Posted on iun. 17, 2019 | 0 comments

Noi românii avem la dispoziție dar nu știm să exploatăm cum se cuvine una din cele mai importante resurse ale Europei. Vorbesc – desigur – despre Dracula. Cât costă un cățel de usturoi – 3 lei? Ei – m-aș face ghid turistic pentru străini doar ca să le pot înmâna câte o bucată de usturoi împreună cu pliantul când coboară din autobuz pentru prima oară. Așa – cu o față extrem de serioasă. Celor sceptici le-aș arăta fără să zic nimic două puncte pe gât după care aș privi în gol ca și cum mi-aș fi amintit ceva. Din când în când, între descrierea unei clădiri baroc și muzeul militar din oraș aș întrerupe discursul cu ochii închiși: ”Yes master? Of course master. Your will – my will.”
Apoi aș continua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

I-aș ruga să-mi completeze un mic chestionar care să mă ajute să-i cunosc mai bine pe fiecare: nume, prenume, vârsta, ocupația, grupa saguină, eventuale boli de sânge, număr de leucocite, dacă suferă de hemofilie – chestiile uzuale.

Pe pliant ar fi itinerariul și pe la mijlocul listei ar fi Peștera Liliecilor. Ștearsă haotic și apăsat din listă cu pix roșu. Oricui m-ar întreba de ce nu mergem acolo i-aș spune cu glas glaciar că nu mai vreau să pierd alți oameni.

Din când în când grupul de turiști care mă urmează făcând poze în toate direcțiile ar da peste câte un bătrân chel care vine de la piață, moment în care aș îngenunchea brusc și-aș geme speriat ”Lord Vladimir! I wasn’t expecting you…”. Așa – să văd care cuplu german care se ia după mine și îngenunchează și el.

Și ne-am plimba prin parc – uitați statuia lui Cutare – și apoi le-aș arăta Cetatea Oradiei și pe la mijlocul prezentării, fără să ratez o măsură, aș scoate din traistă o pungă sanitară cu lichid roșu pe care scrie ”AB+” și-aș așeza-o ceremonios undeva pe o bancă. Stăpânul ne urmărește și-l vrem calm și înțelegător.

La finalul primei zile, când toți sunt obosiți, aș insista frenetic să facem o vizită neprogramată în cimitirul vechi al orașului. Așa – cu argumentele ”știu că se lasă întunericul dar vă asigur că e mișto”. Mi-aș frânge mâinile încercând să-i conving și aș râde stresat. ”I know it’s unscheduled but you will never forget this experience mister Schultz”. Aș para cu insistențele mele orice ”Nein!”.

Noi românii nu știm să profităm de ce ne-a dat Contele.