Biblia după Matei

Posted by on Jan 17, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Biblia după Matei
  • La început a fost cuvântul. Iar cuvântul era ”lipideu”.
  • ”Iar Ioanid se aplecă şi bău apă din urma copitei cămilei şi-şi vărsă stomacul în colb şi halucină la modul grande. Dar în a opta zi se făcu bine, aşa cum îi promiseseră vocile.”
  • În cea de-a treia zi Dumnezeu făcu omul și pliobitul iar ultimului Domnul îi dădu înțelepciune și cunoaștere iar omului focul și voia bună. Și le spuse lor ”Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru iar acesta e Edenul care l-am făcut”. Iar pliobitul spuse ”PE care”. Și în cea de-a patra zi dădu omului grădina Lui.
  • Avraam era înțelept, așa că-i spuse lui Matei: “Dacă ți-a intrat o așchie sub unghie și vrei s-o scoți mai ușor, poți deschide fermoarul de la pantaloni cu cealaltă mână.”
  • …și îi spuse lui Matei: ”Să ridicați sabia împotriva poporului din Canaan și să treceți prin ea toți bărbații iar pe fiicele lor să le luați și să le faceți roabe.” Iar Matei luă pe toate femeile lui Canaan și puse soldații să le apuce de picioarele drepte. Și le dădu roți să se țină de ele și soldații le împinseră să care tot grâul lui Canaan cu ele, iar Matei văzu că era bine.
  • ”Soţia lui Ioanid era bolnavă şi umbla neregulat pe tavan şi vorbea anapoda. Şi se pogorî un înger la Ioanid şi-i spuse ”Cu mentă să o freci pe tălpi, cu ficat de miel să o hrăneşti, într-u Domnul să crezi”. Dar Ioanid simţi el că ceva nu-i kosher şi-i dădu Haloperidol. Şi asta mânie pe Domnul.”
    (more…)

News from the Interzone – 16 ianuarie 2018

Posted by on Jan 16, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Azi e zi de citit. După ce-am aberat la greu pe Facebook dimineața cât mi-am băut cafeaua mă simt în formă după doar patru ore de somn.
Văzând haosul politic din țară mi-am zis ieri că n-ar strica să depun actele pentru cetățenia maghiară. Nu de alta dar Debrecenul e la doi pași și nu știi niciodată când trebuie să fugi peste graniță pentru că tocmai s-a anunțat că ne-a dat UE afară. Așa că Isten eltesse a magyart și Dumnezo’ cu mila, că vorbesc fluent limba în trei accente și-mi va fi de folos când România se va înfrăți cu Belarusul.
Și m-am pus într-o seară să desenez, că mă usutrau ochii de la ecranul laptopului. N-am avut radieră așa că a ieșit ce-a ieșit. N-am mai desenat de ani de zile.

În rest au început să-mi vină pachetele de pe Aliexpress. Am avut un shopping spree în decembrie, înainte de Crăciun. Iar ieri am făcut iar somon afumat cu mujdei, salată de varză, roșii, ceapă călită și fishsticks crocante.

News from the Underground – 14 ianuarie 2018

Posted by on Jan 14, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Mă uitam peste ce condiții de emigrare sunt în țările civilizate, acum că Trump a decis că SUA va impune un sistem de puncte similar cu cel australian. Nu că mă bate deocamdată gândul de emigrare, dar așa – din curiozitate mi-am făcut testele pentru SUA, Canada, Noua Zeelandă și Australia. Așa – cu worst case scenario (gen nu iau punctaj maxim la testul de limbă ci punctaj mediu) ca să văd ce iese. Și le-am trecut cu brio pe toate. Nu că aș avea probleme cu engleza și n-aș fi capabil să obțin un punctaj decent la un Toefl sau ceva echivalent (apropos – costă cam 200 de euro un test Toefl), dar am zis că merg pe scenariul pesimist.

