Cluster fun #1

Posted by on apr. 12, 2019 in Linux | 0 comments

Video-ul este la 720p. Dacă-l faceți fullscreen se vede mai bine. Cluster din 4 Raspberry Pi 3 B+. Primul rulează pe portul 80 un server LAMP cu 4 iframe-uri HTML care fiecare afișează câte o pagină cu informații de sistem actualizate în real-time cu autorefresh la iframe tot la 3 secunde: CPU, RAM, hostname, IP, procese, partiții, spațiu liber, rețea, uptime, load. Cu CSS-ul chestiei ăsteia mă distram azi dimineață pe la 04:00.

Aceleași informații le pot accesa și din interfața ncurses glances, tot cu real-time statistics. Mai rămâne să bag toate astea într-un MySQL și să pun R să frece baza aia de date periodic ca să genereze grafice boxplot cu ggplot2 pe care apoi să le preia un PHP de pe primul nod și să le afișeze frumos. Să văd media consumului de memorie și CPU, care procese domină în anumite zile, care e p-ul în cazul statisticilor ăstora – totul atât grafic cât și în tabel, plus obțiunea de a exporta un CSV cu chestiile astea.

 

News from the Underground – 8 aprilie 2019

Posted by on apr. 8, 2019 in Linux, Literatură, Psihologie, Sociologie | 0 comments

Holy smokes ce clusterfuck de săptămâni am avut. Foarte mult de lucru. Pentru prima oară în mulți ani am întârziat cu vreo două chestii – un referat la facultate și un articol. Iar eu sunt maniac de-ăla care face pe dracu-n patru ca să livreze la ora promisă, dar pur și simplu nu am avut – literalmente – timpul necesar să fac tot ce trebuia. Din cauza unor chestii neprevăzute: un calorifer care s-a spart la două dimineața, când îmi era lumea mai dragă, și un domn care a crezut că-i o idee bună să mă apuce de gât la nervi. Lol. Despre ultimul mai încolo; long story short va avea cazier.

Dar să începem cu începutul.

Mi-au apărut o mulțime de articole în ultima vreme: Tipologia studentului care eșuează”, ”How to install software in RHEL 8”, ”How to install ffmpeg on RHEL 8”, ”How to list installed packages in RHEL 8 Linux”, ”How to install a bin file in RHEL 8 și – piesa de rezistență – Building a Raspberry Pi Cluster – Part I”. Pentru că da – mi-am făcut un cluster din pi-uri; cred că am mai scris despre asta. Vedem mai încolo.

Am trimis un eseu literar la revista ”Familia”, un text la ”Viața Românească” (iar cu ultimii nu vreau să mai colaborez în veci) și mai am de scris o to-nă. Efectiv nici nu știu de ce să mă mai apuc. Momentan procrastinez la 05:30 dimineața scriind blogpostul ăsta.

Iar a plouat cu clienți din toate părțile. Dar e mult de lucru. Partea bună e că pot alege cu cine vreau să lucrez și că am de unde alege.

Alaltăieri mi-am luat un scooter electric. Tot am văzut pe stradă și am citit despre Xiaomi M365 Mi chestii mișto. Avea review-uri de 5 stele așa că mi-am luat și eu o trotinetă de-asta. Prinde până la 25km/h și are autonomie de 30. E pliabilă, silențioasă, se încarcă în 5 ore, are vreo 12 kilograme, mă duce la cabinet în 4 minute în condițiile în care pe jos, în pas alert, fac cam 9. Am cu ce merge la facultate acum, că am dat zilnic bani pe taxi, cum tot în întârziere am fost.


Am ajuns să comand de pe eBay și eMag chestii pe care nu credeam că am să le cumpăr vreodată prin Internet. Gen șuruburi. Sau cablu de date de 6 lei. Am găsit iar HAT-uri mișto pentru Raspberrry Pi. Mi-am luat un PowerHub nou marca Anker, că mi-a spus Laurențiu că cică ar fi cele mai bune și mi l-a dat pe al lui să-l testez câteva zile, că cel din clipul de mai jos pur și simplu n-a dus amperii clusterului multă vreme și-a făcut un poc asurzitor după care a ars toată partea de USB a prizei. RIP și luăm altul.

Cu Anker totul e ok. Cu jegul luat de mine dădea cu virgulă și dmesg raporta ”Under-voltage”.

Vorbind de cluster – scriu o serie de 5 articole pe tema lui; la propunerea tipului de la LinuxC căruia i-a plăcut ideea. Reacțiile cititorilor au variat de la ”mișto” la ”când apare partea a II-a?”. Mi-am luat și-un monitor de 7” pentru el pentru că why the fuck not?

Clusterul stă pe un Cisco 1803 lol. TFT-ul e un jeg cu rezoluție de 1024×768 dar de mai mult nu are nevoie. Cât să afișeze chestii de sistem.

I-am luat și suporți noi de 4cm de pe net, plus heat sinks pentru fiecare procesor, că mai câștig un -5 grade Celsius pe lângă coolerele de 5V când CPU-ul compilează de nebun pachete din CRAN cu GCC.

Am mai comandat un rack și niște Raspberry Pi 3 B+-uri, că vreau să-l extind undeva între 6-8 noduri. Am luat și-un Raspberry Pi Zero W, că pe celălalt l-am făcut server web cu Radius și captive portal și l-am donat Facultății de Socio Umane. Merge brici de când l-am instalat.
 

Vine ziua Dianei și i-am promis o oglindă inteligentă cu temă și fonturi Harry Potter. Oglindă care are în spate un Raspberry Pi 3 B+, un software special, o oglindă acrilică format A3 prin care fonturi de anumită intensitate se pot vedea și un ecran de 17” (1280x1024px rezoluție) ce urmează să fie demontat. Va afișa ora, vremea, știrile, feed-ul Facebook, filme, MP3-uri și alte chestii, totul cu fonturi personalizate din ”Harry Potter”.
Totul va fi într-o ramă din lemn acoperită de acrilic sau finisată brut cu șmirghel fin, pentru aspect rustic. Comenzile se dau prin gesturi predefinite.
Happy future birthday you J. K. Rowling freak!

Punem senzor de gesturi. Faci cu mâna chestii abracadabra-stuff prin fața oglinzii și-i dă comenzi: afișează Facebook, vezi mail, deschide mail, pornește luminile, shutdown, mută pozele, pornește clip video etc.

 

Mai am de lucru la fonturi și puțină configurare, aștept să vină oglinda crilică comandată de pe eBay și să construiesc rama din lemn.

 

…va arăta ceva de genul ăsta.

Și-acum scurt moment gastronomic, că am făcut ieri o ciorbă de fasole demențială. Holy smokes, țineți-vă bine că asta a ieșit absolut superb.

Se pune fasole albă uscată în apă vreo 12 ore până se umflă. Se fierbe câte 20 de minute la foc mare în apă cu un pumn de sare, de trei ori. Schimbați apa și clătiți fasolea de fiecare dată.
În timp ce fierbe fasolea puneți în altă oală așa: cinci frunze de dafin, o jumătate de legătură de mărar proaspăt, mărunțit, o jumătate de legătură de pătrunjel proaspăt, tocat mărunt, o lingură de sare, o linguriță de piper alb, un cub Maggi de supă (nu glumesc), un morcov tăiat cubulețe, o ceapă albă tăiată mărunt, jumătate de litru de sos de tomate/bulion, doi cârnați subțiri, afumați, tăiați în felii cam la 4-5mm grosime, o linguriță de Eros Pista, jumătate de linguriță de Pesto verde (trust me), un ou întreg, trei linguri mari de smântână, o linguriță de leuștean uscat, jumătate de plic de ”Fuchs – condiment pentru fasole”, două-trei linguri mari de boia dulce, două-trei lingurițe de chimen (foarte important), jumătate de linguriță de praf de cimbru și două linguri mari de untură de gâscă. Opțional puteți pune și o linguriță de chili sau una de curry dacă vreți mai iute. Puneți apă peste astea cât să acoperiți totul și amestecați bine de tot. Lăsați acolo măcar o oră să se îmbibe toate bine și să pătrundă aromele în carne, să se topească untura și să se amestece oul perfect cu restul.
După ce a fiert fasolea și a treia oară și ați spălat-o turnați-o peste amestecul din cealaltă oală, turnați apă din belșug și puneți la foc mare vreo 40-45 de minute amestecând cam tot la 15 minute.
Holy fucking Christ ce mișto iese. Gen rar pățesc să nu mă pot opri din mâncat ceva gătit de mine. Nu știu dacă ”Fucks” îi dă aroma, faptul că lăsați la infuzie totul o oră sau combinația componentelor rețetei e pricina dar rar am mâncat ceva mai reușit.
Try it.

