News from the Underdome – 23 aprilie 2018

Posted by on Apr 23, 2018 in Psihologie, Sociologie, Uncategorized | 0 comments

Zile pline. Am avut de fugit într-o mulțime de locuri. Am tradus din engleză ”Scala scurtă PTSD a chestionarului național al evenimentelor stresante” (NSESSS-ul): ”Severitatea Simptomelor Stresului Posttraumatic –
versiunea pentru adulți”. E un instrument standardizat cu 9 itemi destinat psihologilor clinicieni, aflat sub licență liberă. Atât doar că îl primisesem în engleză și l-am tradus în română.

Cum nu-mi mai găseam Kobo Mini-ul zilele trecute și voiam să citesc, am scos Nook-ul de la praf. Problema e că ecranul eInk deja a prins niște ghosting pe margini:

Am căutat să cumpăr ecran nou de pe Aliexpress, eBay și de prin alte locuri dar n-am găsit pentru modelul ăsta de Nook 1st Edition din 2009. Așa că am întrebat pe Facebook iar Ciprian Trip mi-a zis că are el un Nook 1st Edition pe care l-a folosit o singură dată și pe care îl ține în sertar degeaba. Și că mi-l dă mie, doar că nu are baterie că i se umflase și a aruncat-o. Așa se face că am ieșit la o cafea cu el și mai târziu scoteam bateria din Nook-ul meu și o puneam într-unul nou-nouț. Poză side-by-side:

Stânga – nou, dreapta – vechi.

Și-am gătit iar zilele astea și scris articole și citit.

Salată verde, ardei roșu, ardei galben, ceapă verde, cherry tomatoes, sos cu maioneză și ulei de măsline, castravete, telemea și crutoane. Plus ceva cimbru, sare, piper, boia dulce.

 

Food for dad.
Se curăță trei cartofi, se taie în bucăți, se pun la fiert în apă cu sare. Între timp se taie o ceapă verde mărunt, se taie șuncă în cuburi de vreo 5mm latura, se rade o mulțime cașcaval, se pune puțin pătrunjel și mărar, sare și piper, cimbru tocat fin, după gust. Totul se amestecă bine cu o linguriță de ulei de măsline. Cartofii fierți se fac pireu, se adaugă un vârf de sare și o linguriță de ulei (sau unt/margarină dacă aveți). Cartofii și amestecul se combină bine de tot cu o spatulă cât sunt calzi cartofii în așa fel încât cașcavalul să apuce să se topească. Amestecul trebuie să fie omogen.
Se întinde totul într-o caserolă cam la 2cm grosime conținutul. Se acoperă cu o folie și intră la frigider vreo 40 de minute.
Se bat două ouă, se pun într-o farfurie adâncă. În altă farfurie adâncă se pune făină iar în a treia pesmet amestecat cu puțină sare, piper și oregano.
După 40 de minute se pune ulei la încins în tigaie, se scoate amestecul din frigider și se taie în forme (rotunde, pătrate, dreptunghiulare – cum vreți voi). Fiecare bucată se dă prin făină până ce e acoperită uniform, apoi prin ou, apoi prin pesmet și se pune în tigaie.
Se prăjesc până ce devin aurii și se servesc de preferință calde.

Și-acum e aproape miezul nopții și mă pun pe scris niște texte, că am chef de tastat, chit că parcă m-aș uita la noul ”Westworld”. Am trimis zilele trecute niște lucrări pe care vreau să le susțin la conferințe dar mai vreau să scriu câte ceva pentru alte workshop-uri și evenimente sociologice. Lucrez și la un studiu sociologic pe care sper să apuc să-l finalizez și trimit spre publicare până în iunie. Iar zilele astea încep să postez din nou articole de psihologie pe coloja.com și psihoradea.com, că le-am cam neglijat în ultima vreme din cauza lipsei de timp. Azi a plecat în schimb un nou articol de psihologie spre cei de la Bihoreanul; apare zilele astea.

Poimâine merg la o expoziție de pictură. Mâine trebuia să merg la Consulatul Maghiar ca să susțin interviul pentru obținerea cetățeniei dar ne-au amânat cu o lună. Și mi-au sosit zilele trecute niște acte de la Colegiul Psihologilor pe care le așteptam de aproape trei luni; merg să le ridic cândva săptămâna asta de la filiala bihoreană.

