişier, uită-te nu doar la notele tale din sesiune ci şi la cele ale colegilor mai mari. Întreabă-i pe cei mai mari ca tine cam ce le-a căzut anul trecut la examen. Afli multe dacă ştii unde să cauţi şi, implicit, afli la ce să te aştepţi în sesiune şi pe parcursul semestrului. Citeşte informaţiile de pe site-ul Universităţii şi cel al Facultăţii pentru că uneori afli lucruri interesante.

Învaţă din timp limba şi obiceiurile minorităţilor

Vrei să fii psiholog. Dacă eşti din Oradea se prea poate să ştii că populaţia oraşului e alcătuită din 24% maghiari, vreo 600 de evrei, plus o mână de rromi. Învaţă limba minorităţilor din oraşul tău, obiceiurile lor. Pentru că-ţi vor fi clienţi şi va fi penibil să-i trimiţi din cabinet pentru că numai nu vă înţelegeţi unul pe celălalt. Xenofobia nu-şi are loc în practica psihologică aşa că aruncă la gunoi tricoul ăla cu Zelea Codreanu. Învaţă câte ceva despre cultura rromilor. De ce femeile lor merg în urma bărbaţilor la o distanţă anume, de ce căldărarii se îmbracă cu toţii la fel, cum sunt văzute şi tratate în cultura lor depresia şi anxietatea. Într-o zi poate îi vei avea drept clienţi sau pacienţi şi dacă aplici pe ei aceleaşi tehnici, fără să ai cunoştinţe despre cultura, societate şi religia lor, vei avea surprize. Învaţă lucrurile astea cât eşti tânăr şi ai timp.

Uită-te la tutoriale video şi filme

Cred că fără YouTube mi-ar fi fost mai greu în facultate. Înainte de examenul la ”Neuropsihologie” m-am uitat la nenumărate clipuri despre zonele corticale, modul de propagare a impulsului electric peste teaca mielinizată, aria lui Wernicke, pompele de sodiu-potasiu şi alte chestii pe care mi-a fost greu să le asimilez din cursuri. La ”Statistică” m-am uitat la tutoriale video SPSS până am învăţat cum se fac anumite lucruri şi de ce. Ba chiar am făcut şi eu vreo 20 de tutoriale video pe care le-am împărţit colegilor, pentru că făcându-le am putut învăţa mai bine iar operaţiile în SPSS mi-au devenit habitudini.

M-am uitat la documentare despre ”Experimentul Stanford”, despre Skinner şi Pavlov, despre Galen şi Hipocrate. M-am uitat la studii de caz legate de tulburarea de personalitate boderline, anxietate generalizată, fobii, depresie, schizofrenie. Privindu-i pe suferinzi vorbind despre problemele lor înţelegi mai bine prin ce trec şi – implicit – cuprinzi mai bine materia. Uită-te la filme artistice: ”Gia” pentru a înţelege ce-i cu borderline-ul, ”A Dangerous Method” ca să înţelegi ce-a fost cu Freud şi Jung, ”Mr. Jones” ca să vezi ce-i cu bipolaritatea, ”Office Space” ca să vezi exemple de situaţii în psihologia organizaţională. Două liste de asemenea filme găsiţi aici şi aici.

Nu uita să returnezi la timp cărţile la Biblioteca Universităţii. Taxa de întârziere e de 50 de bani pe zi, dar ca să o achiţi trebuie să mergi întâi la bibliotecă, să preiei o hârtie, să mergi cale de cinci minute spre biroul de taxe unde vei achita 50 de bani, apoi să mergi înapoi cu chitanţa doveditoare ca să te radieze bibliotecarele din evidenţa întârziaţilor. Du cărţile înapoi la timp căci altfel ai de umblat cu o fisă de 50 de bani în buzunar.