Și-apoi m-am uitat să văd de ce am șanse să obțin vizele alea și-a reieșit că toate țările astea caută oameni cu studii superioare în domeniul în care vor să profeseze. Dacă aș fi vrut să merg în SUA sau NZ ca și bucătar sau inginer, cel mai probabil nu m-ar fi primit cu studiile din IT și psihologie. Nu mi-ar fi ieșit la punctaj. Dacă merg însă ca psiholog sau om în IT deja sar lejer peste limita de puncte cerută. Pentru că 33-50% din punctajul ăla e dat de studiile superioare în domeniul în care vrei să lucrezi. Tabel mai jos: cât valorează educația în domeniu (în puncte) din totalul de puncte cerut de fiecare țară. Cred că n-ar strica să fac un masterat în IT în paralel cu doctoratul de sociologie, just in case. Nu de alta dar în IT poate am șanse să fac mai rapid bani peste hotare decât cu psihologia, mai ales că bănuiesc că în cazul psihologiei trebuie niște echivalări ca să te accepte ăia în omonimul lor al Copsi.

Și am făcut iar haleală ieri seară: paste carbonara cu extra tomato sauce și niscaiva smântână.

Dar ce m-a preocupat zilele trecute a fost Urumi – o armă indiană absolut brutală. Aparte de un costum de cavaler medieval sau un pistol nu găsesc nimic cu care să poți contracara chestia asta. E o sabie cu lamă flexibilă de vreo 2cm lățime și 1,6m lungime. Lama e de obicei din oțel ascuțit dar s-au găsit și variante din cupru. Urumi poate avea una, două, trei sau mai multe asemenea lame atașate unui mâner. Până la 24 din câte am citit. Iar lungimea e și ea variabilă, cu unele asemenea săbii depășind patru metri în lungime. E deosebit de folositoare atunci când te înfrunți cu mai mulți oponenți.

Într-un clip am văzut cum un tip a tăiat nouă pepeni suspendați în jurul lui în sub o secundă. E pur și simplu terifiantă, eficace și greu de manevrat. Riști să-ți tai singur nasul sau gambele dacă nu ai antrenament. Partea bună e că adversarul nu prea are ce face, fie că are scut, fie că nu. Pentru că lamele alea se curbează dincolo de marginile scutului atunci când îl lovesc și-i secționează mâna. Asta ca să nu vorbesc despre zgomotul infernal pe care-l face un Urumi când pocnește podeaua sau ce impresie lasă în celălalt când vede vreo 3-4 fâșii de oțel întortocheate cum grăbesc spre el.

Luna apune întotdeauna în mare

Posted by on Jan 12, 2018 in Literatură | 0 comments

Luna apune întotdeauna în mare

Textul ăsta a fost publicat în antologia zombi a celor de la Editura Milennium Press prin 2013. Nici până în ziua de azi n-am primit banii pe el și nici copiile mele de autor din antologie (mulțumesc Horia Nicola Ursu). Așa că povestirea asta cu zombi e de azi gratuită.

La început au fost știrile, și mai toate anunțau aceeași chestie. Crainici cu voce gravă incantau pe fundalul în reluare al spitalelor despre cifre în creștere, arii de răspândire, simptome. Cuvinte precum ”incubație” ori ”steril” au ajuns să fie repetate cel puțin la fel de des ca ”impact economic” sau ”financiar” din zilele bune ale omenirii.

Închiderea primelor granițe a fost mai mult un gest simbolic. Ceva care să aducă un strop de speranță în rândurile familiilor crispate din fața tuburilor catodice. Ceva menit să imprime un dram de liniște și siguranță plătitorilor de taxe. Canale de televiziune regurgitau vorbele celor de la radio, cei din radio urmau indiciile celor din presa scrisă iar Internetul condimenta cu zvonuri evenimente care urmau să se transforme în certitudine. Se discuta despre linii lungi la pompele de gaz în Statele Unite, de rafturi goale în supermarketuri, de un trafic de organe întețit în China, acum că spitalele refuzau să mai primească noi victime.

