Posted on Jul 21, 2018 | 0 comments

Mi se pare interesant de observat cum unele curente precum cele din modă sau regulile nescrise din codul bunelor maniere au fost influențate de situații din istorie. Pe vremuri, de exemplu, când o domnișoară în rochii voalate dorea să se plimbe cu un domn care o curta era cumva ciudat că e mai mică la înălțime decât el. Așa că domnișoarele au început să comande de la pantofari saboți și pantofi cu talpă tot mai înaltă, ca să se apropie cât-de-cât de înălțimea pretendentului și să nu-l bage în ridicol ori de câte ori o vizita sau se plimbau prin mulțime. Asta în schimb a dus la o serie de domnișoare care se împleticeau pe pantofi cu talpă groasă, ceea ce a dus la o altă imagine ridicolă. Așa că pretendentul, ca să le scape de chinuri, le oferea brațul ca sprijin. Și mereu brațul drept; pentru că dacă ar fi fost să-l ofere pe cel stâng, teaca sabiei de la șold s-ar fi încurcat prin faldurile rochiei domniței.
Și așa s-a ajuns în ziua de azi la tocuri-cui de 12cm și la perechi care se plimbă prin parcuri la braț, el mereu în stânga, ea mereu în dreapta lui.
Tot în vremuri apuse era dificil să ții un cadavru multă vreme expus la aer fără să înceapă să duhnească. Așa că pe când se ajungea la ritualul de înmormântare – indiferent de religie – ajungea acoperit de flori care serveau un dublu scop: estetic și de acoperire a mirosului lăsat de corpul în descompunere.
Creștinii aprind lumânări morților nu pentru că așa cere religia ci pentru că pe vremuri era dificil să vezi în cavoul întunecat ceva fără o sursă de lumină.
Semnul dolarului american (”$”) derivă din ”peso”. Înainte ca SUA să-și declare independența și – deci – să-și bată propria monedă, peso-ul mexicanilor era mai răspândit pe continent. Toate mărfurile se plăteau în peso iar în porturi se făceau liste lungi incripționate grăbit de agenți de port sau căpitani de vas. Așa că, din motive de ergonomie, ”peso” a devenit ”PS”. În timp ”p”-ul a început să fie trecut direct peste ”s” ca să se economisească timp și spațiu ca ulterior moneda să fie reprezentată direct prin ”$”, renunțându-se la bucla ”p”-ului. Până la independența Statelor Unite ”$” era deja sinonim cu ”bani” așa că alegerea n-a fost grea. Mai mult, peso-ul fiind din metal nobil la acea vreme era rupt în patru sau în opt bucăți, ca să ai cu ce da rest. Așa s-a ajuns în ziua de azi la ”a quarter” (o pătrime) pentru a desemna fisa de 25 de cenți.
Ciorile au devenit păsări de rău augur datorită medicilor din timpul ciumei negre care a ras 30% din populația Europei (și care, în mod ironic, a contribuit la decăderea ideii de ”iobag” din cauză că restul de 70% n-a mai trebuit să lucreze pământurile lorzilor ci s-a instalat moșier peste pământurile celor decedați devenind proprietar). În timpul molimei doctorii purtau măști cu aspect corvin nu pentru a speria lumea sau a avea un aspect morbid ci pentru că mirosul din orașe era pestilențial și trebuia să-l suporți cumva. Așa că în interiorul ciocului prelungit al măștii erau depuse săculețe cu mirodenii, oțet și alte chestii cu miros puternic menite să alunge izul de carne putredă din aer. Iar cum nimeni nu scăpa de ciumă, doctorii puteau doar alina suferința celui bolnav vizitându-l pentru ”lăsare de sânge” (care era remediul universal pentru tot, de la răceală la leucemie – te tăiau la braț și sângerai până ce doctorul declara că a ieșit din tine destul sânge ”rău”). Și cum bolnavii de ciumă mureau oricum iar cetățenii orașelor știau asta, cioclii de doctori au ajuns să fie asociați cu moartea care stă să vină. Apoi ciorile și corbii au preluat titulatura de vestitori ai morții în legendele și superstițiile popoarelor.
Și vorbind de lăsarea de sânge, pe vremuri bărbierii jucau și rol de farmaciști-medici. Așa că după ce mergeai la tuns îți luau și niște sânge, să te faci bine. Ca să-și facă reclamă și să știi că magazinul din depărtare e frizerie/farmacie, unii manevratori ai lamei ascuțite au vopsit stâlpi în dungi roșii care contrastau cu o altă culoare (alb sau albastru). Ceva vizibil de departe și ceva ce putea fi rapid asociat cu sângele. În SUA încă mai vezi stâlpi din aceștia cu spirale roșii și late în fața frizeriilor.
Satan, așa cum este el reprezentat în ziua de azi de Creștinism (coarne de țap, copite) e imaginea zeului Pan. În epoca de final, creștină, a Imperiului Roman, Biserica a încerca să scape de păgânii panteiști sau politeiști. Cum venerarea lui Pan era în floare, Biserica a demonizat imaginea lui și l-a asociat cu răul reprezentându-l grafic în ipostaze malefice în încercarea de a-i descuraja pe alții să se alăture curentului panteist și totodată să atragă cât mai multă lume de partea Creștinismului. În ziua de azi Pan e Diavolul cu cap de țap, coadă și copite, jumătate om și jumătate țap, privind malefic și încruntat la creștinii temători.
Din nou – e interesant cum istoria ne modelează superstițiile, moda, tradițiile, psihologia reclamei, bunele maniere, simbolistica cu aplicații practice curente și alte lucruri cu care azi suntem obișnuiți.