Posted on feb. 2, 2019 | 0 comments

Nu știi cu adevărat ce-i incantația blestemului până ce n-ai ascultat două septuagenare certându-se în ungurește. Au maghiarii niște blesteme de te trece cu rece pe spate. La români e simplu: îi zici de rude și de morți. Ungurii însă sunt extrem de inventivi și 20% din cuantumul vocabularului nației e alcătuit din înjurături și invocatul spiritelor spre răul dușmanului. Chestii complexe și grafice precum ”fie ca ștromeleagul meu învelit în cârpă umedă de sămânță umană putredă să-ți găurească rinichiul stâng”. Sau ”îți trântesc un levier ruginit peste față de te termin ca pe Twin Peaks”. ”Oh, de-ar putrezi în tine plămânii găină bătrână [care nu-i bună nici la supă – n. tr.] ce ești!”.

Când două bătrâne se ceartă în maghiară există mereu o șansă de vreo 5% să se materializeze între ele în nor de sulf galben un demon hăbăuc care nu știe cum a ajuns acolo și care dintre ele l-a invocat; atâtă aramaică poetic-arhaică implică blestemul maghiar.

Dacă vreodată vă trece prin cap să-i aruncați un ”da’ ce te uiți fă?” babei care stă sprijinită cu coatele pe o pernă brodată la etajul doi a unui bloc, cât vizitați Ardealul, va trebui să luați în considerare posibilitatea că poate fi unguroaică. Și va trebui să vă asumați consecințele. Pentru că – garantat – atâta venin și patimă și inventivitate în injurii nu mai găsești la niciun alt neam. Se bagă atât de multă pasiune în suduirea celuilalt încât ai 50% șanse să devină din înjurătură cauză-efect. Și s-ar putea să te întorci în Capitală și să îți tot apară în vis o babă cu ochii bulbucați care ți-o incantează pe huna ei ca o placă de bachelită derulată invers și-i ies șerpi din ochi și-i intră pe gură iar următorul lucru pe care-l știi e că te-ai trezit lac de sudoare în vila ta din Ferentari și întreg patul e plin de oase de găină legate cu fundă de doliu și lângă tine e întinsă o replică a ta din lut și sânge închegat și-i ies furnici din gură.
Nu – serios – don’t fuck with old Hungarian ladies.