În acele zile tulburi, vracii de ocazie au dus-o cel mai bine, iar puținul din cât mai însemna ”avere” în mintea lor urma să se tripleze în decurs de câteva săptămâni prin intermediul unor leacuri băbești. Se vindea ulei de gătit pe post de unguent la colț de stradă, apă dezinfectată prin parcuri, praf din vitamine pisate cu aspirină pe post de vaccin preventiv. Desigur că nimic nu funcționa, dar acele mici scântei de ”mai bine” au menținut lumea în loc pentru încă o lună sau două.

Apoi au urmat promisiunile. Asigurările. Județele au fost împărțite rapid în sectoare iar sectoarele în zone autonome aflate sub auspiciul Ministerului Sănătății. Se vorbea despre ”necesitatea de stopare” și ”igienizare”, ca și cum o serie de cuvinte pompoase ar mai fi putut să calmeze spiritele din România. Iar străverziii nu ajutau deloc.

Cei fără relații sau cu o situație materială precară au fost primii. Îi vedeai prin parcuri, tușind atunci când credeau că nu-i observă nimeni. Încercând să se așeze pe bănci ca și cum ar lua o pauză de la o plimbare istovitoare. Cu acel aer patetic de ”nu sunt bolnav” în priviri, emanând încredere și sănătate curată din toate gesturile. Lumea îi evita, tinerii se străduiau să nu-i privească în ochi când treceau pe lângă ei. Bătrânii erau cei mai periculoși deoarece nu-i puteai deosebi cu ușurință de cei infectați. Erau la fel de lipsiți de puteri, chinuiți de o viață de tutun ori bronșite, și era dificil să îi scoți din tagma celor slăbiți de boală.

Apoi au urmat suspiciunile. În tipicul mod românesc de a blama pe altul pentru problemele tale, vecinii au început să nu mai vorbească unii cu alții. În miez de noapte, prin pereții groși ai apartamentului îi puteai auzi cum șușotesc și freacă podelele cu dezinfectant, cum trântesc și caută și scot și închid și trântesc din nou. Fiecare bubuitură urmată de o tăcere mormântală, ca și cum ar fi dorit să se asigure că nu au trezit pe nimeni. (more…)

News from the Interwebz – 11 ianuarie 2017

Posted by on Jan 11, 2018 in Psihologie, Sociologie | 0 comments

Am publicat un nou articol de psihologie pe site-ul săptămânalului Bihoreanul – ”Trauma afectează fetele și băieții în mod diferit”. Și m-am pus să citesc ”Social Media, Politics and the State” a lui Trottier & Fuchs, că trebuie să-i fac recenzie pentru doctorat. Am o tonă de cărți de sociologie pe care vreau să le citesc și n-am vreme.

Ce-am mai gătit în ultima vreme

Posted by on Jan 10, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Anul ăsta l-am început extrem de leneș. Am citit și m-am uitat la filme și cam atât. Dar am gătit puțin ca să mă scoată din letargie.

Two egg omlette with bits of salami and grinded cheese. One fried sausage with french fries and paprika. One raw cabbage salad with pickled cucumber bits. Some parsley and spices on top.

Macaroane cu varză. Se fierb macaroanele în apă cu sare. Se taie o ceapă mărunt, se călește în ulei de măsline pe foc mic. Se dă o jumătate de varză mică pe răzător, se toarnă în tigaie după ce s-a călit ceapa. Se amestecă bine și se lasă și varza la călit pe foc mic sau mediu, amestecând din când în când (că altfel se lipește de tigaie și se arde) vreme de vreo 20-25 de minute. Se adaugă boia, piper, sare și cimbru după gust. Se amestecă iar. Se adaugă trei-patru linguri de sos de roșii, se lasă în tigaie vreo 10 minute, se amestecă între timp. Se lasă pastele la stors, apoi se adaugă într-o oală un polonic mare de paste și câte o lingură mare de varză cu ceapă călită, se amestecă. Și tot așa până s-au amestecat toate pastele cu chestia aia din tigaie. Opțional se mai poate adăuga piper, sare, cimbru între timp. Se servește la cald sau rece cu o lingură sau două de smântână.