În rest am delirat ieri pe Facebook la modul grande. Chestii nesănătoase, pe rit vechi: ”…și-atunci Domnul îi dădu Omului picioare, ca să poată alerga de urs; dar îi dădu și cârcel la gambă, ca să se amuze uneori.

Am mai moderat prin grupul de psihologi pe care-l am în grijă. Există un cerc în Iadul lui Dante, chiar între cel al legionarilor ortodocși și cel al oamenilor care chinuie porcușori de guineea, special rezervat Internauților care postează ”Mulțumesc pentru accept” atunci când le facilitezi intrarea într-un grup Facebook. După ce voi muri și ajunge ”acolo jos” speranța mea e că voi putea candida pentru postul de administrator al acestui sector; că am câteva idei de pedeapsă pentru pavianii a căror primă postare este să demonstreze public și la modul general recunoștință că i-ai lăsat să activeze acolo. Chestii nesănătoase care implică găini decapitate, cleme testiculare și rășină de molid. The stuff of nightmares. Genul de chestii care l-ar face pe Belzebut să-mi pună îngrijorat mâna pe umăr și să murmure ”bă Răzvan, ia-o mai încet cu ei omule, ce naiba…”.

What else? Am donat niște cărți la Biblioteca Universității, ieri am făcut curat în toată casa vreo trei ore jumate, plătit chiria la cabinet, plimbat cu trotineta electrică căreia deja i-am pus gând rău și vreau să pun Linux pe ea, mi-am montat în sfârșit SSD-ul pe laptop și-am băgat un reinstall la tot.

Ubuntu 18.10 cu MATE.

Mi-am luat niște cărți mișto de tot. În 10 aprilie de la ora 13:00, în sala de conferințe a Bibliotecii Universitare, voi ține o prelegere ca invitat special despre importanța educației unor elevi de la liceul pedagogic. Deea mi-a trimis un colet mare cu cărți de la editură. Am fost la conferința Colegiului Psihologilor filiala Bihor și-am aflat chestii interesante.

Și-am fost într-o sâmbătă dimineață la cursul Cisco cu Diana. Eram efectiv rupt în gură de oboseală; parcă și chefuisem în noaptea precedentă. Pretty much got my ass kicked in IT cu ocazia aia. În apărarea mea menționez că mă trezisem la 3 dimineața și aveam puterea de procesare a unei scrumiere din lut. Și se pune proful să ne predea calcule în baza 8, translatare de adrese IP din decimale în hexazecimale și înapoi în cod-mașină. Știți-voi – ”dacă 1101.0001.0110.1010 atunci ce netmask punem ca să putem spune că adresa IP face parte din clasa B și care sunt deci primii doi biți din numele portarului de la fabrica de unt?” Iar Diana stătea lângă mine și-și lua notițe și vreme de 3 ore pur și simplu m-a decimat moral cu răspunsurile ei. Proful întreba care sunt primii doi biți ai adresei IP cutare din clasa C de tipul 192.168.10.2/22 în caz că avem un netmask de 255.255.0.0 iar răspunsul meu ar fi fost ”zacuscă verde” dacă nu intervenea Diana să zică ”ah, păi 32, că e patru la puterea a doua din primii doi biți, că dă cu 1-1 în sectorul Zeta-Reticuli” sau altă chestie de-asta nonsens-tehnic care mă lăsa cu saliva curgându-mi din gură. După două ore deja mă gândeam să încep să desenez pe tableta e-ink penisuri cu ochi, ca să fiu și eu folositor societății cu ceva.
Good going girl, toată stima.

Văd că ceva editură (”Armada”) scoate ediție nouă Dune. Cu niște coperți excelente. Așa că luăm și noi.

A sosit și HAT-ul pentru servomotoare. 16 slot-uri în care se pot conecta tot atâtea servo-uri. S-ar putea să am, la limită, nevoie de 14-16. Vreo 10 servo-uri puternice, precise și digitale sunt deja pe drum oricum. Dar mă bucur că a venit și chestia asta în sfârșit. Vreo 16 servomotoare DC digitale cu rotație continuă sunt deja pe drum încoace. Can’t wait to program the shiznit out of them.

Aproape ori de câte ori Zsuzsa se întâlnește cu Moni, soția lui Dan, discută amândouă despre ce bărbat mișto e Tom Hardy, ce barbă, ce voce, ce ”wow”. Și cum sunt un soț bun vreau ca soția mea să dețină ceva ce să-i permită să aibă la ea în permanență tot ce-i mai bun în materie de crush-ul acesta imposibil de fructificat. Așa că i-am luat husă de telefon cu fățăul lui Tom Hardy. Să moară Moni de ciudă. #amantul_nostru_imaginar_e_mai_apreciat_decât_amantul_vostru_imaginar

Redactorul-șef de la Linux Magazine a zis despre propunerea mea de a scrie articol despre cum pui Linux pe priză ”Wow, that’s so cool” (cel puțin așa mi-a scris Lori, contactul meu acolo) așa că se lasă cu alt articol când am vreme. Într-o dimineață m-am trezit cu o butelie alături de mine în pat, butelie pe care Zsuzsa a și acoperit-o atentă cu plapuma. Like – butelie-butelie, de-aia de scrie GAZ PECO pe ea, albastră. Mi-a făcut poze dormind cu butelia alături, că o distra. Se învață prost mai nou și preia de la mine cele mai bizare idei de trolling dar văd că le și pune în practică.

Am avut nenorocul de a nimeri recent la o conferință lângă un tip cam de vârsta mea. Genul ăla de om care n-a spus nimic rău dar ajungi totuși cumva cu degetele strânse pe gâtul lui. Cum să explic eu mai bine?
Stătea pe scaunul de alături; avea o mapă cu un caiet în brațe. Din clipa în care m-am așezat l-am auzit spunând ceva pe ton afirmativ. Inițial am crezut că vorbește cu doamna de alături de el până m-am prins că aia se uita în altă parte când omul vorbea. Șușotea ceva el acolo.
A început timid, printr-un dres de grumaz. A tușit, s-a aranjat în scaun, a făcut ”click” cu pixul. Tăcere o secundă, și-a tras nasul, a mormăit ceva. Iar o secundă de tăcere, s-a aranjat în scaun, a tras aer în piept la modul zgomotos. A făcut asta și după ce a început prezentarea. Tușea, dregea gâtul, mormăia, aproba vocal ceea ce spunea prezentatorul, tușea iar, se foia. Tot așteptam să termine cu seria asta de proteste pasiv-agresive când a spus ceva. Am întrebat în șoaptă ”poftim?” și a tușit. Încercam să mă concentrez la ce spunea doamna care prezenta și omul tot ”hârm… keh… of… hmmh… aha…. HRMM… hram… kek… hh…”. După jumătate de oră îl uram de moarte. Toată conferința a ținut-o în stilul ăsta dement: tușind, degându-și glasul, răspunzându-și cu voce tare la întrebările celor care susțineau prelegeri, întorcând foi, ridicând rucsacul, trăgând fermoarul, tușind, foind, așezând rucsacul. Oftând și tușind și dres de glas și click cu pix-ul.
Un protestatar pasiv-agresiv.
O luptă de gherilă împotriva societății, extrem de eficientă, continuă.
Un artist al aranjatului constant, un constant tester al trasului de nas în clipe de liniște totală.
Un animator în clipele de plictiseală din conferințele lungi și monotone, background noise social de interjecții și fermoare trase.
Un om nu ca toți oamenii.

Mi-am luat cablu de consolă pentru Cisco + adaptor USB, că nu aveam cu ce configura routerul ăsta. Aș mai vrea să iau unul, ceva model mai recent, să aibă IOS mai nou pe el. Conectare din Linux cu screen /dev/ttyUSB0 9600 (redau din memorie).

Și m-am pus să-i fac tatălui meu o tablă de șah. De la zero. La modul ăla că eu am făcut piesele și tabla din rășină epoxidică, tălpici din piele cu monogramă, alb și negru sidefat, personalizată, 21cm latura. Mai am să-i pun o ramă și e gata:

Piesele sunt din rășină epoxidică cu pigment alb și alb sidefat. Poza nu le face cinste.