Faceţi împreună un site

Din primul an se va pune problema unui mod de comunicare online cu colegii. Veţi opta pentru Yahoo Groups sau un grup pe Facebook. Ce-am făcut eu a fost să creez un site în Joomla pentru colegi. Am discutat cu ei, am pus fiecare 16 RON şi-am luat un server şi domeniul psihoradea.com pe trei ani. Am făcut un portal de informaţii pe care fiecare puteam posta anunţuri, cursuri, suporturi de curs, clipuri. Puteam lăsa comentarii şi fiecare nou articol notifica pe toată lumea prin e-mail că s-a postat ceva nou. Un preview al site-ului, aşa cum arăta el în anul I de facultate îl găseşti aici.
Avantajele unui site în detrimentul unui grup sunt diverse. Yahoo Groups e alambicat, nu permite diacritice în notificări şi în general e dificil şi deloc intuitiv de utilizat. Facebook are avantajul notificărilor şi al faptului că oricum stai pe site o bună parte din timp. Dar Facebook nu permite ataşamente mai mari de X mb, nu te lasă să postezi chestii piratate iar când e vorba să împarţi un film de 700 MB cu colegii pur şi simplu nu ai unde să-l urci. În plus, postările despre tematica examenelor se amestecă cu cele ale colegilor care lasă mici glumiţe ori invitaţii la chef şi pe când vine sesiunea nu mai ştii de unde să le iei.
Pe psihoradea.com toate cursurile aveau secţiunea lor. Aveam cărţi în format electronic, filme. Câmpul de căutare îţi prezenta rezultate în timp real. Aveam un forum de discuţii, fereastră popup de chat, link-uri pe manşetă către adresele e-mail ale profesorilor şi blogurile lor, informaţii generale despre cum să accesezi diverse directoare de studii, chestionare online şi profiluri de utilizator care-ţi spuneau despre colegi care în ce grupă se află, care e coleg cu tine la ce materie opţională, care ce adresă e-mail are şi ce număr de telefon. În plus, în primele săptămâni, faptul că fiecare cont avea o poză de profil ne-a ajutat să ne recunoaştem între noi cât timp numele încă nu avea o oarecare rezonanţă. În trei ani am postat acolo peste 750 de articole.
Faceţi-vă un site, fie pe Joomla, fie pe WordPress. Ceva cu acces restrâns la care doar voi să aveţi acces. Veţi ajunge să lucraţi cu fişiere SPSS, să jonglaţi cu suporturi de curs. Unii profesori cer – atunci când vă dau o temă de casă – ca cineva să adune toate fişierele PowerPoint sau .DOC sau de imagine într-o singură arhivă şi să i le trimită prin e-mail. Arhivele alea ajung să aibă dimensiuni prea mari pentru a putea fi trimise prin e-mail ca ataşament (gândiţi-vă la 100-120 de studenţi, fiecare cu un fişier PowerPoint de 3-4MB şi faceţi calculul). În cazuri din acestea un site în Joomla sau WordPress este de două ori folositor: o dată pentru că vă permite să centralizaţi acele fişiere şi în al doilea rând pentru că – după ce faceţi arhiva aia de 300-350 MB – aveţi unde să urcaţi fişierul. Apoi doar trimiteţi prin e-mail un link de download.
Faceţi măcar un folder Dropbox la care să aveţi acces cu toţii. Veţi primi fişiere mari în format PDF, veţi face colecţie de cărţi de psihologie, veţi împărţi cursuri în format digital, suporturi de curs, kituri de instalare. Va trebui să le hostaţi ori pe server, ori pe un cont Dropbox.
Problema cu contul Dropbox este că toată lumea are acces nerestricţionat la fişiere. Şi asta nu e un lucru bun. Foarte mulţi vor dezarhiva chestii direct în folderul-sursă şi, automat, şi la voi în laptop. Foarte mulţi vor şterge fişiere de-acolo pentru că le vor muta cu mouse-ul la ei în PC. Aşa vă vor dispărea cursurile şi fişierele ZIP. În anul II am repus manual kitul de instalare SPSS în Dropbox de vreo 30 de ori, fără exagerare. Cumpăraţi un cont Baby la Hostgator, un domeniu .com de pe GoDaddy şi puneţi pe cineva să vă instaleze de preferinţă un Joomla mai mare sau egal cu 2.5. Veţi putea hosta acolo bloguri wordpress pe subdomenii de tipul student.numesite.com iar WordPress are nişte pluginuri destinate realizării de chestionare. Veţi avea nevoie să aplicaţi o mulţime de chestionare în acei trei ani de zile şi e mai uşor să le împarţi online spre completare decât să le imprimi şi să alergi după oameni. Puteţi folosi şi Google Forms pentru asta, mai ales că pe Google Forms puteţi exporta baza de date în format .CSV, format pe care ulterior îl puteţi importa în SPSS fără să mai fie nevoie să introduceţi manual datele în câmpuri.

