Posted on sept. 29, 2012 | 4 comments

S-ar zice că ar trebui să descurajez pirateria e-book dat fiind faptul că una din cărţile mele este şi ea disponibilă în format electronic. S-ar zice că ar trebui să scriu ceva important legat de munca autorilor şi efortul depus de edituri, despre cum un text electronic plătit valorifică imaginaţia unui scriitor şi are legătură cu respectul acordat de cititor acestuia.
Îmi vine în minte Abbie Hoffman, acel hipiot rebel al anilor ’70 care a scos un bestseller numit Steal this book – titlu în tangenţă cu mesajul articolului. Şi-apoi mă gândesc cum zilele acestea a ieşit noul roman al lui J. K. Rowling. La preţul de 18$ formatul electronic. Problema cu romanul a fost că pe dispozitivele Nook textul nu era formatat corespunzător aşa că mulţi cititori s-au revoltat şi au acordat un rating mic lecturii. Aşa se face că ceea ce trebuia să fie un bestseller are în momentul de faţă trei puncte din cinci pe Amazon.com. Sunt sigur că nici preţul piperat nu a ajutat la ridicarea acelui rating.
The Metamorphosis and Other Stories a lui Kafka costă 5$ pe acelaşi Amazon.com. Prima carte din seria Dune costă 13$ în format electronic. Dermaphoria lui Clevenger e 8.50$ iar ultima carte a lui Palahniuk e 13.79$. Până la 18$ e cale lungă, iar dacă trendul se va menţine, cărţile electronice vor fi din ce în ce mai scumpe.
Vorbeam într-un articol anterior de costul de producţie al unei cărţi în format electronic, cost care e pe undeva pe la 0.5 dolari. Ceea ce ne duce la un profit de măcar 90% care nu se justifică în cazul unui e-book de 18 dolari.
Pirateria cărţii electronice o asemui modului în care funcţionează o bibliotecă. Nu furi o copie ci o multiplici.
Consider că informaţia de orice fel ar trebui să fie liberă. Şi aici nu le plângem de milă editurilor, pentru că partea groasă a încasărilor le revine lor; excepţii sunt cărţile self-published şi scoase la vânzare chiar de către autori.
Întrebarea care mă râcâie pe mine de pe vremea când am terminat facultatea de Biblioteconomie este de ce ne este permis să citim gratuit o carte preluată din biblioteca judeţeană şi ne este interzis să facem acelaşi lucru online. Pierderea de profit în ambele cazuri este identică, cu diferenţa că atunci când vrei să citeşti o carte în format fizic trebuie să te deplasezi până la sediul bibliotecii ca să o obţii. Dacă dispozitivele electronice au mai nou funcţii de împrumut şi pot trimite prin Nook o carte cuiva, dacă acel cineva o poate citit gratuit în termen de 14 zile, de ce atunci să critici pirateria electronică? Nu e ca şi cum ar funcţiona diferit, ca şi cum rezultatul ar fi altul. Editurile nu pierd materie primă la fiecare copie piratată ci pierd un cititor care ar fi putut da bani ca să obţină fişierul respectiv, exact ca şi în cazul unei cărţi împrumutate din bibliotecă.
De ce atunci avem legi care să trateze o problemă similară în mod diferit?
Ceea ce editurile nu au înţeles încă e faptul că mai bine vinzi o carte electronică la un preţ de 1 dolar şi faci un profit de 50% decât să o dai la 5$ şi să pierzi 90%. Asta are aplicabilitate în special în România unde preţul cărţilor electronice nu este încă pe gustul cititorului. Unde aceeaşi carte în format fizic costă cu doar 2-5 RON mai mult decât corespondenta ei în format e-book.