News from the Unterwelt – 18 aprilie 2018

Posted by on Apr 18, 2018 in Linux | 0 comments

Am gătit azi. Ciorbă for a change.

Ciorbă ”buluc”, cum îmi place să-i spun. Salam de vară, cârnat afumat, cartofi, morcovi, mazăre, o ceapă mare, o roșie, ciuperci, cinci bucăți de usturoi, un pumn de vegeta, un cub Maggi, chili, cimbru, curry, sare, piper negru, o doză generoasă de chimen pisat, o linguriță de pătrunjel tocat, o lingură de mărar tocat mărunt, trei linguri de ulei, două de sos soia, una de pastă eros paprika și două linguri de untură.
Sare, curry, cili și chimen se mai pot adăuga ulterior, după gust.
Pus pe foc și dat drumul la film.


Romanele mele le găsiți acum și pe Cartepedia.


In other news, azi a venit o baterie de telefon pe care o comandasem. Cum schimbi bateria la un telefon LG G2:
Desfaci capacul de plastic din spate. Observi cu groază că bateria e ținută de două benzi cu circuite integrate care stau peste ea ca două bretele ce o țintuiesc de carcasă. Ca să înlături benzile fără să le rupi trebuie să desfaci 6-7 șurubele de un milimetru. Absolut normal că unul cade pe jos și-l pierzi. După ce ai desfăcut șuruburile dai peste o serie de alte benzi integrate, toate suprapuse unele peste altele ca într-un puzzle dement și nu știi cu care să începi. Tragi de una, tinde să se rupă cealaltă. Nu-i bine. Hai să tragem de astalaltă; nu – că pocnește a 5-a bandă. După ce enumeri toți sfinții reușești în cele din urmă să găsești o logică în ceea ce faci și scoți niște pini din locul lor de pe placa de bază. Ca să înlături benzile de care-s atașați trebuie scoți vreo 6-7 pini de-ăștia de diferite mărimi și încerci să memoriezi care unde venea înfipt. După o jumătate de oră ajungi să înlături una dintre bretele, îndeajuns cât să poți trage bateria veche de sub a doua și s-o îndeși pe cea nouă. Urmează apoi un joc sadic prin care încerci să-ți dai seama care pin venea unde așa că mergi pe încercate până ceva cuplează. Pui șuruburile înapoi cu grijă. Cauți pe gresie șurubul pierdut, nu-l găsești. Pocnești înapoi carcasa, pornești telefonul – totul merge OK. Găsești șurubul-lipsă. Cristoși. Desfaci carcasa de 20 de ori mai greu decât ai pus-o înapoi. Înșurubezi, pui carcasa la loc.
Undeva, în camera de R&D a celor de la LG, vreo 6 tehnicieni râd malefic în timp ce concep un nou model de smartphone cu bateria învelită în spini otrăviți.


În ultimii ani mișcarea ”uite că eu citesc” a devenit ca un tăvălug care a luat-o la vale de pe deal. Pur și simplu nu înțeleg chestia asta. Se organizează întruniri cu ocazia cărora 40 de oameni stau în parc și citesc în grup. În poza de mai jos e un eveniment menit să formeze cel mai mare lanț uman de snobi care citesc. Anunțul spune ”Ne vom desfășura pe toată strada Republicii până în Piața Sfatului.
Trebuie să aduci cu tine o carte și o pernă sau un mic scăunel.

WTF seriously WTF?