Învaţă terminologia

Familiarizează-te din timp cu terminologia şi neologismele specifice psihologiei. Învaţă clar diferenţa dintre ”eficacitate” şi ”eficienţă”, ”client” şi ”pacient”, ”boală” şi ”tulburare”. Învaţă ce înseamnă ”prodormal”. Fii atent la cursuri când se explică ce-i o variabilă independentă şi ce-i o variabilă dependentă. Caută pe Google explicaţii, foloseşte un dicţionar.

Publică nişte studii

După ce înveţi cum se alcătuieşte un studiu, fă-ţi timp să publici câte ceva. Te va ajuta să-ţi formezi stilul, te va ajuta peste ani la înscriere la doctorat.

Pe lângă canalul Facebook al celor din ASPO, site-urile facultăţii şi universităţii, mai există un site numit studentocratia.com. Este întreţinut de studenţi şi pe el găseşti anunţuri referitoare la burse, activităţi şi programe studenţeşti, ştiri, ultimele decizii ale senatului universitar şi alte texte de interes.

Ia-ţi notiţe la cursuri şi seminarii

Pe când se apropie sesiunea vei primi câte un suport de curs pentru fiecare materie, plus o bibliografie cuprinzând cărţi şi articole din care să te documentezi. În unele cazuri acestea sunt alambicate, ciudat structurate şi folosesc un limbaj mai greu accesibil. Obişnuieşte-te să-ţi notezi lucruri la curs şi la seminar, pe măsură ce profesorul vorbeşte. Te va ajuta ulterior. Nu te baza exclusiv pe suportul de curs pentru că uneori vei avea supriza să nu poţi găsi destule în comun între ceea ce s-a predat la curs şi ceea ce scrie în carte sau suportul de curs. M-am obişnuit în acei trei ani să merg cu laptopul la cursuri şi să-mi notez fie ideile principale, fie cam tot ce se spune. Alţi colegi veneau şi eu cu laptopul sau cu tableta asistată de tastatură, ori îşi notau de mână, pe foi de hârtie sau în caiete studenţeşti.

Nu falsifica rezultatele

Ca student la psihologie, al doilea lucru ca şi gravitate după plagiat este falsificarea rezultatelor. Vei avea o serie de teste de aplicat unor subiecţi, va trebui să dai unor oameni fişe şi chestionare de completat. În 80% din cazuri ai nevoie de rezultate ca datele acelea să le introduci ulterior în SPSS. Ori programul de statistică e bine gândit şi nu-ţi va returna rezultate folositoare când îşi va da seama că răspunsurile la întrebările celor 35 de chestionare sunt date tot de tine. Vei învăţa despre validitatea şi fidelitatea testelor şi despre cum SPSS-ul ştie dacă rezultatele se datorează hazardului sau nu. În caz că n-ai avut chef să aplici chestionare şi vrei să scapi ieftin falsificând datele, te vor da de gol fie programul de statistică, fie experienţa profesorilor. Nu eşti nici primul şi nici ultimul care s-a gândit să scape uşor iar oamenii ăia se prind din prima. Vei avea de aplicat teste unor copii şi adolescenţi şi-i vei pune să deseneze lucruri specifice. Dacă crezi că poţi desena cu mâna stângă în aşa fel încât să pară făcut de copil şi să prosteşti profesoara, îşi va da seama de asta.
Nu falsifica rezultatele. Depune puţin efort şi recoltează-le aşa cum ţi se cere

