Soldaţi ai terebentineiRomanul a fost lansat în 2015 la editura Crux Publishing şi prezintă subcultura rockerilor din România anilor ’90. Indiferent de stilul muzical pe care îl asculţi, Soldaţi ai terebentinei îţi deschide calea spre o lume cu totul aparte, o lume care funcţionează după propriile ei reguli şi convenţii. Într-o epocă în care aurolacul se apropie cel mai bine de conceptul de ”drog” iar societatea nu e pusă la punct cu ceea ce înseamnă muzica rock, să fii tânăr şi să ai prieteni care gândesc la fel ca tine dă naştere la circumstanţe bizare.

La opt luni de la lansare, cu o prefaţă semnată Dan-Liviu Boeriu,  romanul a fost premiat în cadrul Concursului Naţional de Creaţie Literară ”Vasile Voiculescu”, ediţia XXVI.

Cartea poate fi comandată online de aici. Romanul e disponibil şi pe Librărie.net, BooksAndMore şi în librăriile din ţară.

Fragment (+PDF-ul primului capitol mai jos):

Părinţii noştri sunt Axl Rose şi Liv Kristine. Suntem copiii bastarzi ai rock-and-roll-ului, alăptaţi cu motorină pe câmpiile pline de gunoaie ale concertelor în aer liber. Iar singura educaţie pe care am primit-o e cea diluată din Black Sabbath, Venom, Marilyn Manson.

Rage Against The Machine ne-a învăţat tot ceea ce trebuie să ştim despre politică, tiranie, drepturile omului; Third And the Mortal ne-a învăţat ce înseamnă ploaia, trecutul, cum să definim dragostea pierdută. Am studiat istorie din bătăliile glorioase ale celor de la Manowar, religie din albumele Samael şi Emperor. Ştim geografie pentru că Norvegia e ţara black metal-ului, iar tot ce a ieşit din germani e varianta militarizată a lui Wagner. Ştim că Slovenia a fost împărţită între Germania şi Italia deoarece Laibach cântă în limba Fuhrer-ului iar pe cei de la Pink Floyd îi poţi poziţiona pe străzile Londrei mai bine decât ai putea muta un ac pe harta întregii Marii Britanii. Ştim ce-i Brazilia şi tradiţiile ei pentru că există Sepultura; am învăţat ce înseamnă cucerirea vikingă prin Bathory.

Am învăţat despre misticismul evreiesc prin Therion şi stăpânim frânturi de ebraică din Lepaca Kliffoth. Ştim despre rune din muzica celor de la Burzum iar tot ceea ce ar fi trebuit să aflăm despre anatomia corpului uman ne-a spus-o deja Carcass.

Am învăţat despre Edgar Allan Poe prin Allan Parsons Project şi Arcturus şi Iron Maiden şi Tristania, metru şi rimă din versurile celor de la My Dying Bride. Am promovat cu brio pe coridoarele rockotecii, cu profesori precum Chuck Schuldiner, Tom Araya ori fraţii Cavanagh.

Ştim cum arată interiorul unei fabrici fără să fi vizitat una, doar ascultând Future Breed Machine (Meshuggah), am gustat din zăpada Nordului înfrigurat; din deşertul Californiei, de mână cu cei din Kyuss.

Toate astea cu o pereche de căşti apăsate în urechi, o pereche de magneţi şi membrane zbârnâind şi transferând informaţie dintr-un timpan în altul.

Muzica ne-a format percepţia despre viaţă la fel cum literatura modelează imaginaţia. Nu poţi da greş în faţa pericolului cu Burton C. Bell urlându-ţi în ureche, la fel cum nu poţi să nu deosebeşti binele de rău ascultând Theatre of Tragedy. Suntem un ocean de virgini ai vieţii, braţ la braţ, învăţând despre sexualitate prin Type O-Negative şi Nine Inch Nails.

Ştim cum arată un cer american de patru iulie pentru că fără cei de la Soundgarden nu am fi aflat…

Roman distins cu premiul special pentru proză la Concursul Naţional de Creaţie Literară ”Vasile Voiculescu”, ediţia XXVI (2015).

Recenzii:

Inevitabilul pare să se apropie pe măsură ce parcurgi paginile romanului. Însă aici, mâna auctorială sigură a lui Răzvan T. Coloja conduce firul epic într-o direcție cu totul surprinzătoare.”

Andrei Judeu – bookhub.ro

 […] cred că „Soldaţi ai terebentinei” este o carte care, cu puţin noroc, poate deveni un roman-cult al celor care nu vor să uite mirosul de scenă încinsă, de ghete grele, de geacă de piele. De libertate, after all.”

Dan-Liviu Boeriu – Literatura de azi

”Cartea lui Coloja este un mic manual Metal și este fain s-o citești ascultând piesele unor trupe ca Mayhem, Slayer sau At The Gates, recomandate de Răzvan în timp real, în timp ce ești violentat de AK-47-ul autorului, care te invită la un pogo pe cinste.”

Ştefan Bolea – Revista EgoPhobia

Soldati ai Terebentinei ne arunca in fata societatea asa cum este ea, fara adosuri inutile, fara satanisme ieftine sau elemente horror de speriat copii care nu au ajuns niciodata la un concert sau care au vazut rockeri doar pe internet.

Alex Sutiu – Raidu’ dă piraţi

Se vede că e o carte muncită. Genul de carte la care dacă-ți sună telefonul și zici să mai citești așa un rând semideconectat, până răspunzi, trebuie să reiei după ce vorbești.”

Cătălin – catalinx.ro

O recomand deoarece am încredere că o să vă stârnească, că acest autor va rămâne în memoria celor care i-au savurat opera și că tot ceea ce va scrie în continuare va fi promițător. O recomand pentru că merită!

Yuki Black – yukiblack.wordpress.com

 ”Povestea e spusă cu o mare sinceritate, totul decurge firesc, de parcă ar fi vorba de un tânăr oarecare ce face parte dintr-un anumit grup de prieteni.”

Ana Drobot – Bibliocărţi.com

”Pentru mine a devenit un autor deosebit. Mi se pare fantastică această capacitate de a diseca mintea şi sufletul, nu numai depărtându-se de orice clişeu, ci folosind cuvintele într-un mod atât de proaspăt încât anumite comparaţii de-ale lui mi-au rămas în minte. Sper să nu am mult de aşteptat până la următoarea apariţie editorială.

Anamaria Bancea

”Recomand cartea celor care au trăit în anii 90 experiența rock dar mai ales celor care nu au nici măcar vreo idee despre aceasta. Cartea are o clară valoare istoric documentară. Descrie o generație definititorie în cadrul istoriei românești, o perioadă nerepetabilă, distinctă în însușiri și crezuri.”

Mela Ruja Diaconu – recenziicartibune.ro

Un lucru e sigur, autorul scrie bine, cursiv, fără perdea.”

Vero – Literatura pe tocuri

Senzorialul capătă un amestec de malefic și divin absolut uimitor.

Cristian Cărpenaru – GoodRead.ro

Download (PDF, 6.7MB)