Văd din ce în ce mai des oameni care postează citate din autori de care nici măcar n-au auzit. Poze cu biblioteci sub care își declară dragostea față de lectură. Fete care scriu că bărbat adevărat e ăla care citește. Poșete cu buzunar transparent în care să-ți pui cartea, să vadă lumea când mergi la cumpărături că tu citești Irina Binder; că cititul în sine nu mai e îndeajuns dacă nu știe lumea că tu citești.
Ai zice că Generația Y a fost cuprinsă de febra lecturii, dar adevărul e că în timp ce facebook-ul e plin de tineri extaziați de mirosul cărților, eu văd om citind în parc sau în cafenea cel mult o dată pe an. Și de obicei e o persoană trecută de 40 de ani, că cei tineri citesc pe Facebook sau doar când se organizează evenimente ca cel din poza de mai jos.
A citi a devenit deja o poziție prin care-ți declari statutul social, ceva prin care cerșești apreciere. Cei de 20 de ani nu mai cumpără cărți ca să le citească ci ca să aibă ce pune pe Instagram: ”uite teancul gros de hârtie care-mi confirmă gradul de cultură”.
Acum câțiva ani, când mă plictiseam, mergeam la câte un Book Meeting. Sau ”Schimb de cărți”, cum îi spunea. Se umplea masa de romane siropoase, cărți de dezvoltare personală, ”Alchimistul” lui Cohelo. Venea câte unul cu manuscrisul SF imprimat frumos, în format tip carte, și încerca să-l paseze cuiva. Discuțiile erau în proporție de 25% despre jocuri pe calculator, 45% despre cosmetice, 25% despre gustul cafelei sau cât întârzie chelnerul cu pizza iar restul de 5% despre cărți. Am dat acolo peste un tip care se mândrea că el citește cam 14 cărți pe lună. Naiv și mirat l-am întrebat cum de reușește, așa că mi-a spus secretul: ”Citesc primele 40 de pagini și ultimele 30 de pagini și asta-mi permite să înțeleg per ansamblu despre ce era vorba în carte. Economisesc timp.” Omul părea realmente convins de metoda lui.
Cititul în România Generației Y a devenit o modă. Ca tatuajele sau blugii rupți. Ceea ce spune multe despre noi, ca popor.


Dacă tot am gătit o felie de rechin zilele trecute, mi-am adus aminte de Isidor.
Acum vreo 7-8 ani zice consoarta că ”hai că a venit circul în cetate, să mergem și noi”. Hai. Ajungem, acolo afiș mare: ”Isidor va înota cu rechinii în actul #2!”. Bun. Ne așezăm în cort, căldură de-aia insuportabilă, plin de mame cu copii entuziasmați. Ne uităm la aia care dansa pe frânghie, vedem clovnii, vedem dresaj de lei, elefanți – chestii de-astea. Și apare Isidor în fața unei perdele. Muzică tensionată, ceva gen Carmina Burana. Și cad draperiile și apare ACVARIUL. Care avea vreo 3m lungime și cam 1,5m înălțime. Înăuntru – doi rechini cam de vreo 45cm fiecare. De-ăia de apă dulce, grad de pericol – ”păstrăv”. Isidor întinde mâinile, face o plecăciune, își dă jos pelerina și sare în apă. Io mă uitam la modul ”saliva curgându-mi din colțul gurii”. Gen ”ce PLM wtf ce plm?!?”. Isidor se bagă cu capul în apă, rechinii înoată în jurul lui căutând resturi vegetale, muzica bubuie amenințător, copiii deja făceau clăbuci la nas de extaz. Iese Isidor din apă după două minute cu o mișcare bruscă care sperie rechinii. Copiii aplaudă. Consoarta se uita la mine cu privire de-aia de tipul ”bă, scuze că te-am făcut să vii”.
A fost ultima oară când am mers la circ.


Iar știrea anului e că Microsoft își face propria distribuție Linux. Când le spuneam acum 10-11 ani colegilor de redacție de la MyCOMPUTER că Microsoft va face și mișcarea asta logică râdeau de mine.

News from the Interwebz – 17 aprilie 2018

Posted by on Apr 17, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Am trimis aseară un articol spre o revistă de psihologie. Sper că se publică. Am vreo trei workshop-uri și conferințe de vizitat luna asta. Și-am gătit din nou azi:

Ardei umpluți și copți cu cartofi în sos picant

Se iau ardei mari, se taie partea cu codiță, se scobesc pe interior. Se pun doi cartofi de vară la fiert, în coajă, în apă cu sare. Se dă drumul la cuptor la intensitate maximă, se unge tava cu ulei. În ardei se pun două linguri de ulei de măsline, sare și piper după gust, rozmarin. Se ia câte o bucată de usturoi și se crestează fin pe suprafață, se pune câte unul în fiecare ardei. Eu am pus și puțin unt, cam o linguriță în fiecare. Se bagă la cuptor după ce s-a încălzit și se lasă 15 minute. Pe tavă puteți pune și niște jumătăți de cherry tomatoes la copt.
Se rade cașcaval din belșug într-un vas adânc. Se ia un cârnat afumat și se taie pe verticală apoi în felii până ies mici cuburi de carne. Se face la fel cu șunca. Se taie ceapă verde în bucățele, se toacă pătrunjel. Se ia un pumn de alune și se zdrobesc în râșniță. Cinci sau șase cherry tomatoes tăiate în două sau în patru. Trei ciuperci tăiate cubulețe. Se pune sare, oregano, piper, o linguriță de ulei de măsline, se amestecă totul bine în vasul adânc.
După 15 minute de copt ardeii se scoate tava, se golesc ardeii de usturoi, ulei și rozmarin și se toarnă umplutura în fiecare. Apăsați încet cu lingura ca să se împrăștie bine prin ardei. Dacă se poate, ardeiul să fie umplut cu vârf. Se bagă înapoi la cuptor încă 4-5 minute după ce-ați cules tomatele de pe tavă.
Se scot cartofii de la fiert, se taie în felii. Se taie o salată în fâșii lungi (cam 4 frunze). Se amestecă porții egale de maioneză cu sana, se adaugă sare și piper, curry. Se amestecă salata cu sosul, se toarnă sosul peste cartofi. Presărați oregano deasupra.
Când ardeii sunt gata se pun în farfurie, se presară puțin cimbru sau busuioc peste ei, se toarnă câteva picături de ulei de măsline.
Cașcavalul se topește iar ciupercile, carnea și restul chestiilor se coc puțin cât sunt în cuptor.
Peste întreg aranjamentul se presară pătrunjel tocat și eventual sare.

News from the Interzone – 16 aprilie 2018

Posted by on Apr 16, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Holy shit I outdid myself today. Am gătit rechin.

Rechin cu rondele pane de calamar și salată de crudități în sos Cezar

Întâi se ia carnea de rechin din congelator și se lasă 20 de minute la dezghețat. În timpul ăsta se pregătește sosul pentru marinat: 4 linguri de sos de soia, 4 linguri de oțet, 4 linguri de suc de lămâie, 4 linguri de pătrunjel mărunțit, două bucăți de usutroi tocat pastă, ceapă verde tocată sau tăiată extrem de mărunt, piper.
Se lasă carnea la marinat o oră și jumătate timp în care la fiecare jumătate de oră o întoarcem pe partea cealaltă și turnăm peste ea sos cu lingura ca să fie bine acoperită. După care recipientul din sticlă în care marinați carnea se acoperă și se bagă în frigider. Cam tot la 45 de minute deschizi frigiderul și întorci carnea pe partea cealaltă. Eu am lăsat-o la marinat vreo 5 ore în felul acesta și-a ieșit atât de moale că se desface singură bucăți când bagi furculița în ea.