SPSS 20-23

SPSS este un program de statistică făcut de cei de la IBM. Este un standard în psihologie (alături de ”R”). Îl vei folosi la ”Psihologie experimentală”, ”Statistică”, ”Metodologie” şi – cel mai probabil – la realizarea lucrării de licenţă. Când va veni vremea să lucrezi în SPSS, recomand SPSS 20 sau mai mare (21, 22, 23). Merge şi pe Windows, şi pe Linux, şi pe Mac. SPSS 15 şi 16 nu merg decât în Windows, sunt vechi, n-au atât de multe funcţii. La facultate veţi lucra cu SPSS 15/16 dar SPSS 20 e backwards-compatible şi puteţi deschide în el bazele de date şi output-urile salvate la laborator. În plus, SPSS 20 e mai bine gândit, chiar dacă e mai greoi şi consumă mai mult RAM. Suportă diacritice în numele variabilelor, grafice arătoase, te scuteşte de lucru în plus şi are o mulţime de îmbunătăţiri pe care nu le găsiţi în versiunile 15 şi 16. Economisiţi timp cu versiunile mai mari sau egale cu 20. Alterativ, puteţi da o încercare şi lui JASP.

SPSS 23

SPSS 23, versiunea pentru Linux. Variable View.

Organizează-ţi bine timpul

Unele dintre cele mai frecvente întrebări care mi se pun în legătură cu Psihologia la Oradea este dacă se pot face şi alte facultăţi în paralel cu ea ori cum poţi împăca facultatea cu serviciul. Răspunsul, pe scurt, e ”nu prea poţi”. Sistemul Bologna e solicitant şi aşa gândit încât să-ţi permită studiul şi puţine alte lucruri aparte de o oarecare relaxare cerută de efort.
Am avut colegi care făceau în paralel alte facultăţi. Unul era la Teologie şi nu prea biruia cu ambele specializări, drept urmare dădea rar pe la cursuri şi se zbătea să-şi facă la timp lucrările şi să îşi treacă examenele. Un altul era student şi la Artă şi – chit că Facultatea de Artă e la vreo 20 de metri de cea de Ştiinţe Socio-Umane – s-a lăsat de prima în anul II când a văzut că nu biruie nicicum cu ambele. O altă studentă dintr-un an inferior intrase concomitent la Psihologie şi Litere şi voia să le păstreze pe ambele. S-a lăsat şi ea de Psihologie după primul semestru din anul I pentru că nu reuşea să ţină pasul cu ritmul. O altă fostă colegă făcea doctorat în Economie în paralel cu Psihologia şi i-a fost extrem de greu: lipsea des de la cursuri şi seminarii, era agitată în sesiune, se vedea pe ea că e obosită. Alţi doi foşti colegi au dat la Master în anul II cu planul de a-l finaliza în paralel cu licenţa. Unul s-a lăsat de ambele după 4-5 luni iar al doilea n-a mai avut viaţă socială până la final şi a avut de tras extrem de mult şi de jonglat cu examene care se suprapuneau în sesiune. O altă fostă colegă era studentă la ASE în alt oraş şi făcea naveta între cele două universtăţi. A lipsit mult şi a rezistat cam un an după care s-a dat bătută şi s-a lăsat de Psihologie.
E de la extrem de greu în sus să faci o altă specializare sau un masterat în paralel cu Psihologia de la Oradea oricât ai crede că poţi tu potrivi lucrurile în aşa fel încât să iasă bine.
Problema serviciului în timpul facultăţii e şi ea dificilă. Dacă nu ai un serviciu solicitant, cu orar fix, cumva-cumva birui; la limită. Dacă ai program full-time şi de dimineaţa, e imposibil să ajungi la mai mult de 30% din cursuri şi seminarii iar asta te va afecta în sesiune. Majoritatea cursurilor se ţin de dimineaţă şi cu cât lipseşti de la mai multe cu atât înţelegi mai puţin. În sesiune e cel mai dificil deoarece vreme de măcar 2 săptămâni va trebui să pui pe stop lucrul ca să înveţi pentru examene şi să le susţii, să prezinţi lucrările de final de semestru (dacă ai avut timp să le faci), să susţii prezentări. Majoritatea celor cu serviciu şi familie se lasă de facultate în primul an pentru că adună absenţe şi sunt hăbăuci în sesiune.
Dacă locuieşti în alt oraş sau într-un sat din Bihor şi plănuieşti să faci naveta zilnic află că după un semestru asta te va obosi groaznic. În primul an, cel puţin, cursurile încep la 8 dimineaţa şi durează până pe la 14-16 dupămasa. Asta presupune să te scoli mai devreme, să îţi menţii atenţia alertă în acele 6-8 ore de seminarii şi cursuri, să te urci pe tren sau autobuz la final de zi şi să pierzi timp pe drum până acasă. Unde, odată ajuns, te pui pe repetat sau făcut lucrări. Găsiţi-vă chirie în Oradea sau locuiţi la rude ori în internat dacă puteţi, altfel mă îndoiesc că veţi rezista trei ani.