 

Liniile sidefului nu se vă prea clar în poză dar suprafața pieselor arată ca parta interioară a unei scoici. Talpa din piele e cu monogramă.

 

Partea din spate a tablei de șah. Placaj cu monogramă din piele, presată de mine la o menghină.

 

Alb sidefat și în tabla de șah. La lumină se văd striațiile. Strat subțire, transparent deasupra. Numele în monogramă închistat în rășină epoxidică.

 

Marginile de tăiere încă se văd. Le-aș șlefuit dar vreau să-i torn o ramă tot din sidef negru, să arate mai mișto.

 

Suprafața a ieșit oglindă. Piesele mai trebuie șlefuite nițel.

 

And here you go: joc de șah pe care l-am făcut de la zero din placaj, rășină, culori acrilice și puțină piele naturală – totul manual, cu șmirghel, presă improvizată dintr-o menghină, fierăstrău, pile fine și diverse unelte de prelucrat pielea și lemnul.

Și-ar mai fi chestii dar efectiv nu mai am vreme, că începe zumzetul zilei de afară să se facă auzit. Time to write real stuff, apoi cursuri, apoi curs Cisco diseară, apoi iar lucru la un website. Că doar e luni. Mă consolez cu gândul că măcar la facultate pot merge cu scooterul ăsta electric și e foarte mișto să te dai cu el. Weekendul ăsta am fost pe la Dan și Moni la un Monopoly de-ăla cu reguli de pușcărie, de s-a lăsat cu sânge și capitalism, m-am dat cu scooterul ca să învăț să-l manevrez eficient, l-am configurat prin Bluetooth. Curat am făcut, mâncare am făcut, pandantive am făcut. Azi poate vin Hub-ul Anker plus ceva colete prin mirobolanta Poștă Română.

Now to get to work.

Postare non-standard și absolut surprinzătoare despre noul meu ringtone…

Posted by on mart. 26, 2019 in Uncategorized | 0 comments

My Raspberry Pi 3 B+ cluster

Posted by on mart. 23, 2019 in Linux | 0 comments

So yeah – mi-am făcut un cluster din Pi-uri. 1GB RAM, Procesor ARM la 1,4GHz fiecare, 1 port ETH Gigabit, 4x USB 2.0, alimentare de la 5V și un rack. Un USB HUB și un switch care a intrat la mi-li-me-tru în rack-ul cu 5 etaje. Pus Raspbian lite pe ele, legat prin cabluri UTP.

Voila.

Let’s see it in action a bit:

 

Clusterul îl controlez fie printr-un BASH parsând comenzi cu drept de admin folosind fab (cu un pachet Python numit fabric și scriptul de mai jos), fie cu clusterssh și un /etc/clusters predefinit.

Script fabfile.py în ~ rulând pe Python și fabric 1.x:

from fabric.api import *
env.hosts = [
#RPi1
'pi@192.168.1.126',
#RPi2
'pi@192.168.1.252',
#RPi3
'pi@192.168.1.124',
#RPi4
'pi@192.168.1.150',
]
# parola in plaintext but fuckitall, you only live once
env.password = 'PAROLA'
# lanseaza comanda pe toate 4 Pi-urile
@parallel
def cmd(command):
sudo(command)

Conținut /etc/hosts:

192.168.1.124 rpi3
192.168.1.126 rpi1
192.168.1.150 rpi4
192.168.1.252 rpi2

Conținut /etc/clusters (pentru clusterssh):

picluster pi@rpi1 pi@rpi2 pi@rpi3 pi@rpi4

Hub-ul USB pe care l-am luat nu duce 5V la toate așa că am luat altul de pe eMag – unul cu sursă direct la priză, fără transfer de curent prin cablu USB și adaptor. Nici cablurile USB pe care le-am luat nu-s OK, pierd curent, așa că le-am înlocuit cu altele. Între timp am mai comandat un rack de 5x ca să suplinesc treptat cu Pi-uri clusterul, până ajung la 10x bucăți.

Am și un router TP-Link care merge și cu USB 3G, și ca AP, și ca router. Ca înălțime e fix de înălțimea switch-ului și de aceeași lățime, deci încape și el în rack perfect:

Ei – și Pi-urile sunt legate prin cablurile UTP la switch, switch-ul legat prin eth0 la router, routerul făcut AP sau ceva și legat prin WiFi la ASUS-ul meu dual-band, probabil pe banda de 2,4 (cred că atâta duce pe WiFi) și pus totul frumos în priză undeva pe dulap, lol.

Fun times.

Temperatura e OK (coolerele sunt pe drum oricum). Cablurile și/sau adaptoarele USB de alimentare de la rpi1, rp2 și rpi4 trebuie schimbate că nu conduc bine curentul, aparent.

 

Compilând pachete R din CRAN simultan

 

News from the underground – 17 martie 2019

Posted by on mart. 17, 2019 in Linux, Literatură, Psihologie, Sociologie | 0 comments

N-am mai scris pe blog de ceva vreme. S-au întâmplat multe în ultima vreme.

Mi-au apărut niște articole. De exemplu acesta de psihologie pe eBihoreanul: ”Afecțiunile psihice, între mit și adevăr”. Sau acesta de pe LinuxConfig.org: ”How to install software in RHEL 8”.

 

Work

 

Nici nu știu cu ce să încep. Începem cu LinuxConfig.org. Care editor m-a sunat din Australia și m-a angajat part-time, că mi-a citit CV-ul. Așa că mă voi ocupa de scris articole ca freelancer și am și salariu fix în USD pentru corectură și întreținere articole. Omul mi-a citit CV-ul, i-a plăcut, m-a invitat să-i scriu un text, am vorbit la telefon pe la vreo 2 dimineața or României vreme de vreo jumătate de oră și m-am trezit angajat acolo.

Am luat bursă de performanță la Sociologie, la partea de licență. Singurul cu 10 pe linie din an. Cumulat cu bursa de la doctorat iau ceva mai mult de salariul mediu pe economie dar tax-free, direct pe card. La doctorat am trecut cu bine de prezentarea referatelor semestriale iar semestrul ăsta la licență l-am început tot cu un 10. I’m loving it.

La cabinet efectiv a plouat cu clienți în ultima vreme. Ca norocul pot să-i programez când vreau așa că am vreme după cursuri. Amân de luni de zile să-mi depun dosarul de psiholog autonom la Copsi pe consiliere și psihologie clinică pentru că asta presupune interviu iar interviul presupune drum la București. Iar de ăla efectiv nu am chef acum.

M-am apucat să fac cursul Cisco CCNA Routing & Switching din Oradea cu cei de la Net Academy ca să-mi dau examenele ICND1 (100-101) și ICND2 (200-102) după ce termin prin august cele patru module. Mi-am luat și-un router Cisco 1800 cu CompactFlash și mă joc cu PacketTracer. E mișto că toate comenzile sunt sinonime ale celor din Linux așa că în CLI-ul unui Cisco mă simt acasă. Tot anul ăsta vreau să dau și examenele RHCSA și RHCE. Cum ceea ce scriu în prezent pentru LinuxConfig e despre RHEL 8, cu ocazia asta văd ce mai e nou prin beta-ul celor de la RedHat.

Se pare că am să predau la o asociație de două ori pe săptămână programare și robotică Arduino unor grupe de copii + informatică unor grupe de adulți. Partea bună – e la trei minute de mers pe jos de mine. Partea și mai bună – e vreo 8-10 ore pe săptămână cu concentrația brută în weekend.

 

StudentHelp dedicated server

 

Am făcut un Intranet pentru studenții de la Facultatea de Științe Socio-Umane a Universității Oradea. Rulează pe un Raspberry Pi Zero W pe care am dat vreo 50-60 de lei, un MicroSDHC de 32GB care a costat vreo $4 plus o carcasă de vreo 25 de lei și un adaptor de 5V pentru MicroUSB pe care-l aveam pe-aici. Pus să booteze în CLI, pus LAMP pe el, un WordPress securizat cu Hueman și ceva module free apoi populat cu studii, documentare, tutoriale video SPSS și R, suporturi de curs pentru toate specializările, baze de date R și SPSS, teste psihologice gratuite, cărți în PDF și EPUB, software de statistică și sociologie. Îl donez facultății, am vorbit deja cu doamna decan și-l pot instala într-o sală de unde nu va pleca nimeni cu el în buzunar.