Pentru salată se iau așa: ardei roșiu, galben, portocaliu, cherry tomatoes, ceapă verde, pătrunjel proaspăt, castravete – se taie toate în felii întregi de 2-3mm.
Sosul Cezar pentru salată constă din trei linguri de maioneză, trei de ulei de măsline, una de oțet, una de muștar, patru-cinci bucăți de usturoi dat prin mixer și făcut pastă, sare, piper. Eu am pus și busuioc în mix. Se amestecă bine salata de crudități cu sosul. Usturoiul merge bine cu carnea ulterior.
Sosul pentru calamar (cel din recipientul din sticlă din poza de mai jos) este format din sana, o bucată de usturoi ras, o lingură de maioneză, o linguriță de ulei de măsline, sare, piper și oregano.
Se iau două tigări. Una cu ulei de floarea soarelui (cam un deget) și una în care puneți o lingură de unt. Pe cea cu ulei o dați la foc maxim, pe cea cu unt la foc mediu.
Când untul s-a topit presărați în tigaie sare și piper, eventual cimbru sau alte mirodenii, după gust. Carnea de rechin se asezonează cu sare și piper pe fiecare parte și se pune întreagă în tigaie. Se lasă la prăjit 4 minute după care se întoarce pe partea cealaltă și se lasă la prăjit alte 4 minute. Rondeaua de rechin avea cam 2cm grosime; pentru felii mai subțiri s-ar putea să fie nevoie s-o lăsați mai puțin.
În cealaltă tigaie deja fierbe uleiul. Băgați rondelele de calamar și le lăsați vreo 4-5 minute până se fac aurii. Se așează pe un șervețel într-o farfurie ca să se scurgă uleiul.
După ce au trecut cele 8 minute și carnea de rechin s-a prăjit pe ambele părți, se scoate din tigaie și în tigaie se toarnă cam o pătrime de pahar de vin alb (vreo 5-6 linguri). Face fum de-ți umple casa dar dacă lași vinul la fiert așa se formează un sos super.
Sosul din tigaie se toarnă peste carnea fragedă de rechin tăiată felii. Alături se pun rondelele de calamar și salata amestecată cu sos Cezar.
Se presară pătrunjel și cimbru peste întreg ansamblul. Dacă aveți, presărați puțin susan peste carne.


Carnea de rechin iese foarte bună, e moale și se desprinde de pe os după 5 ore de marinat. Rondelele de calamar se înmoaie în sosul lor și asta le dă gust mai bun. Salata echilibrează tot dacă e servită direct din frigider și e rece.

Niște prieteni mi-au spus că rechinul iese ca talpa de bocanc de tare. Mie mi-a ieșit bine. Proof of concept below.

News from the Underweb – 15 aprilie 2018

Posted by on Apr 15, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Am făcut cumpărături weekendul trecut. Luat televizor nou, câteva chestii, cărți și un cuptor cu microunde pentru cabinet. Care cuptor a ajuns alaltăieri și mi-a rupt mâinile de la poștă până la birou. 13 kilograme.

Am făcut iar mâncare. A fost săptămâna sandwich-urilor calde.

Grilled cheese and salami and ham sandwich with a bit of oregano inside and a garlic-and-parsley-based sauce. Served hot with half-boiled eggs and green onions.

Și am de citit chestiile astea în vreo două săptămâni și e ciudat să alternezi între supervizarea în psihologie clinică și lectura impusă de școala doctorală de sociologie.

Și acum sad story moment.
La vreo 20 de metri de blocul meu, într-o încăpere de vreo 10 metri pătrați cu ieșire la stradă, un domn bătrân și-a deschis o frizerie. Cu anunțul din poză postat afară. Care anunț mi se pare foarte trist – un om se bazează pe clienții de acum 40 de ani. Cam ca și claviaturistul de la Duran Duran care n-a mai scos un album din anii ’80 dar ia pe genunchi copiii din cartier și le povestește despre gloria de altădată.

Am fost pe la nenea la scurt timp după ce-a deschis. Nu avea clienți, zona fiind fără vad. M-a tuns absolut oribil dar am tăcut din gură și am plătit. Îmi place să sprijin conceptul de ”mom and pop shop”.
Drumul meu de la ieșirea din bloc spre tot ceea ce înseamnă civilizație orădeană trece pe lângă frizeria bătrânului, așa că văd că e aproape mereu goală. Când e cineva înăuntru, e de obicei un alt pensionar și nu un tânăr. Business-ul nu prea merge.
Bătrânul iese regulat și mătură strada cu mișcări lente care dictează că are tot timpul din lume. Își aranjează semnul din poză, se uită în zare după care intră înapoi în frizeria cu două scaune și citește ziarul.
Și partea tristă vine abia acum.
În urmă cu vreo două luni, la ușa imediat următoare a clădirii și nici doi metri de la intrarea în frizeria bătrânului s-a dat în sfârșit în chirie imobilul. Și ce s-a deschis acolo?
Tot frizerie.
Cu scaune noi și moderne în formă de coajă de ou, chiuvete din marmură neagră, oglinzi cu spotlight-uri împrejurul lor. Vreo doi-trei tineri îmbrăcați la patru ace trebăluiesc de zor cu foarfeci și piepteni și e plin de clienți. Noua frizerie – scrie pe ușă – oferă inclusiv masaj. E genul de salon state-of-the art cu vreo șase locuri în care știi că un tuns costă de trei ori mai mult decât în alte frizerii.
Acum două-trei săptămâni, în fața frizerei bătrânului era un coș din plastic cu vreo trei pungi de fasole albă. ”3 lei” scria cu pix pe o bucată de carton. Am trecut zilnic pe drumul dintre coșul cu fasole și ușa frizeriei iar pungile erau tot acolo.
Bătrânul mai iese din când în când și mătură strada. A renunțat și la vândut fasole, că a dispărut coșul de câteva zile. Înăuntru e tot gol.
Și-a mai rămas tabla asta din poză care anunță că s-a redeschis frizeria aia din anii ’70-’80; ”cu cei care erau în perioada respectivă”.