Ce poţi să devii după ce termini Psihologia

  • Odată ce termini masteratul de ”Psihologie clinică şi consiliere” vei avea o dublă specializare: cea de psiholog clinician (după ce faci practică sub supervizare) şi cea de consilier, ultima primind-o automat după terminarea masterului.
  • Odată ce termini masteratul de ”Psihologie clinică şi consiliere” vei putea lucra în spitale (după ce termini formarea sub supervizarea cuiva).
  • Dacă-ţi place să lucrezi cu elevii, poţi face masterul de ”Psihologie educaţională” şi deveni psiholog şcolar.
  • Dacă faci un masterat de Psihologie organizaţională sau Psihologia muncii poţi lucra în companii şi instituţii ca psiholog specializat pe psihologia muncii. Alternativ, poţi găsi un loc de muncă în domeniul resurselor umane dacă faci un curs sau masterat de Psihologie vocaţională.
  • Dacă faci un masterat în ”Apărare Naţională” sau unul de ”Psihologie judiciară” poţi ajunge să lucrezi la poliţie, armată sau penitenciar. Te poţi specializa eventual în tehnica poligraf.
  • Poţi lucra în clinici private sau grădiniţe dedicate copiilor cu disabilităţi: deficienţe de vedere, auz, deficienţe de vorbire, autism şi altele.
  • Îţi poţi deschide propriul tău cabinet de psiholog după ce termini cu formarea şi obţii acreditarea necesară de la COPSI. Poţi consilia clienţi, aviza permise port-armă, permise de conducere, autorizaţii pentru poliţişti şi alţi oameni ai legii. Poţi face multe lucruri ca psiholog cu cabinet dacă ai acreditările necesare.
  • Poţi lucra ca şi statistician pentru organizaţii non-profit care dispun de fonduri europene şi care jonglează cu date mari culese din populaţie.
  • Poţi lucra în cercetare şi să fii finanţat de organizaţii, instituţii sau firme.
  • Poţi lucra în publicitate ori firme de design şi să te specializezi pe psihologia reclamei.
  • Poţi preda psihologia în liceu (dacă faci şi modulul psihopedagogic de doi ani în paralel cu facultatea ori după terminarea acesteia) sau în facultate (după ce obţii şi doctoratul).
  • Poţi face toate cele de mai sus, concomitent, în funcţie de timp, specializări şi acreditări.Alte meserii pentru care te pregăteşte Psihologia: consilier/expert forţă de muncă şi şomaj; inspector protecţia muncii; formator; specialist în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă; expert tehnic extrajudiciar; specialist marketing; psiholog în transporturi; psihopedagog; expert poligraf; ofiţer control doping; art-terapeut; consultant cameral; consilier pentru tineret; cercetător în psihologie; terapeut ocupaţional.
Înveţi multe la Psihologie. După 3 ani petrecuţi acolo văd lumea oarecum cu alţi ochi. Înţeleg comportamentul anumitor oameni şi cauzele lui. Înţeleg mai bine reclamele de la TV, ce dezinformare provoacă filmele şi aşa-zisele teste psihologice din online. Înţeleg mai bine cauzele evenimentelor importante din istoria omenirii, ale grupurilor sociale. Înţeleg de ce în anumite situaţii oamenii gândesc într-un anumit fel şi de ce în altele acţionează altfel. Înţeleg rolul statisticii şi al autoperfecţionării constante. Şi – mai important – ştiu la ce să mă aştept pe viitor.