Smoked salmon with crispy deep-fried fish fingers and sausage. Garlic sauce, green onions and parsley. A bit of soy sauce and lemon juice on top. A side-dish of seasoned raw cabbage salad with olive oil.

Fish sticks with mushroom tocatta and overeasy eggs and raw cabbage salad.

În caz că vă întrebați de ce s-a stricat cinematografia în ultimii 10 de ani permiteți-mi să vă luminez

Posted by on Jan 5, 2018 in Uncategorized | 0 comments

În caz că vă întrebați de ce s-a stricat cinematografia în ultimii 10 de ani permiteți-mi să vă luminez

În trecut, un film lansat în cinematografe făcea bani din vânzarea de bilete, casete VHS, produse comerciale asociate și alte chestii conexe. După câțiva ani se vindeau drepturile de difuzare către HBO sau mai multe posturi de televiziune și se mai scotea un ban. În ziua de azi însă, din cauză că oricine poate face un film, producătorii au la dispoziție circa 3 săptămâni să încaseze grosul din vânzări, după care vânzările scad vertiginos. E mult mai profitabil să faci partea a doua a filmului și să repeți schema decât să aștepți câțiva ani să mai scoți mărunțiș din ceea ce-a rămas din primul film, mai ales că memoria publicului e mai scurtă acum și oferta cinematografică mai mare.
Asta a dat naștere la un efect bizar: producătorii fac tot posibilul să se muleze pe public ca să atragă cât mai mulți oameni în acele prime trei săptămâni de la premieră. În traducere liberă – ”trebuie mulțumită toată lumea”. Trebuie mulțumite persoanele de culoare, așa că se bagă persoane de culoare în film. Trebuie mulțumite feministele așa că personajul principal e o femeie care izbutește în ciuda piedicilor să învingă soarta. Trebuie mulțumiți copiii, așa că în timpul luptelor își face apariția pisicuța cu ochi mari care face toate tipele să ”awwwwww” în brațele iubiților. Trebuie mulțumite minoritățile sexuale, așa că cel puțin unul din personaje e fie gay, fie bisexual, fie transexual. Trebuie mulțumit omul limitat intelectual, așa că firul poveștii e lejer și presărat de cât mai multe explozii.
Așa apar filme de duzină sau remake-uri ”politically correct”. Cel mai bun exemplu în acest sens e ultimul Star Wars. Sau ultimul sezon din ”X-Files” unde au încercat să împace seriozitatea lui Mulder cu glume ieftine și misterul sezoanelor trecute cu prim-planuri lungi cu extratereștri. Un alt exemplu e remake-ul ”Ghostbusters” în care toate personajele principale sunt femei. Citeam că vor să facă un nou ”Spiderman” cu el negru și să-l transforme pe ”Shazam” în femeie. Aștept cu interes un nou episod din franciza ”Alien” în care xenomorph-ul e vegan. Sau un nou ”Predator” care nu omoară femei pentru că nu-i frumos să agresezi femei. Ori un ”Rocky” asiatic care se antrenează într-un roi de pui de pisică doar ca spre finalul filmului să realizeze că nu violența este calea.
(more…)

Ce-am învățat din filmele de acțiune

Posted by on Jan 2, 2018 in Uncategorized | 0 comments

Ce-am învățat din filmele de acțiune

– cartușierele AK47 pot elibera un număr nelimitat de gloanțe;
– gloanțele din plumb despică lacătele din oțel ca pe unt;
– mitralierele care trag 30 de proiectile pe secundă nu fumegă și nu-și înroșesc țeava când eroul pricipal ține apăsat trăgaciul vreme de un minut întreg urlând din toți rărunchii ceva despre dreptate sau răzbunare;
– polițiștii își nimeresc mereu ținta;
– după ce sare de la opt metri înălțime, eroul principal cade mereu în picioare fără ca tibiile să-i cedeze și intre direct prin genunchi;
– gloanțele și membrele amputate nu cauzează intrarea în șoc a suferindului ci-l înverșunează mai mult;
– orice om e capabil să încaseze o multitudine de pumni în față fără să se dezechilibreze sau să devină dezorientat;
– luptele corp-la-corp cu cuțitul durează în jur de trei minute; cele cu săbii pot dura până la un sfert de oră;
– dacă te arunci cu burta pe grenadă îți salvezi camarazii deoarece stomacul și coloana vertebrală îi protejează pe toți de șrapnel;