Și here’s the catch: nu are acces la net și se accesează printr-un server Radius. Te conectezi la WiFi-ul StudentHelp și orice accesezi în browser te duce la index.php-ul site-ului. Cu versiune de mobil și desktop compatibile cu Windows, OS X, Linux, iOS și Android. Practic orice browser care știe PHP/CSS și afișa imagini. Intri în clădirea V din campus, cauți pe pereți unul din stickerele pe care le-am făcut pentru ocazia asta, urmezi instrucțiunile, intri de pe smartphone sau laptop sau tabletă și-ți downloadezi de pe StudentHelp tot ce-ți trebuie. Luni îl bag în priză la Universitate și pun posterele A3 pe care le-am făcut ca să afle lumea de el. Sunt curios câte request-uri http duce simultan un Raspberry Pi Zero W.

Luni duc o canapea nouă la cabinet. Are vreo doi metri lungime și sper să încapă în locul celeilalte pe care vreau să o donez unei asociații. Am dus deja un aspirator și un nou aparat de cafea luna asta. Aparte de vană am acolo tot ce-mi trebuie ca să supraviețuiesc apocalipsei măcar două săptămâni.

Mi-am luat niște Raspberry Pi-uri săptămânile trecute. Apoi niște HAT-uri pentru ele. Apoi HAT pentru servomotoare, și servomotoare și cabluri și fire și adaptoare și mufe GPIO și ciocan de lipit și carduri MicroSD cu sacul și next thing I know fac cluster de Raspberry Pi-uri, o masă Smart cu 4-5 ecrane, mașină de scris cu ecran eInk de 9,7” și server pentru facultate. Raspberian e bazat pe Debian așa că ”home sweet home”. Am luat un Raspberry Pi Zero, un Raspberry Pi Zero W, un un Raspberry Pi 3B+ (altul e pe drum cu ecran tactil LCD aferent și mai iau săptămâna asta care vine încă 3 sau 4, HAT-uri tactile, cu butoane fizice, plăci de extensie, HAT-uri pentru detectare gesturi, senzori de temperatură, presiune, coolere pasive, coolere active, adaptoare DSI – a whole shitload of them. Am luat un LCD mai vechi cu diagonala de 81cm care va fi ecranul pricipal al mesei, mai am unul de 1380×740, ultra-wide, cu diagonala de 13” și grosime de doar 3mm, vine un eInk de 9,7” din China, un alt LCD de vreo 2x7cm dintr-un Nook vechi va fi pe post afișaj date sistem/vreme, unul de 3,5” pe post de ecran tactil. Servomotoarele vor ridica și coborî ecranele în masa din lemp acoperită cu un strat de 8mm de sticlă securizată. Cameră web de 5mp pentru conferințe SkyPe. Raspberry Pi 3 B+ duce lejer 1080p așa că masa va afișa pești care înoată, apă curgătoare, peisaje, chestii abstracte. E-ink-ul va afișa mail-uri și feed-uri RSS cu știri. Ecranele mai mici – notificări sau alte chestii.

Și primul Raspberry Pi 3 B+ a ajuns împreună cu alte chestii mișto: – Pimoroni SkyWriter HAT – Senzor de Gesturi pentru Raspberry Pi (ca să putem manevra și prin gesturi ceea ce e pe ecran, nu doar prin touchscreen); – Set 3 Radiatoare pentru Raspberry Pi 3 (pentru răcire pasivă); – Shield Raspberry Pi Blinkt! pHAT (pentru că luminițeeee!); – 3x Cablu HD – mini HD cu Ethernet; – 2x Carcasă de Plastic Transparentă pentru Raspberry Pi Zero; – Proto Hat pentru Raspberry Pi v3 (ca să expandăm puțin modulul; mai vreau să iau două plăci de expansiune cu câte 3 seturi de 40 pini fiecare dar de la alt shop); – Cablu USB OTG; – Adaptor de la HDMI Mama la Mini HDMI Tata (de ce am luat 3 numai eu știu…); – Incarcator TP4056 cu MICRO USB pt. Baterie LiPo (1A) cu Protectie (am mai luat unul de pe eBay dar ăsta a ajuns mai rapid și-a costat doar 4 lei; mai rămâne să caut baterie, deși am deja suportul de plastic pentru 4×1,5V).

 

Pew-pew, space gun.

 

My ”Koi Smart Table” Project

 

Un server grafic X.org pe Debian Linux pentru ecranul principal (display:0), un al doilea de control pentru LCD-ul tactil din dreapta (display:1) și al treilea pentru ecranul eInk (display:2). Butoanele de pe display:1 vor fi prezente sub formă de slide derulabil. Practic .lnk-uri cu SVG-uri predefinite care lansează scripturi BASH (pornește SkyPe fără window border, centrat sau cu dimensiunile cutare pe fondul cutare; afișează pe display:0 cu mplayer în fullscreen clipul ăsta de 1080p cu pești înotând și rulează prin sox MP3-ul cutare cu sunet de apă curgând; afișează pe display:2 text cu fontul cutare, feed RSS de pe CNN sau cel mai recent e-mail din inbox-ul GMail; rulează clipul YouTube cutare în fullscreen la 720/1080p sau în format PIP cu background-ul ăsta animat alcătuit din fișier video brut; etc).

 

Sticlă ranforsată, margini șlefuite, 5-8mm grosime. Acoperă display:0 și display:2. Camera web e integrată în masă și se ridică dacă atingi pivotul care o ascunde, cu lentila îndreptată spre mijlocul laturii de jos a mesei.

 

3.5 inch 480 x 144 pixel color control touchscreen display [va fi display:1 în X.org]

The TV. Mi-am dat seama că nu duce mai mult de 720p. Ceea ce e OK.

 

Ecran LCD de 13”, ultra-wide, lățime de 29,5cm, grosime de doar 3mm (!). Nu mai știu ce rezoluție are dar e mai mult decât decentă. Dintr-un laptop vechi ASUS. La grosimea și înălțimea asta va sta în interiorul mesei și se va ridica dintr-o fantă, pe verticală, cu ajutorul unor servomotoare, ca să afișeze filme sau alte chestii.

HDMI VGA DVI LCD LED Controller Board kit For LG LP133WH2-TLE1 1366X768 13.3″. Are HDMI, DVI, chiar și VGA, mufă jack-in audio – $24.35.

HAT-urile vor fi legate la două extension board-uri Raspberry Pi și extinse ca tentaculele la locurile lor aferente prin cabluri IDE mamă/mamă de 40 de pini.

Making the design plans on an 13” eInk tablet is half of the fun. The Servo HAT goes on top, the extension boards in the middle

Luat de pe eBay un Servo HAT pentru 16 motoare servo, gata făcut pentru Raspberry Pi. Wohoo. Acum voi avea cu ce manevra părțile mecanice (urcat/întors/coborât ecrane și fante ascunse).

Schiță brută placă Servo HAT.

It has motors and mekatronics and stuff.

Luat de pe eBay și-un 128×64 1.3″ LCD OLED Display HAT SPI/I2C pentru Raspberry Pi 2B, 3B, Zero, Zero-W. Ca să am pe ce afișa informații de sistem în panoul ascuns de administrare (IP, uptime, temperatură CPU, memorie, consum CPU, output ”df -haT”, grep de chestii direct din dmesg și altele).

Extensie USB pentru Pi Zero-ul W.

 

Placă HUB RFID programabilă pentru acces pe bază de cartelă. Don’t ask, trust me.

 

Si au venit in timp record si cele doua placi de expansiune…

 

HDD Toshiba de 1TB, 2,5”, SATA. Dacă tot punem clipuri HD să ruleze pe masă, să am de unde alege. Ori iau un adaptor pentru RaspberryPi ca să ruleze tot de pe HDD, ori leg HDD-ul la un USB și să fie accesat de Linux ca external drive. Cred că e OK oricum. E doar la 5400 RPM dar pentru stocare e chiar OK. Nu va face operații complexe.

 

Enclosure HDD extern de 2,5” SATA. HDD-ul de 1TB a intrat în el. Pentru stocare externă prin USB.

Proto Hat pentru Raspberry Pi v3. Placă de expansiune pentru senzori and stuff.