Şi vorbind de aşteptări, dacă aveţi peste 30 de ani şi daţi la Psihologie, chestiile de aici se aplică şi la Oradea.

Succes şi – dacă aveţi întrebări – lăsaţi un comentariu.

Sunt bucuros că am terminat Psihologia la Oradea pentru că, aparent, la Bucureşti treburile nu sunt deloc roz.
Universitatea Oradea dispune de 15 facultăţi, iar cea de Ştiinţe Socio-Umane din care face parte specializarea Psihologie este una dintre ele. Anual, ”Gala Profesorului Bologna” premiază la nivel naţional acele cadre didactice care au reuşit să inspire şi să se remarce în faţa studenţilor. Votul este acordat de către studenţi şi oricare dintre studenţii din România poate vota acel profesor care consideră el că merită titlul onorific. În 2016, la un an după ce am scris acest articol, ”Gala Profesorului Bologna” a premiat nouă cadre didactice din întreaga Universitate Oradea acordându-le fiecăruia distincţia de ”Profesor Bologna”. Din acele nouă cadre didactice, şase predau la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane

Mai jos aveţi mediile de intrare la Psihologie la Oradea din anii 2012-2016 (sesiunea iulie). Mai există o sesiune de admitere în septembrie dar de obicei locuri disponibile nu mai găseşti pentru că toate se ocupă în iulie şi puţini se retrag. Numărul de locuri disponibile din fiecare an a variat între 120 şi 125. Locurile la ”fără taxă” au variat şi ele în jurul cifrei de 25. Intrarea se face pe baza mediei de la bacalaureat iar departajarea în caz de medii egale se face în funcţie de nota obţinută la examenul  de limba şi literatura română din cadrul bacalaureatului. în 2015 şi 2016 Facultatea de Socio-Umane a fost pe locul II în Oradea la numărul de oameni înscrişi (între 600 şi 800 de persoane) după cea de Medicină şi Farmacie (peste 1500 de persoane).

Prima medie de intrare: 9.730

Ultima medie de intrare la buget: 8.840

Ultima medie de intrare: 6.010

Prima medie de intrare: 9.830

Ultima medie de intrare la buget: 9.230

Ultima medie de intrare: 6.430

Prima medie de intrare: 9.860

Ultima medie de intrare la buget: 8.850

Ultima medie de intrare: 6.100

Prima medie de intrare: 9.580

Ultima medie de intrare la buget: 8.630

Ultima medie de intrare: 6.160

Prima medie de intrare: 10.00

Ultima medie de intrare la buget: 8.850

Ultima medie de intrare: 6.250