/Later edit: Spre seară m-am pus pe gătit și-a ieșit chestia asta. Somon afumat și prăjit în unt cu cimbru și sos de soia. Cartofi pireu făcuți cu unt, oregano și sare. Cârnat afumat prăjit în unt cu sos de soia. Salată de cherry tomatoes, varză murată, ceapă verde și ardei roșu. Totul stropit cu sos și ulei aromat.

News from the Interzone – 10 aprilie 2018

Posted by on Apr 10, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Not much lately. Work and study and food.

News from the Underweb – 8 aprilie 2018

Posted by on Apr 8, 2018 in Literatură, Psihologie, Sociologie | 0 comments

Am făcut un mic snack aseară:

Night snack. Toast and cheese. Când cu icre, când cu sos picant.

Și-am făcut niște cumpărături online weekendul ăsta. Am luat un cuptor cu microunde pentru cabinet, un televizor nou de 80″ pentru acasă, cărți, niște carduri MicroSD de 32 și 64, hârtie de imprimantă și alte chestii. Și vorbind de cărți, chestia de mai jos era 227 lei pe Elefant, $75 pe BookDepository și-am intrat pe eBay și-am luat-o cu $10.76. Pam-pam.

Și mi-am dat seama de ce când postez un link pe Facebook către acest blog nu mai apare URL-ul sau poza de atac. Ține de niște modificări recente făcute de Facebook și se leagă de OpenGraph. Rezolv eu zilele astea că mi-e lene acum. Dar măcar am updatat tema la o versiune mai nouă și-am mai curățat din plugin-uri.

M-am uitat la ”A Quiet Place” și mă așteptam să fie mai bun. Și mă așteaptă niște zile pline – am de citit o mulțime de chestii, de scris articole, de făcut un site, de învățat, mers la workshop-uri și conferințe. Dar mă bucur că la Colegiul Psihologilor s-au cam așezat apele și din zona aia vin vești bune zilele astea.

Cartea mea de psihologie care trebuia să iasă în luna mai va ieși până la urmă în luna iunie. Dar e OK – eu pot să aștept.

Și-acum mă pun să xeroxez niște teste de psihologie primite de la supervizor (OMNI IV, SEC etc), să copiez niște cărți de sociologie pe eReader și să scriu câteva articole cât ascult Ulver – Perdition City. După care pun RemixOS pe un netbook mai vechi, că Linux-ul care rula pe el e deja antic.

News from the underwebz – 6 aprilie 2018

Posted by on Apr 6, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Sărbători Pascale cu Diana și mama ei. Escargot (și tot l-am făcut până la urmă).
Se culeg melcii după ploaie, se bagă într-o cutie cu găuri și capac (să nu se sufoce). Se spală fiecare melc tot la 24 de ore. Vreme de două zile nu li se dă de mâncare. După două zile li se dă o lingură de mălai și puțin morcov zilnic. După 6-7 zile de când i-ai pus în cutie se scot, se spală, se pune apa la fiert într-o oală mare și se aruncă buluc acolo tot ce-i moluscă târâtoare. Se adaugă un pumn de sare și o linguriță de cimbru, se lasă la fiert la foc mare vreme de 90 de minute.