Două bucăți TP4056 Micro USB 5V 1A Lithium Battery Charging Protection Board TE585 Lipo Charger Module. Ca să poată intra Raspberry Pi-ul în hibernare când opresc alimentarea ecranelor de la priză; să nu fie necesar un reboot de fiecare dată când dau curent la smart table. Mai caut o baterie de 5V dar cred că una de telefon ajunge. 99 cenți + transport gratuit de pe BangGood.

Driver HAT pentru SPI E-Ink Raw Display [display:2]. $11.39. 2x bucăți, că facem și-un eInk typewriter.

CSI/DSI cable extender (pentru display:1): $3.35.

2x cablu CSI de 1m fiecare. Unul pentru ecranul eInk, altul pentru cel LCD tactil. $0.83 bucata.

Pimoroni SkyWriter HAT – Senzor de Gesturi pentru Raspberry Pi. Detecție a gesturilor în 3D 4 straturi PCB Detecție de până la 5cm Informații de poziționare și gesturi în 3 Python API Merge și acoperit cu strat mat de lemn, plastic, sticlă. Pentru făcut swipe cu mâna peste masă și mutat poze, schimbat clipuri video, dat comenzi prin gesturi făcute peste suprafața mesei.

Shield Raspberry Pi Blinkt! pHAT. Are o matrice de 1×8 LED-uri RGB alimentate direct de la Raspberry. Fac din el fie semnalizator LED de funcții active, fie volum metru vizual.

Blat de masă din sticlă securizată 1200 x 650 mm. Grosime de 8mm. E perfect pentru ce-mi trebuie mie. 237 RON + transport.

Design masă – alpha 01.

Design webcam popup.

 

My Raspberry Pi 3 B+ mini-cluster

 

Clusterul îl fac din 4 Raspberry Pi-uri 3 B+, un suport acrilic pentru ele, un switch mic cu patru porturi și un router mobil care știe AP/3G.

Raspberry Pi 3 B+. WiFi de 2,4GHz și 5GHz IEEE 802.11.b/g/n/ac, procesor Quad Core la 1,4GHz pe 64biți, 4x porturi USB 2.0, HDMI pentru display:0, slot MicroSDHC pentru sistemul de operare, aplicații și fișierele 1080p, slot Webcam, alimentare la doar 5V, Bluetooth 4.2/BLE, port DSI pentru ecranul tactil display:1”, funcții PoE, port CSI pentru camera video, output stereo.

 

Ecran TFT de 3,5”. Va sta în vârful rack-ului cu un BASH script rulând pe el, afișând informații de sistem (temperatură, IP-uri, iptraf, adrese MAC, output dmesg, informații legate de funcționarea clusterului).

 

Cluster casing cu 5 locuri, pentru clusterul de Pi 3-uri.

 

Switch cu 4 porturi pentru cele 4 Pi-uri care vor deveni cluster. +1 port care va intra în routerul de acasă. Mic, compact, nu are nevoie de ETH Gigabit că n-am să downloadez filme pe clusterul de Pi-uri.

Router 3G portabil cu funcții AP.

 

Chestia asta e bestială. HUB USB 3.0 cu butoane mecanice On/Off și LED-uri de activitate. Pentru clusterul de 4 Pi-uri e perfect, că nu mai am nevoie de HAT On/Off pe plăci și ci pot opri/porni manual care nod din cluster vreau, când vreau, manual. HUB-ul USB are și mufă de alimentare la priză. Livrează 5V pe fiecare port. It was love at first sight.

 

4x cabluri UTP de 50cm fiecare pentru cluster.

 

6x MicroSDHC de 16GB din care 4 merg în Rasperry Pi 3-urile pentru cluster.

Niște căblăraie USB 2.0.

 

My DIY WiFi Booster

 

Am făcut și-un WiFi booster dintr-o cutie de Pringles. Amplifică banda de 2,4GHz cu vreo 20%. Pictat cu negru și vopsit cu rășină epoxidică, pus un stativ – done. Gata în 14 ore. Cuta de Pringles are fix diametrul necesar captării eficiente a semnalului frecvenței de 2,4GHz și este căptușită cu folie de aluminiu pe interior. O îndrepți spre sursa semnalului emis și amplifică recepția.

Un vechi adaptor TP-Link compatibil cu orice OS. Cred că are 12 ani cel puțin. E perfect. Îl scoatem din carcasa de plastic deoarece nu avem nevoie de ea. Pătratul metalic cu 9 găuri de pe placa adaptorului e antena wireless. Va trebuie să stea fix în centrul diametrului cutiei de chips-uri Pringles.

 

Un extensor USB 2.0 ca să ajungă la laptop.

 

Un ”lsusb” ne arată cum detectează kernelul Linux modelul modulului WiFi: Ralink-ceva-ceva țțx.

 

Modulul wireless extern este văzut de Linux. Ar fi culmea să nu, că e vechi și ultima oară l-am folosit prin 2008. Prindea praf în sertar în era asta în care și eReaderele au WiFi.

 

O veche capsă de protecție de mufă de încărcare iPod Touch. Placa adaptorului intră fix în chestia asta dar trebuie să-i scobim acoperișul.

 

Done. Plasticul e scobit, finisat. O altă bucată de plastic va fi pe post de stabilizator al modulului WiFi în cutie.

 

Ceva chestie pe care am găsit-o într-o trusă de scule. Cutia Pringles va sta pe chestia asa cu vârful ridicat. Mecanismul ăsta simplist din plastic permite mai multe scări de elevație ajustabile.

 

Am vopsit cutia pringles cu vopsea acrilică neagră. Nu de alta dar să arate mai OK și să ascundă marcajele ambalajului. Se usucă repede.

 

Puteți folosi și silicon, dar eu am folosit Superglue ca să prind inelul oval din plastic în jurul modulului, fix lângă mufa USB iar cei doi piloni din plastic deasupra inelului. Mufa va ieși afară din tubul cutiei, prin lateral dar pilonii nu vor permite extragerea întregului modul WiFi care va rămâne astfel cu antena WiFi în centrul diametrului cutiei Pringles.

 

Dacă USB-ul modulului va ieși în lateralul cutiei, stativul cu înălțime ajustabilă va fi prins de partea de jos a laturii cutiei cu unul sau trei șuruburi (plus, probabil, Superglue).

 

Cutia am dat-o cu rășină epoxidică. Îi dă aspect lucios, protejează vopseaua, întărește structura per ansamblu și permite folosirea superglue-ului pe rășina uscată.

 

Dimensiuni pentru o recepție cât mai bună pe banda de 2,45GHz.

 

Adaptorul va intra în fanta asta făcută la 49mm de bază.

 

Vârât adaptor, stabilizat pilonii din plastic cu superglue, întărit cu silicon ca să nu se miște când bag/scot cablul USB.

 

Stativul prins cu șurub și fixat bine cu silicon.

 

Vedere în interior. Antena Wifi trebuie să fie fix în mijlocul diametrului.

 

Ready to fire my WiFi cannon.

 

WiFi booster receiver-ul funcționează. Testat. A găsit rețele WiFi în jurul meu despre care habar nu aveam că există. Ceea ce înseamnă că erau prea îndepărate ca să le prindă adaptorul WiFi in laptop. Dar le detectează chestia asta.

 

New HDD for the old NAS

 

Am primit cadou de la Ciprian un HDD SATA de 500GB. Așa că NAS-ul meu WiFi AirLive a prins iar viață. Voi ține pe el tutorialele video și documentarele.

 

Food

 

Am făcut o ciorbă de fasole de zile mari acum o săptămână:

Ciorbă de fasole. Se lasă fasolea uscată în apă peste noapte. Se fierbe de trei ori în apă cu o lingură rasă de sare. În ultima apă adăugați și o linguriță de chimen. Se taie doi cârnați subțiri felii, o ceapă mare în cubulețe, se bagă în oală vreo 6 linguri de sos de tomate, două de untură de gâscă, trei lingurițe de ulei, două linguri de smântână și fasolea fiartă și spălată. O lingură de sare, o linguriță de piper alb, o linguriță de praf de chimen, două lingurițe de leuștean uscat, 1/2 de linguriță de chili roșu și cinci frunze de dafin uscat. Foc maxim vreo 30-45 de minute și amestecat din când în când.

Iar azi dimineață am făcut micul dejun pentru wifey:

”Wake up, wife!” breakfast. Omletă din două ouă, cu șuncă, ardei gras ras, parmezan ras și ceapă călită tăiată mărunt. Se adaugă sare, piper alb, leuștean uscat și două frunze de mentă. Pită prăjită cu unt, rețetă clasică. Și cafea.