(more…)

Gânduri de final de an

Posted by on Dec 28, 2017 in Uncategorized | 0 comments

Pe veci stăpâni

Pentru un popor fără prea multe merite suntem extrem de eficienți în a găsi chestii cu care să ne mândrim. Mă uit stupefiat la cum presa perpetuează mitul olimpicului român, chit că statisticile spun că România e pe ultimul loc în UE în ceea ce priveşte proporţia elevilor cu cele mai bune performanţe – cei capabili să rezolve cerinţe complexe (2% la română, 3,3% la matematică şi 0,7% la ştiinţe). Citesc despre medici și afaceriști de succes care au renunțat la salarii consistente pentru a se reîntoarce în țară. Din patriotism, sugerează ziarele. Citesc despre femeia de serviciu cu masterat în mecatronică (sau așa ceva), un reportaj trist despre setea de cunoaștere a celei care spală WC-urile burghezilor; asta în condițiile în care uităm că nici post de casier la Kaufland nu mai primești fără facultate terminată.

Sabina – această Vadim a adolescenților

Mândria de a fi român a dat naștere unei întregi industrii care exploatează chestia asta în variate domenii – de la religie la politică la sectorul comercial. Știrile cum că un cutare designer faimos de la Paris și-a inspirat noua colecție din ia ardelenească ori motive populare oltenești stârnește valuri de indignare (”Cu ce DREPT?!?”). Luni mai târziu fetele se îmbracă în ie, Inna se unduiește pe ritmuri cu influențe etno, PSD face postere cu mândria de a fi român iar canalele media sorb toate chestiile astea ca pe miere și scuipă știri ridicole care întrețin isteria: ”România a fost identificată ca fiind leagănul civilizației”, ”Tunele misterioase sub arcul carpatic”, ”Tatăl Nostru în româna veche descoperit pe tăblițele în cuneiforme”.
Apoi ciclul se repetă.
Un exemplu concludent de patriotism de duzină e cel de acum câteva luni, când pe net circula un articol despre ”Nicolae Teslea”. Se dădea share în draci la chestia asta și internauții își umflau piepturile că – uite dom’le: Nicola Tesla, ăla de a inventat chestii era român. Chit că același articol afirma că și Marie Curie ar fi fost româncă – o anume ”Maria Curista”. Trolling ca la carte.
Suntem noi în bula noastră mică. S-ar putea ca în curând să zburăm afară din UE alături de Polonia și vom afla rapid că patriotismul ăsta ieftin și negândit nu ține de foame.

 

Șah mat la porc

Niște tineri vegani din Cluj au protestat pentru că eu mănânc porc. Și vor ca eu să nu mai mănânc porc așa că au băgat-o pe o fată într-o cușcă și-au vopsit-o pe față corespunzător ca să arate cum sunt tratate animalele înainte ca noi să le savurăm cu garnitură de cartofi și puțin sos de soia.

De remarcat câteva chestii aici:

1. Animalul din cușcă are piercing în urechi și buze ca orice porc ce se respectă.
2. Animalul din cușcă are păr în trei culori, făcut probabil cu vopsea anticapitalistă și netestată pe animale, ca orice porc normal.
3. Animalul din cușcă s-a îmbrăcat gros, că afară e frig; ca porcii de altfel.
4. E curios cum numărul veganilor e invers proporțional cu disponibilitatea mâncării. Nimeni nu era vegan în comunism și nu văd asociații de vegani prin suburbiile din Sierra Leone. Numai cei din generația ”millennials” știu că rucola bate la orice oră ceafa de porc.
5. Consider că fiecare om are dreptul să mănânce ce dorește, dacă doctorul i-o permite. Consider totodată că a-mi bate obrazul că nu mănânc ceea ce ideologia îți dictează că ar trebui să mănânc e semn de snobism.
6. De remarcat rana adâncă din obrazul fetei. Pentru că orice crescător de porci știe că nu-ți crești porcul fără plagă deschisă pe față, că pierde din gust. Porcul se crestează regulat, ca și căpățâna de mac, din fragedă porcie și până la maturitate.
7. Dacă o bagi pe o tânără în cușcă, pe stradă, îmbrăcată și vopsită și accesorizată modern dar cu ditai rana purulentă în obraz și vânătăi sub ochi iar mesajul tău e ”nu mânca porc” pe mine m-ai pierdut. Efectiv stau și mă uit la ea cu saliva curgându-mi din colțul gurii și nu reușesc să fac legătura dintre instalația avantgarde și suferința grohăitoarelor.

 

Sfaturi de Crăciun pentru părinți sau cum să-ți educi copilul cu ocazia sărbătorilor de iarnă

Fără îndoială, mulți părinți își pun întrebarea ”cum pot îmbina magia sărbătorilor de iarnă cu un suflu educativ care să-mi inspire copilul?” E o problemă recurentă asupra căreia Răzvan va arunca de îndată lumină.
O idee bună e să împachetezi cutiuțe nu mai mari de 1-2cm în lungime și să le așezi sub brad. Vreo 6-7. Copilul va învăța astfel că valoarea cadourilor nu constă în dimensiunea lor și totodată va putea să mânuiască mai ușor cadourile cu degețelele lui mici, ceea ce-i aduce un plus de dexteritate. Așezați sub brad cadouri minuscule și lăsați copilul să se bucure de ele, el nefiind conștient între timp că și deprinde anumite abilități și concepte despre viață.
O altă idee e să combini educația în istorie cu bucuria Crăciunului. Urmărește-ți copilul cum deschide cu frenezie ambalajul cadoului și explică-i, după ce dă de cei trei cartofi, că în Irlanda anilor 1800 cartoful era extrem de apreciat și reprezenta cea mai accesibilă sursă de nutriție pentru populația săracă. Privește-i ochii mari cum absorb informația, copilul nefiind conștient că – deși în vacanță – procesul de învățare nonformală continuă într-un mod nu doar productiv dar și susținut de bucuria sărbătorilor de iarnă.
Cercetătorii institutului online ”MemeGenerator.net” oferă o altă modalitate de a combina magia Crăciunului cu educația familială. Aceștia sugerează ca părintele să împacheteze o serie de cutii goale în hârtie destinată cadourilor și – ori de câte ori copilul nu este ascultător sau face o criză de nervi – părintele să arunce în focul sobei câte un astfel de pachet. Copilul învață astfel nu doar că orice reacție are o consecință dar și concepte derivate din filosofia existențialistă precum ”totul în viață are o finalitate” ori ”eșecul e finalitatea oricărei acțiuni întreprinsă pe termen lung”.
Concepte precum ”bunătatea” ori ”compasiunea” pot și ele fi insuflate copilului în timpul sărbătorilor de iarnă. Faceți ceva împreună, ca familie – cum ar fi să pregătiți budincă de valinie sau prăjiturile preferate ale copilului. Copilul este îndrumat să ajute părinții cu lucruri mici, ca să învețe că, în echipă, lucrul se termină mai ușor. Asta totodată va duce la solidificarea relațiilor intra-familiale și-l va învăța pe copil valoarea muncii fizice. Când dulciurile sunt gata, se pun la răcit pe pervaz iar copilului i se explică faptul că alți copii nu se pot bucura de dulciuri cu ocazia sărbătorilor și i se detaliază cum, datorită aportului său, budinca și/sau prăjiturile vor fi donate acelor copii. Juniorul familiei va învăța astfel ce înseamnă spiritul Crăciunului și a împărți fericirea cu alții.
O altă metodă eficientă de a educa minorul este de a face bradul împreună cu el. Multă lume dorește să surprindă copilul cu bradul gata făcut, dar adevărul e că dacă un copil contribuie la decorarea lui împreună cu părinții va aprecia mult mai mult activitatea efectuată în grup, cu cei dragi. După culcare și poveștile de seară, părinții dezasamblează bradul iar dimineața i se explică juniorului că din cauza ritmului rapid impus de revoluția indistrială, capitalism și apariția clasei sociale de ”millenials”, Crăciunul durează doar o noapte. Astfel, copilul va învăța rapid nu doar conceptele de bază ale sociologiei moderne dar și ce înseamnă răbdarea, următorul Crăciun fiind la 365 de zile distanță. În mod ideal i se explică mezinului ciclul impus de mișcarea de revoluție a Pământului ca un fapt dat asupra căruia noi, ca specie, nu avem control.
Printre modalitățile de educare informală din preajma Crăciunului practicate în vest se numără și cea numită de specialiști ”calul troian”. După ce copilul stă în poala Moșului și-i spune ce jucării vrea sub brad, părinții smulg rapid barba și căciula lui Moș Crăciun și strigă ”Nu e Moșul, e Ilie – electricianul de la cinci!”. Copilul va învăța astfel că nu tot e ceea ce pare și – totodată – să se ferească de străinii deghizați în rude.
Există desigur multe alte tehnici de educare a copilului – prea multe pentru a fi enumerate aici. În Germania și Austria se practică din ce în ce mai des bomboanele-surpriză: copilului i se dă o pungă cu bomboane ca să descopere că-s defapt jumări. Astfel va învăța că proteinele sunt cu mult mai importante pentru corp decât zahărul. Francezii subtituie jumările cu escagrot, chit că e dovedit științific că în carnea de porc găsești mai mulți nutrienți decât în cea de melc.
Nu ratați în această iarnă ocazia de a vă învăța copiii lucruri utile, combinând magia Crăciunului cu mici lecții deghizate în surprize.