Se aruncă apa, se spală melcii, se scot din cochilie.
Se prepară dinainte un pachet de unt amestecat cu o căpățână de usturoi ras, o jumătate de ceapă tocată sau tăiată bucățele mici și o legătură de pătrunjel mărunțită. Se adaugă o linguriță de ulei de măsline, două vârfuri de sare și două linguri de apă. Se amestecă totul bine și omogen, se poate ține la frigider.
Din amestecul de mai sus se bagă în cochilie o jumătate de linguriță, se taie partea cărnoasă a melcului și se introduce înăuntru după care se astupă gaura de intrare cu și mai mult amestec de unt cu usturoi.

Se poate folosi o tavă de brioșe. Se așează câte 3 melci cu gaura de intrare în sus iar pe fundul cupei se pune o lingură de unt cu usturoi din amestecul de mai sus și ciuperci gata fierte în apă cu sare, tăiate cuburi.
Se bagă la cuptorul încins vreme de 10 minute, putere maximă, până untul din cochilii începe să fiarbă.

They are done and hot.

Se așează pe o farfurie de supă în care ați pus cam două degete de sare grunjoasă (asta va ajuta cochiliile să stea nemișcate cu gura în sus). Se presară cimbru, coadă de ceapă verde tocată, pătrunjel, se stoarce o jumătate de lămâie.
Se taie o baghetă de pâine în felii (prăjite sumar sau nu) și se înmoaie feliile în untul rămas pe fundul cupelor scoase din cuptor.

Din carnea care-a rămas am făcut paste carbonara cu carne de melc (melcul nu încape cu totul înapoi în cochilie după ce umpleți spațiul cu unt așa că trebuie tăiată doar partea aceea cărnoasă pe care o vedeți când melcul viu e ieșit din cochilie; aceea trebuie închisă cu unt și usturoi înapoi în carapacea lui).

Se fierb pastele în apă cu sare, se bate un ou, se pune restul de unt cu usturoi și pătrunjel în tigaie, se lasă puțin la călit. Se adaugă în tigaie și carnea de melc, se amestecă vreme de trei-patru minute după care se adaugă o treime din pastele fierte, două linguri din apa de fiert și oul bătut. Se asezonează cu sare și cimbru, se amestecă permanent. Treptat adăugați și restul pastelor până ce se evaporă apa. Se rade cașcaval direct în tigaie, se amestecă până ce totul capătă consistență. Se adaugă cimbru și eventual pătrunjel.

/Later that night:

She wished to devour the scrambled remains of unborn chicken fetuses so I added some bits of ham and salami to the mix. With cheese and parsley and thyme. And toast. And cherry tomatoes.

News from the Interzone – 5 aprilie 2018

Posted by on Apr 5, 2018 in Psihologie | 0 comments

Mi-a apărut un nou articol pe site-ul Bihoreanului: ”Depresia ar putea să aibă cauze fizice”. Semnul de exclamare de la final nu-mi aparține, a fost pus de cei din redacție dar articolul este interesant.

Și-am fost la cafea la o prietenă azi dimineață și m-a întrebat ce-i aduc de mâncare (că a tot văzut că postez ce gătesc pe Facebook). Așa că

One order to go…

News from the Interzone – 3 aprilie 2018

Posted by on Apr 3, 2018 in Psihologie, Sociologie | 0 comments

Am fost azi la un simpozion + workshop de psihologie ținut de Universitatea Oradea și Școala Doctorală de Sociologie: „Children’s Rights and Subjective Well-being. Research and practice”, susținut de Dr. Monica Gonzalez, profesor de Psihologie Socială la Universitatea din Girona, Institutul de Cercetare a Calității Vieții. Workshop-ul s-a numit ”Enhancing children’s well-being through promoting their rights”.

Apoi am ajuns în grabă acasă, am discutat cu un client, am gătit iar acum mă apuc să scriu un articol cu care am întârziat nepermis de mult. După care citit studii în psihologie.

Ouă fierte cu cașcaval pane, fish sticks pane și șuncă pane. Cu cherry tomatoes, salată de varză, ardei, presărat tot cu piper, mărar și cimbru. Pasta verde e unt amestecat cu pătrunjel mărunțit, usturoi tocat și puțin ulei de măsline.