 

Other stuff

 

Și n-ați văzut cu adevărat cascadă ASCII până n-ați importat un fișier SQL măricel cu mysqldump pe un Raspberry Pi la 700MHz. Vreo 2 minute de ”Matrix frate”.

Ador tehnologia panourilor solare. Tot cumpăr pe chestii care se pot încărca de la soare. În acest episod un nou-achiziționat bec care ziua stă în dulie și se încarcă de la lumina ambientală iar noaptea se aprinde și merge vreo 6-8 ore încontinuu.

În rest mă joc cu PacketTracer și urmăresc mesaje SYN în Wireshark. Am de scris niște articole azi, de terminat un website pentru un client, caut componente și HAT-uri pentru Raspberry Pi. N-am mai lucrat cu automatizări de când aveam vreo 14 ani. De pe vremea când eram cu Ștefi clienți fideli la ”Dioda”, un magazin cu chestii pentru electroniștii orădeni: tranzistori, rezistențe, plăcute integrate, cabluri, motorașe. Ei – și cumpăram noi chestii de-alea și sudam cu ciocanul de lipit și cositor pe ele până arătau bizar și dacă le conectai la o baterie începeau să țiuie. Făceam țiutori. Exista un kit pentru elevi numit ”Sirenă Waw-Waw”. Altul care făcea leduri să pâlpâie.
Apoi am crescut și-am comutat pe chestii mai serioase, de adolescenți; petarde adică. Pentru că
1. Why not blow shit up for fun?
2. We were retards.
Acum tot adun pe chestii pentru masa aceea Smart cu componente pentru plăci Raspberry Pi și va trebui să iau pistolul de lipit în mână, din nou.
Măcar acum știu că dacă începe să țiuie procesorul nu e semn bun.

Și tot ascult Helmet în cmus când lucrez. Superb ultimul lor album.

wpa_supplicant.conf din Raspbian stochează username-ul și parola de la WiFi în plaintext. Slap me sideways.

Am scris și un mic tutorial R pe Psihoradea: ”Mici trucuri folositoare în R”.

> install.packages(c(“scales”, “plotly”, “highcharter”))

Și compilează Raspberry Pi Zero W pachete R din CRAN de aseară, de mama focului. 5V, consum de curent minim. Pot compila pe el tot repository-ul R CRAN apoi îl pun în buzunar și-l alimentez de la telefon dacă vreau, lol. I love micro-technology.
Need more Pi’s.

I also made these:

După ce dau astea cu rășină epoxidică vor ieși din ele glorioși magneți de frigider.

Am constatat cu surprindere ca PC-urile din laboratorul IT de la Socio-Umane sunt niste leviatani mai mult decat decenti ca specificatii, cu ecrane de vreo 20+ inci si SuSE Linux ruland pe ei.

Sunt mișto taximeriștii din Oradea. Cel de la Fulger care m-a dus dimineață la Universitate a pornit cu mine în mașină și-a început să se uite visător pe geamul din stânga lui. Așa – la modul ”îmi amintesc când eram tânăr ce frumos se unduia grâul în ogorul în care, copil inocent fiind, mă ascun-…” moment în care a trebuit să urlu la el un ”băi-băi-BĂI!” ca să fie atent din nou la drum și să n-o spulbere brusc pe fata de vreo 13 ani care trecea calmă pe zebră. A pus frână la 5cm de ea. Efectiv mi-a rămas gravată în memorie fața fetiței ăleia. Dacă n-o observam eu probabil acum șoferul ar fi fost pe la poliție dând declarații.
Niciun ”mulțumesc”, nicio remarcă. A pus frână brusc, apoi și-a continuat drumul.
La fel de visător a fost și când am ajuns la facultate. M-a lăsat vreo 8m mai încolo de poartă, că visa din nou cu ochii deschiși și-a trebuit să-i spun să oprească aici și acum, deși cum vreo 15 secunde mai înainte îi repetasem destinația.
Tot de la Fulger a fost cel care m-a adus acasă de la Universitate. Ăsta a condus exemplar, dar mi-a cerut un ”8 lei” estimativ, că – desigur – n-a pornit aparatul la începutul cursei; pentru că un ban în buzunarul lui și nu al firmei. Efectiv n-am mai avut răbdare să-i zic ceva. I-am dat 8 lei.
Culmea e că oamenii ăștia zic că Uber fac transport de persoane ilegal și organizează lungi proteste. Să-i scoată din circulație pe ĂIA, să rămână EI. Că nu e mișto cu concurenți care nu mestecă semințe, nu ascultă manele, nu taxează cursa după ureche și nu se bazeză pe client să fie atent la drum.
Thumbs up.

Stocul la ”Tainele psihologiei” s-a epuizat iar pe Elefant.ro săptămânile trecute. ”Fabrica de furnici” se reeditează la Crux Publishing. Și lucrez în continuare la o carte de sociologie pe care, cumva, sper s-o termin luna asta.

Iar după pauza asta de blog mă pun la a treia cafea și apoi pe scris articole.

Cheers.

Despre anunțurile de angajare – traducere și interpretare

Posted by on mart. 6, 2019 in Uncategorized | 0 comments

Despre anunțurile de angajare – traducere și interpretare

Îmi place să citesc anunțuri de angajare. La finalul lor găsești tot felul de grădini paradisiace care merită interpretate corespunzător.
Permiteți-mi să vă ofer o traducere rapidă:

– Pachetul salarial în funcţie de abilităţile candidatului
Traducere: ”NOI decidem cât și cum iei, nu tu”.

– Bonusuri în funcţie de performanţă
Traducere: ”Nu vei lua bonusuri niciodată dar vrem să dai ce-i mai bun din tine în speranța că le vei lua într-o zi; o numim ‘stimularea performanței angajatului’ la noi în companie”.

– Posibilitatea de a participa la cursuri de specializare şi posibilitatea de dezvoltare profesională
Traducere: ”Posibilitate EXISTĂ, dar asta nu înseamnă implicit că o vei avea vreodată”.

– Integrarea într-o echipă tânără, cu mediu de lucru profesionist şi modern
Traducere: ”Angajăm tineri, că-s naivi și mai ușor de prostit cu promisiuni”.

– Salariul confidențial.
Traducere: ”Ne e jenă să-ți spunem aici în public cât oferim, că riscăm să speriem 95% din posibilii aplicanți”.

– Vei lucra cu tehnologie de ultimă generație.
Traducere: ”Avem niște calculatoare și un router de 120 lei”.

– Program flexibil.
Traducere: ”Vii când vrem noi, pleci când vrem noi, iar în weekend vezi că te sunăm spre seară”.

– Mediu stimulant, dinamic.
Traducere: ”Te lucrăm ca pe animalele de tracțiune”.

– Permis categoria B.
Traducere: ”O vei duce acasă și pe soția șefului după ce termini de devirusat rețeaua; și să nu uiți să ne iei plăcinte”.

– Startup angajează…
Traducere: ”Ca statut suntem absolut orice intră între ‘ABC’ și ‘magazin de șaibe decorativ-medicinale’ dar suntem la început cu ideea asta ciudată a noastră așa că nu te aștepta la bani mulți lol”.

– …teambuilding…
Traducere: ”Uneori ieșim la o pizza și plătim noi”.

– Căutăm persoană dinamică…
Traducere: ”Ca secretară vei face de toate, de la debugging cod SQL și până la spălat pe jos”.

– …cu minimum 5 ani experiență în…
Traducere: ”Să le facă bine și ieftin”.

News from the Interspace – 15 februarie 2019

Posted by on feb. 14, 2019 in Linux, Literatură, Psihologie | 0 comments

Zile foarte pline. Deja nu mai știu încotro să mă îndrept. Peste o săptămână am prezentare de referat la doctorat, mai am de revizuit lucrarea. Am și două măriri de notă la licență săptămâna viitoare. Trei examene deci.

Mi-a apărut un nou articol de psihologie pe Bihoreanul: ”Din manipulările narcisiștilor”. Tot cei de la Bihoreanul s-au oferit să-mi pună pe site la ei reclamă la cărți, dacă tot scriu pentru ei articole de psihologie și piese de opinie. Vor merge prin rotație și la numărul lor de vizitatori pe zi îmi prinde bine. Arată cam așa cea de azi:

Mai îmi scrie lumea care cumpără Tainele psihologiei, apropos de ea. Ieri mi-a scris o persoană, azi am vorbit cu alte două. Tuturor le place se pare. Mai primesc și poze ca cea alăturată.

