Posted on dec. 28, 2017 | 0 comments

Pe veci stăpâni

Pentru un popor fără prea multe merite suntem extrem de eficienți în a găsi chestii cu care să ne mândrim. Mă uit stupefiat la cum presa perpetuează mitul olimpicului român, chit că statisticile spun că România e pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte proporţia elevilor cu cele mai bune performanţe – cei capabili să rezolve cerinţe complexe (2% la română, 3,3% la matematică şi 0,7% la ştiinţe). Citesc despre medici și afaceriști de succes care au renunțat la salarii consistente pentru a se reîntoarce în țară. Din patriotism, sugerează ziarele. Citesc despre femeia de serviciu cu masterat în mecatronică (sau așa ceva), un reportaj trist despre setea de cunoaștere a celei care spală WC-urile burghezilor; asta în condițiile în care uităm că nici post de casier la Kaufland nu mai primești fără facultate terminată.

Sabina – această Vadim a adolescenților

Mândria de a fi român a dat naștere unei întregi industrii care exploatează chestia asta în variate domenii – de la religie la politică la sectorul comercial. Știrile cum că un cutare designer faimos de la Paris și-a inspirat noua colecție din ia ardelenească ori motive populare oltenești stârnește valuri de indignare (”Cu ce DREPT?!?”). Luni mai târziu fetele se îmbracă în ie, Inna se unduiește pe ritmuri cu influențe etno, PSD face postere cu mândria de a fi român iar canalele media sorb toate chestiile astea ca pe miere și scuipă știri ridicole care întrețin isteria: ”România a fost identificată ca fiind leagănul civilizației”, ”Tunele misterioase sub arcul carpatic”, ”Tatăl Nostru în româna veche descoperit pe tăblițele în cuneiforme”.
Apoi ciclul se repetă.
Un exemplu concludent de patriotism de duzină e cel de acum câteva luni, când pe net circula un articol despre ”Nicolae Teslea”. Se dădea share în draci la chestia asta și internauții își umflau piepturile că – uite dom’le: Nicola Tesla, ăla de a inventat chestii era român. Chit că același articol afirma că și Marie Curie ar fi fost româncă – o anume ”Maria Curista”. Trolling ca la carte.
Suntem noi în bula noastră mică. S-ar putea ca în curând să zburăm afară din UE alături de Polonia și vom afla rapid că patriotismul ăsta ieftin și negândit nu ține de foame.

 

Șah mat la porc

Niște tineri vegani din Cluj au protestat pentru că eu mănânc porc. Și vor ca eu să nu mai mănânc porc așa că au băgat-o pe o fată într-o cușcă și-au vopsit-o pe față corespunzător ca să arate cum sunt tratate animalele înainte ca noi să le savurăm cu garnitură de cartofi și puțin sos de soia.

De remarcat câteva chestii aici:

1. Animalul din cușcă are piercing în urechi și buze ca orice porc ce se respectă.
2. Animalul din cușcă are păr în trei culori, făcut probabil cu vopsea anticapitalistă și netestată pe animale, ca orice porc normal.
3. Animalul din cușcă s-a îmbrăcat gros, că afară e frig; ca porcii de altfel.
4. E curios cum numărul veganilor e invers proporțional cu disponibilitatea mâncării. Nimeni nu era vegan în comunism și nu văd asociații de vegani prin suburbiile din Sierra Leone. Numai cei din generația ”millennials” știu că rucola bate la orice oră ceafa de porc.
5. Consider că fiecare om are dreptul să mănânce ce dorește, dacă doctorul i-o permite. Consider totodată că a-mi bate obrazul că nu mănânc ceea ce ideologia îți dictează că ar trebui să mănânc e semn de snobism.
6. De remarcat rana adâncă din obrazul fetei. Pentru că orice crescător de porci știe că nu-ți crești porcul fără plagă deschisă pe față, că pierde din gust. Porcul se crestează regulat, ca și căpățâna de mac, din fragedă porcie și până la maturitate.
7. Dacă o bagi pe o tânără în cușcă, pe stradă, îmbrăcată și vopsită și accesorizată modern dar cu ditai rana purulentă în obraz și vânătăi sub ochi iar mesajul tău e ”nu mânca porc” pe mine m-ai pierdut. Efectiv stau și mă uit la ea cu saliva curgându-mi din colțul gurii și nu reușesc să fac legătura dintre instalația avantgarde și suferința grohăitoarelor.