Sărbători fericite.

News from the Underweb – 26 decembrie 2017

Posted by on Dec 26, 2017 in Literatură, Psihologie, Uncategorized | 0 comments

Am scris un nou articol pe Psihoradea – ”Filme despre boli mintale și tulburări – partea a IV-a”. Go check it out. După ce termin cu odihna zilele astea mai scriu câteva. Iar azi am făcut mâncare; again.

Rețeta e creație proprie și sună cam așa. În engleză, că-s englez:

Take a small loaf of brown bread and make a cup out of it using a knife. Keep the breadcrumbs. Cut half an onion and three garlic cloves thinly, fry them in oil at medium heat for about 3 minutes. Add salt and pepper, stir. Chop six or seven thick slices of sausage, chop two green onions into small slices.

Add a bit more oil to the pan, add about five spoons of tomato sauce, stir. Add oregano, allspice and about three spoons of soy sauce. Stir like you’re about to invoke Baal.

Chop two handfulls of mushrooms into thin slices, add them to the pan. Stir and add half a glass of water. Place some ham slices at the bottom of the ”bread bowl”, paint them with some soy sauce. This is so that the juices won’t flow through the bread. Scrape cheese until you can fill a coffee cup with the amount, add it to the pan with the white part of the green onions. Stir from time to time, leave it on medium heat for about eight to ten minutes. Add breadcrumbs until they soak up all the excess water and oil, mix. Add two spoons of sourcream and a generous amount of paprika, mix.

Take the pan off the heat source, add parsley, add half of the green part from the chopped green onions, mix. Pour everything in the bread bowl while it’s still hot. Decorate with the remaining green onions and a bit of parsley. Add some sourcream on top. It’s nutritious, delicious, spicy. The raw green onions and the sourcream add a particular good taste to it.

 

Și s-ar putea ca anul viitor, pe lângă cartea de psihologie pe care o scot, să-mi fie tradus(e) în engleză și unul (sau mai multe?) roman(e). Nu-i nimic sigur dar poate dă startul Crux Publishing și la proiectul ăsta. Reduceri semnificative zilele astea pe site-ul editurii.