În vară se reeditează ”Fabrica de furnici” la Crux Publishing. Până atunci termin manuscrisul cărții de sociologie la care lucrez acum și cel mai probabil, dacă place editorului, se publică și aia. Încerc s-o fac să iasă bine dar mai am să mă documentez destul.

Am lucrat două zile pe un site al unui client și l-am pus pe on-hold la cererea acestuia, deși era 50% gata. Am de scris o droaie de articole dar niște evenimente de zilele acestea m-au cam pus pe stop o vreme. Un deces în familie, sesiunea, lucrările, clienții la cabinet care aveau deja programare.

În schimb îmi sosesc coletele rând pe rând. Zilele trecute mi-a sosit Sony PSP Street 1004-E. Nou, i-am luat un adaptor de card Memory Stick Pro la MicroSD și un MicroSDXC de 64GB. Am pus pe el ISO-uri și eboot ROMs grămadă. Trebuie să recunosc că-s rămas în urmă cu grafica din jocuri, mai ales că astea de pe PSP sunt vechi de vreo 7-9 ani. Dante’s Inferno arată mișto de tot dar ce mă interesează pe mine e asta de mai jos. The sole reason I bought this thing:

Sunt mare fan Heretic și mi se pare fascinant să-l am la purtător. Am mai pus pe el HeXen, Wolf3D/SoD, Worms, Lemmings, Duke3D, Quake, Warcraft II, Dune 2000 – astea vechi de tot. Zsuzsa se joacă Need For Speed Most Wanted 5-1-0, că aparent soția preferă astea mai noi.

Azi mi-a sosit și un HDD enclosure cu WiFi pentru unități de 2,5. L-am luat ca să îl leg la SmartTV, să aibă IP-ul lui și să pot copia pe el filme prin WiFi. Am băgat un HDD de 2,5 de 500GB în el, e mai mult decât suficient. Nu cred să se umple vreodată. Firmware-ul e simplist, ceva OpenWRT cu interfață web mai acătării. Știe USB 3.0, funcționează atât ca NAS cât și ca HDD extern, cred că știe și BitTorrent dar nu-s sigur. Oricum știe EXT4 și NTFS, Samba și FTP și parcă NFS. L-am legat în USB-ul TV-ului, acolo să rămână pe veci amin.

Mi-am luat și un window-mount pentru tabletă. De-ăla de-l lipești pe partea interioară a parbrizului să înfigi tableta în el. L-am pus pe perete în baie unde stau când fumez ca să nu împut casa. Mă uit la tutoriale Python și R. Am pus și-o cameră video WiFi cu IP propriu cu vedere spre masa din curte la care se adună alcoolici să-mi urle în cap noaptea. Bag pe night vision, pornesc stream-ul pe tableta fixată în perete și mă uit cu ură la ei în timp ce trag din țigară.

Mâine vine un alt MicroSDXC de 128GB, tot de pe eMag luat. Să am ceva mai mare de 64GB pe care să țin documentarele, că fișierele sunt tot mai mari pe zi ce trece.

Am un articol despre Red Hat Linux 8 de scris pentru un site, un altul pentru Linux Magazine, un altul pentru altcineva, vine și referatul la doctorat – oi avea un weekend glorios. Și încă nici nu mi-am revenit după săptămânile trecute.

Ce-am aflat azi moderând și banând în draci pe un grup de psihologie:

– oamenii devin schizofrenici deoarece suferă traume în copilărie;
– medicii ar putea să vindece schizofrenia dar adevărul e că sunt niște putori ordinare cărora le e mai ușor să nu facă decât să facă;
– să fie bine ca să nu fie rău;
– o doamnă asistentă medicală mi-a reproșat că n-am studii ca psiholog să o contrez pe tema schizofreniei și m-a acuzat că-s nesimțit când am întrebat-o ce studii are ea când afirmă că boala apare datorită oamenilor care-s triști;
– schizofrenia se vindecă prin simpla apariție a celor care lasă comentarii legate de rugăciune, duhovnicie și Dumnezeu;
– o doamnă n-a fost mulțumită de răspunsul meu cu privire la factorii genetici de perpetuare a bolii mintale și mi-a spus că ea voia să fie ceva ”mai simplu”, că dacă voia ceva complex întreba în altă parte;
– există faimoși cercetători care susțin aberațiile crunte ale unui anonim comentator român; când întrebi ce-au scris ăia ți se spune să cauți pe net, să vezi;
– e nevoie de iubire multă;
– oamenii cu stimă de sine scăzută fac toți schizofrenie.

Pam-pam: internautul român de secol XXI…

Viața la bloc decurge altfel ca de obicei. Judecând după cât de des îmi aud vecinii horcăind și scuipând aș spune că producția de flegmă din blocul meu s-a triplat în ultimele luni. E ca și cum principalul aliment din scară ar fi saliva iar locatarii dispun de surplus. Acești artiști ai expectorării sunt neobosiți. Îi auzi huruind din grumaz de la două blocuri distanță. Un domn strănuta ieri de zor afară. Ca o pușcă de vânătoare: rafale scurte, puternice, ceva între guițat și sunetul ăla pe care-l scoți înainte să vomiți. Și efectiv nu termina, că începuse deja de trei minute, așa că am fost curios să-l văd și eu pe omul-mitralieră. M-am uitat pe geam fix la timp: a strănutat puternic și sănătos, a făcut doi pași, a strănutat iar, și-a suflat calm mucii între degete, a șters bine de tot degetele dezmierdând temeinic gardul viu apoi a plecat mai departe strănutând. Un adevărat marchiz al alergiilor.

Zilele trecute am dat peste arhetipul patronului român căruia i se cuvin chestii. Mic, îndesat, cam durduliu, cu început de chelie, pardesiu la patru ace, aranjat. Dorelul își tocmai luase un laptop de la eMag. Tipul îi aduce laptopul, patronul îndreptățit se uită în stânga lui ca și cum ar fi observat ceva și zice ”Desfă.”. Pentru că suntem de viță nobilă și nu ne uităm la om când discutăm cu el. Timpul nostru e prețios, ordinele le dăm cu colțul drept al gurii.
Tipul de la eMag zâmbește, desface, îi împinge calm cutia. Patronul se chinuie să scoată laptopul și începe: ”Că să văd dacă are ecranul spart. Că dacă are ecranul spart nu mi-l mai luați înapoi, hă? Ziceți că e de la transport, știu eu”. Angajatul zâmbește, îi spune că ba da, are garanție, i se schimbă produsul în caz de probleme. ”Nu, că știu eu. Stai liniștit că mă uit eu acuma, fii fără grijă.” Totul pe tonul ăla al omului suspicios care știe că celălalt vrea să-l înșele dar el, omul suspicios, e mai iute la sinapsă și nu se lasă păcălit.

Podul Centenarului din Oradea.

Dacă aș fi religios și-a fi să fac acatiste pentru sănătatea cuiva atunci acela ar fi Bolojan, primarul Oradiei. Citeam alaltăieri că circulă o viroză prin primărie și-a prins omul flagel care l-a scos din circulație câteva zile. Efectiv am reacționat ca iobagii ăia de secol XIX care-și dau jos cușma și se roagă pentru primar. Cu diferența că ăia o făceau necondiționat, că altfel le lua primarul pământurile, iar eu pentru că tipul ăsta a făcut din Oradea un oraș așa cum trebuie să fie un oraș. Totul arată ca-n vest, e curat, mașinile RER sunt electrice, nu vezi câini vagabonzi pe stradă și rar prinzi câte un cerșetor. Noaptea poți ieși prin parc fără să-ți dea cineva în cap; există peste 300 de camere video care împânzesc orașul și anul ăsta se mai adaugă 600 la ciorchine. Tramvaiele au aer condiționat și plată cu cardul. Podurile arată ca scoase din ceva film SF. Alături de Brașov suntem orașul cu cel mai mare număr de turiști și suntem pe locul I la investit fonduri europene în infrastructura locală, cu 100% rată de adoptare și implementare. În instituțiile publice nu cere nimeni mită de teama primarului. Primăria are o fucking PIRAMIDĂ DE STICLĂ. Efectiv n-ai ce să-i reproșezi omului. Așa că da – când are gripă îmi dau cușma jos și sper să se facă bine în curând. Nu de alta dar n-am mai călcat în excremente pe strada principală de ani buni și nici nu vreau să-mi amintesc cum e s-o pățești.

