Posted on Mar 8, 2017 | 0 comments

Ieri m-a abordat cineva pe facebook. Voia să scrie o carte și avea nevoie de niște sfaturi. Și mi-am dat seama că, pe moment, nu prea știam ce să-i spun. Adevărul e că am învățat multe în ultimii 20 de ani dar e oarecum dificil de transpus în cuvinte, cu atât mai mult într-o conversație pe Facebook.

În ultimii 12 ani am publicat cinci romane și mii de articole. Mii. De la cele din nișa IT până la piese SEO-ready. De la studii la articole pe blog. Recenzii de carte și film. Păreri. Satiră. Și de ar fi să dau sfaturi, cam cele de jos le-aș da atunci când vine vorba de scris.

Fii egoist

Da – fii egoist. Scrie pentru tine și nu pentru alții. Să scrii pentru tine e bine, să scrii pentru alții e rău. Consider că cel mai important lucru e să-ți placă ceea ce faci. Toate celelalte vin ca atribute de care te poți lipsi. Dorința de a împăca cititorii se bate cap în cap cu rezultatul final, oricât de glorios ar fi el. Mai pe românește – nu vei reuși niciodată să faci pe toată lumea să te placă. Așa că uită de cititori și distrează-te. Scrie ce-ți trece prin cap, bazează-te pe instinct și uită de faptul că undeva, cândva, cineva îți va citi cuvintele. Cu cât reușești mai repede să te detașezi de ideea de a scrie pentru alții, cu atât mai bine. Nu încerca să le faci pe plac cititorilor pentru că nu vei reuși niciodată să obții asta. Cât timp îți place ție ce-a ieșit, e OK. Restul e balast.

Arta e subiectivă

Ca să continui ideea de mai sus – cea care afirmă că nu vei reuși niciodată să împaci pe toată lumea – arta e subiectivă. Gunoiul tău e aurul altuia și reciproca. S-a întâmplat de multe ori să scriu un text în lehamite, un text slab și negândit dar care să aibă un impact mare ulterior asupra cititorilor. Iar când se întâmplă asta rămâi cumva scărpinându-te în cap și recitind încercând să înțelegi unde stă secretul. La fel – s-a întâmplat să scriu texte de care am fost foarte mândru dar care n-au avut niciun efect asupra cititorilor. Am citit cărți foarte proaste care au ajuns pe New York Times Bestsellers List și cărți foarte bune ale căror autori sunt semi-anonimi (Will Christopher Baer anyone?).

Critica e OK

Eu pun mare preț pe critica negativă. E OK să-ți fie criticat textul. E OK să nu-i placă cuiva sau să te facă cineva terci într-o recenzie. E OK pentru că din astfel de instanțe apuci să înveți. Să înveți unde ai greșit sau cel puțin care e gustul ”pieței”. Dacă cineva te critică nu-i sări în cap pentru că s-ar putea să dai peste un om care are dreptate și atunci din două persoane tu vei fi omul prost. Eu ca o regulă nu mă prea las mișcat de recenziile pozitive. Le citesc, zâmbesc și în a doua secundă uit de ele. Pentru că nu mă învață nimic ci doar mă bat pe umăr pentru o temă bine făcută.

Învață-ți gramatica

E imperativ necesar să știi gramatică. Să pui cratimele corect, să nu faci dezacorduri, să te ferești de cacofonii – chestiile ăstea. Chiar dacă există rebeli ai literaturii precum Cormac McCarthy sau Jack Kerouac care se joacă cu gramatica așa cum vor, tu nu ești încă faimos ca să o poți face. Scrie coerent și respectă regulile gramaticii limbii române pentru că riști să te faci de râs la primul dezacord scăpat. Citește și recitește. Eu după ce termin un manucsris îl parcurg din nou de vreo minim cinci ori ca să mă asigur că toate virgulele sunt acolo unde ar trebui să fie. Și până și așa mai scap greșeli care reușesc să treacă și de corectura finală de după tehnoredactare.