 

Sfaturi de Crăciun pentru părinți sau cum să-ți educi copilul cu ocazia sărbătorilor de iarnă

Fără îndoială, mulți părinți își pun întrebarea ”cum pot îmbina magia sărbătorilor de iarnă cu un suflu educativ care să-mi inspire copilul?” E o problemă recurentă asupra căreia Răzvan va arunca de îndată lumină.
O idee bună e să împachetezi cutiuțe nu mai mari de 1-2cm în lungime și să le așezi sub brad. Vreo 6-7. Copilul va învăța astfel că valoarea cadourilor nu constă în dimensiunea lor și totodată va putea să mânuiască mai ușor cadourile cu degețelele lui mici, ceea ce-i aduce un plus de dexteritate. Așezați sub brad cadouri minuscule și lăsați copilul să se bucure de ele, el nefiind conștient între timp că și deprinde anumite abilități și concepte despre viață.
O altă idee e să combini educația în istorie cu bucuria Crăciunului. Urmărește-ți copilul cum deschide cu frenezie ambalajul cadoului și explică-i, după ce dă de cei trei cartofi, că în Irlanda anilor 1800 cartoful era extrem de apreciat și reprezenta cea mai accesibilă sursă de nutriție pentru populația săracă. Privește-i ochii mari cum absorb informația, copilul nefiind conștient că – deși în vacanță – procesul de învățare nonformală continuă într-un mod nu doar productiv dar și susținut de bucuria sărbătorilor de iarnă.
Cercetătorii institutului online ”MemeGenerator.net” oferă o altă modalitate de a combina magia Crăciunului cu educația familială. Aceștia sugerează ca părintele să împacheteze o serie de cutii goale în hârtie destinată cadourilor și – ori de câte ori copilul nu este ascultător sau face o criză de nervi – părintele să arunce în focul sobei câte un astfel de pachet. Copilul învață astfel nu doar că orice reacție are o consecință dar și concepte derivate din filosofia existențialistă precum ”totul în viață are o finalitate” ori ”eșecul e finalitatea oricărei acțiuni întreprinsă pe termen lung”.
Concepte precum ”bunătatea” ori ”compasiunea” pot și ele fi insuflate copilului în timpul sărbătorilor de iarnă. Faceți ceva împreună, ca familie – cum ar fi să pregătiți budincă de valinie sau prăjiturile preferate ale copilului. Copilul este îndrumat să ajute părinții cu lucruri mici, ca să învețe că, în echipă, lucrul se termină mai ușor. Asta totodată va duce la solidificarea relațiilor intra-familiale și-l va învăța pe copil valoarea muncii fizice. Când dulciurile sunt gata, se pun la răcit pe pervaz iar copilului i se explică faptul că alți copii nu se pot bucura de dulciuri cu ocazia sărbătorilor și i se detaliază cum, datorită aportului său, budinca și/sau prăjiturile vor fi donate acelor copii. Juniorul familiei va învăța astfel ce înseamnă spiritul Crăciunului și a împărți fericirea cu alții.
O altă metodă eficientă de a educa minorul este de a face bradul împreună cu el. Multă lume dorește să surprindă copilul cu bradul gata făcut, dar adevărul e că dacă un copil contribuie la decorarea lui împreună cu părinții va aprecia mult mai mult activitatea efectuată în grup, cu cei dragi. După culcare și poveștile de seară, părinții dezasamblează bradul iar dimineața i se explică juniorului că din cauza ritmului rapid impus de revoluția indistrială, capitalism și apariția clasei sociale de ”millenials”, Crăciunul durează doar o noapte. Astfel, copilul va învăța rapid nu doar conceptele de bază ale sociologiei moderne dar și ce înseamnă răbdarea, următorul Crăciun fiind la 365 de zile distanță. În mod ideal i se explică mezinului ciclul impus de mișcarea de revoluție a Pământului ca un fapt dat asupra căruia noi, ca specie, nu avem control.
Printre modalitățile de educare informală din preajma Crăciunului practicate în vest se numără și cea numită de specialiști ”calul troian”. După ce copilul stă în poala Moșului și-i spune ce jucării vrea sub brad, părinții smulg rapid barba și căciula lui Moș Crăciun și strigă ”Nu e Moșul, e Ilie – electricianul de la cinci!”. Copilul va învăța astfel că nu tot e ceea ce pare și – totodată – să se ferească de străinii deghizați în rude.
Există desigur multe alte tehnici de educare a copilului – prea multe pentru a fi enumerate aici. În Germania și Austria se practică din ce în ce mai des bomboanele-surpriză: copilului i se dă o pungă cu bomboane ca să descopere că-s defapt jumări. Astfel va învăța că proteinele sunt cu mult mai importante pentru corp decât zahărul. Francezii subtituie jumările cu escagrot, chit că e dovedit științific că în carnea de porc găsești mai mulți nutrienți decât în cea de melc.
Nu ratați în această iarnă ocazia de a vă învăța copiii lucruri utile, combinând magia Crăciunului cu mici lecții deghizate în surprize.

Sărbători fericite.