Și-am făcut câteva pandantive and stuff zilele trecute și-au ieșit mișto:

Românii sunt campioni la a da titluri pompoase unor locuri de muncă banale. De la secretara care e ”Assistant Manager” la gunoierul care e ”Responsabil Resurse Salubritate”. Acum am dat întâmplător peste alt rang de nobilitate în ale banalului: ”Culture Architect”. Ce e un ”Culture Architect” vă întrebați? Păi ăla de-i zicea până în 2018 ”HR Business Partner”. Adică un fel de ”Marketing Specialist”/”Recruiter”, cum îi zicea prin 2016. Ăla de citește CV-uri și judecă cu creierul din dotare dacă firma merită să angajeze sau nu un val nou de ”Lvl. 2 Power Salahori”, adică ”hamali” în limbaj popular.

Ce mișto sună: ”Culture Architect”… Îl și vezi parcând violent un Lamborghini și coborând în costum Armani, gata să devoreze un nou teanc de CV-uri.

Nu mai avem chelneri, avem ”Camarillo”. Barmanii sunt ”Cocktail Specialist”. Fotomodelele sunt ”Hostesse”. În domeniul IT găsești cele mai multe astfel de titluri fabuloase. Acolo le poți inventa chiar tu: ”Assistant Programming Q-Base Marketer” sau ”SEO Expert Specialist”. Poți să-ți spui dacă vrei ”Mare Dragon BSD” că lumea va da din cap impresionată: ”Și de când lucrezi ca Mare Dragon BSD? Estimezi că ajungi până în 2020 la gradul IV de iluminare Kernel?”

De obicei cu cât e job-ul mai nasol cu atât mai regal e titlul. Bătăuș = ”Personal Security Molestator”.

Și-acum merg să mă culc pentru că mâine o iau din nou. Happy Valentine’s dumbkopfs.

[recenzie] – “Snuff”, Chuck Palahniuk

Posted by on feb. 11, 2019 in Literatură | 0 comments

Nu știu de ce, dar aveam chef de niște transgressive fiction cum are chef peștele de apă. Așa că am citit din nou Fight Club pe Nook, de încălzire, apoi am trecut la Snuff.

Romanul e în stilul caracteristic al lui Palahniuk, atât doar că lipsește auto-ironia din cărțile precedente. Acțiunea din Snuff tratează evenimentele care au loc în decurs de câteva ore în incinta unui studio de filme porno, unde o renumită actriță vrea să-și recapete gloria de altădată doborând un record. Recordul în sine constă în sex cu 600 de bărbați în aceeași tură. Romanul descrie lumea aceea ascunsă a actorilor de filme porno, văzută prin ochii a patru personaje: trei actori care-și așteaptă rândul la gangbang și o tipă pe nume Sheila care este organizatoarea evenimentului.

Ca de obicei, Palahniuk umple acțiunea cu dialog, iar dialogul îl întretaie cu mici spicuiri informaționale. Mici perle de istorie și mitologie urbană cum ar fi faptul că unii actori de filme porno cred cu tărie că nici prezervativele nu-i vor scăpa de boli venerice. Ori că o parte dintre ei aleg calea suicidului atunci când nu mai reușesc să strălucească pe ecran.

Se aduc mici reflectoare asupra modului de viață al celor din industria de filme pentru adulți, se categorisește acea industrie și se aruncă lumină asupra modului lor de viață. Asupra preferințelor sexuale, asupra felului în care oamenii intră în reverie la vederea unei starlete care le-a schimbat viața.

Se pune problema că unul dintre cei 600 de participanți la orgie este defapt fiul bastard al unui alt tip, fiu conceput chiar cu starul peliculei, femeia care tocmai e găurită pe rând de toți cei prezenți. Așa că avem aerul acela de incest plutind printre pagini, avem mister, avem mici detalii grafice care să te facă să te întrebi dacă fiul își va fute cu bestialitate mama și alte chestii tipice palahniukiene.

Snuff excelează prin informație și descrieri, făcând ca dialogul restrând ce poate avea loc pe parcursul câtorva ore să fie totuși interesant. Sfârșitul e o idee mai romaticizat decât mi-aș fi dorit să fie, puțin prea bombastic pentru gusturile mele și cumva forțat ca să dea un efect de ”nu mă uita” romanului.

Aparte de asta, cartea este interesantă și o recomand.

News from the Interzone – 10 februarie 2019

Posted by on feb. 10, 2019 in Linux, Uncategorized | 0 comments

Un weekend relaxat. A apărut pe VICE un articol în care mi s-a luat și mie interviu; ceva legat de ”Heretic” și jocurile anilor ’90. Alaltăieri mi-am luat un Sony PSP Street E-1004. După cum spuneam și-n articolul de pe VICE îl voiam pentru Heretic și Wolf3D. Am comandat de pe eMag și-un card de-ăsta pentru PSP – Memory-Duo-Ceva. Aștept să vină prin curierat luni sau marți ca să pot moda în sfârșit consola și să pot juca chestii pe ea, că așa am doar două discuri care au venit cu PSP-ul: FIFA-nu-știu-ce și Need-For-Ceva. Și cum nu-s mare fotbalist iar astea cu mașini mă plictisesc de moarte am băgat doar discul cu jocul cu mașini ca să vă cum merge și cam aia a fost experiența mea de până acum cu PSP-ul.

Miercuri am mărire de notă la un examen. În rest liniște și pace și doar niște articole de scris. Am făcut cumpărături iar de pe eBay azi-noapte.

Nu găsesc port MPD pentru Synology NAS-ul meu și mi-ar trebui. Că acolo șade colecția mea de muzică. Am citit că de la firmware-ul 5.x în sus mai greu îl instalezi iar eu am 6.3.x sau 6.4.x (ceva de genul).

Ultimul meu articol de pe Bihoreanul a stârnit niște reacții interesante. Prin ”interesante” înțeleg că nu m-a înjurat încă nimeni; dimpotrivă. Și zic că e interesant pentru că acolo se obișnuiește să se caute nodul din papură la orice text.

În rest e trupa asta de military industrial care sună absolut superb:

News from the Underzone – 8 februarie 2019

Posted by on feb. 8, 2019 in Economie, Linux, Literatură, Psihologie, Sociologie | 0 comments

Tot uit că deja suntem în 2019 și în titlu am scris inițial ”2018”.

Zile pline. mult prea pline. Teoretic vorbind sunt în vacanță, după sesiune. Practic vorbind am de lucru până peste cap. Fug de la cabinet acasă și înapoi. Cumpăr chestii de pe OLX, eBay și alte site-uri. Vezi de impozit. Vezi de certificări. Vezi de X și Y. Vorbește cu Z de Q. Upgradează CentOS, uită-te la documentarul ăla, citește Foucault, scrie articol, adună date statistice, fă planuri, examene în sesiune, lucrări de făcut.

Azi m-am trezit ca de obicei la 04:00 dimineața iar acum am prins puțină vreme să mai updatez și pe-aici chestii.

Păi să vedem. Mi-a venit exemplarul din Linux Magazine, cel în care publicasem ultimul articol. Mai am vreo 15 colete pe care le aștept (pe puțin): cărți, un monitor de 7”, un NAS WiFi, încărcător USB pentru tableta Archos 101 și alte nimicuri. Partea proastă e că Poșta Română se mișcă fix ca o nicovală ruginită în bătaia valurilor. Am colete pe care le aștept de 3 luni.

Acum vreo două săptămâni am publicat ”Cum arată populația orașului Oradea în cifre”. Am adunat niște date statistice de pe INS și a făcut niște grafice arătoase. 10.000 de afișări. Apoi am publicat ”Rocker în Oradea”. 15.000 de afișări. Ultimul e în ton de vioară tristă dar s-a răspândit printre rockerii din țară ca focul. Face parte din noua mea serie de articole de pe Ebihoreanul. Celor din redacție le place mult cum scriu pe Facebook (așa mi-au transmis) și m-au întrebat dacă vor să scriu și piese de opinie, nu doar articole de psihologie în săptămânal. De ce nu? Bag 10-15 texte de-astea pe zi fără grețuri.

/Later Update: între timp mi-a mai apărut un articol, tot azi: ”Nu sunteți măreți, dar e în ordine…”. (mai mult…)