Scrisul se învață dar nu se predă

Cred cu tărie chestia asta. Scrisul se învață dar nu se poate preda. Uită de atelierele de creative writing, nu da bani pe cărți scrise de Stephen King în care regele literaturii horror îți promite că te va transforma într-o mașină de scris. Nu. Nimeni nu te poate învăța cum să scrii dar poți învăța singur cum să o faci. Asta deoarece fiecare om are un alt stil și gusturi diferite de ale altora. Stephen King te va învăța cel mult să scrii ca Stephen King.

Titlul vinde cartea

Titlul unei cărți contează mult. ”Marabota” nu-i spune nimic nimănui, dar un roman intitulat ”Cum am ajuns pe străzi” spune mai multe. De dragul artei asta e o regulă de care eu unul nu țin cont. Nu le dau cărțior mele titluri flamboiante menite să atragă oameni curioși ci rămân la prima idee, oricât de abstractă ar fi ea. Dar cu toate astea nu pot nega că un titlu atrăgător și o copertă bine aleasă vând cartea. Din câte am înțeles, ”Suge-o Ramona” e o carte extrem de prost scrisă. Am frunzărit-o și eu și m-a lăsat complet rece, cu un zâmbet sarcastic pe față. Dar titlul a atras curioși și cartea s-a vândut. A atras atenția. Oare ce suge Ramona?

Nu există writer’s block

Eu unul cred în inspirație dar nu o consider drept singura și desăvârșita cale spre un text reușit. Adevărul e că poți scrie și când nu ai inspirație, chef, timp. Poți scrie dacă-ți faci un program strict de care să te ții. Arhetipul scriitorului cocoșat peste mașina de scris cu capul în mâini e un mit. Uitați de el. Nu aveți nevoie de clipe de inspirație ca să puteți scrie, o puteți face oricum și oricând cu un rezultat satisfăcător.

Va trebui să te prostituezi puțin

Dacă vrei succes, va trebui să te vinzi într-o anumită măsură. Oamenii vor chestii explozive. Oamenii vor să le zâmbești și să dai mâna cu ei la lansările de carte. Oamenii vor să le scrii ceva interesant și definitoriu deasupra autografului. Editori și scriitori și critici literari te vor hăitui să faci, să dregi. Cititorii vor dori să vorbească cu tine și se așteaptă să le spui chestii interesante. Un ”efectiv nu-mi pasă” ca cele pe care le servesc eu îi lasă dezamăgiți și-i îndepărtează de tine. Ți se vor cere recenzii pozitive contra recenzii pozitive, ți se vor lua interviuri cu întrebări tâmpite, vei primi e-mail-uri și comentarii răutăcioase de la oameni pe care trebuie să-i împaci cumva. Modul în care eu am ales să trec peste toate astea a fost să aleg să nu mă prostituez. Voi puteți alege calea mai ușoară.

Uită de glorie

Dacă pornești la drum cu gândul că vei ajunge faimos, bogat, admirat, cel mai probabil e că ai să dai chix. Scrie nu pentru glorie și bani; scrie pentru tine. Scrie ca să te simți bine. Am întâlnit mulți poeți și prozatori care erau la început de drum și ale căror întrebări gravitau mereu în jurul lui ”dar cum pot să ajung faimos?”. Și mereu i-am dezamăgit și le-am zis că cel mai probabil nu vor ajunge și că dacă pornesc de la ideea asta și scriu doar pentru că vor glorie, vor eșua lamentabil. Chestie care – desigur – i-a deranjat. Și cu toate astea, n-am mai auzit nimic de niciunul dintre ei de atunci.

Try again

Se prea poate ca manuscrisul pe care-l trimiți la editură sau textul pe care îl trimiți unei reviste să nu fie acceptat. Nu-i nimic, încerci în altă parte. Încerci din nou. Primele mele romane au trecut pe la vreo 25-30 de edituri până să fie acceptate într-un final. Uneori va trebui să aștepți ani de zile până să îți vezi cartea tipărită. Nu te descuraja, așa e mersul lucrurilor. Ori asta, ori ce-ai scris e chiar de nepublicat. Partea proastă e că n-ai de unde afla sigur care e care. Se prea poate ca editura să fi uitat romanul tău sub un teanc de alte roman ca la două săptămâni după ce-ai semnat cu o altă editură să te sune intrigați și curioși și să te întrebe când puteți începe lucrul (cum am pățit eu cu prima carte și cei de la ”Curtea Veche”).