Posted on Sep 9, 2012 | 3 comments

Anul curent a fost un an bun pentru mine, dacă e să-l iau writing-wise. Am terminat un roman început anul trecut şi am scris un altul. Cele două manuscrise – împreună cu un al treilea de proză scurtă – le-am trimis editurilor şi acum stau ca pe ace în aşteptarea unui răspuns. De la Recolta roşie încoace şi uitasem ce lung şi obositor e procesul de corectură: să stai ore în şir cu un teanc de foi A4 în mână şi să le reciteşti apatic în căutare de greşeli ori idei neîncheiate. E un calvar să te pui în postura de cititor în condiţiile în care ştii deja cum evoluează povestea din poziţia de autor. Ajunge să-ţi fie scârbă de personaje, imaginea lor se diluează, sari cu privirea peste cuvinte cu litere zburate deoarece mintea le înregistrează ca şi complete, mai tai din greşeală paragrafe care aveau iniţial un scop, însemnezi, reciteşti şi apoi citeşti din nou.
În medie parcurg un manuscris de vreo cinci-şase ori până să-l pot da unei terţe persoane pentru proofreading şi păreri. Pe la a patra lectură deja îmi este lehamite şi încep să sar peste evenimentele pe care le cunosc şi aşa apar scăpări în text.
Şi mai enervant e faptul că OpenOffice nu alcătuieşte corect documentele. Editurile cer manuscrisele formatate cu font Times New Roman de 12 iar recent am avut surpriza să fi deschis în Microsoft Office un asemenea document creat în OpenOffice şi să observ că diacriticele arătau bizar. Parţial problema ţinea de layout-ul tastaturii (eu folosind Romanian şi nu Romanian Standard care are diacritice cu virgulă detaşată), parţial ţinea de modul în care OpenOffice interpretează fonturile. Long story short, a trebuit să iau toate manuscrisele şi să le inspectez cale de câteva ore în Windows, după care le-am retrimis editurilor cu scuzele de rigoare.

La manuscris am lucrat vreme de aproape trei ani, deşi ideea îmi venise pe la începutul anilor 2000. Ca temă centrală are generația de rockeri a anilor ’90, subcultura lor, cu câteva fire de poveste ce se dezvoltă în paralel. Am încercat să descriu cum gândeau tinerii pe atunci, ce-i ținea împreună, de unde gustul pentru muzică violentă și modul în care societatea îi integra sau nu în rândul ei – totul într-un mod cât mai realist, fără incursiuni dese în fantastic. Este povestea primei generaţii de adolescenţi de după revoluţie, pitită bine în nişa ei de subclasă a rock-ului. Mulţumiri lui Dan-Liviu Boeriu pentru corectura finală şi impresii.
Este povestea unei colonii de artiști, construită pe un substrat care ia în calcul procesul creativ și modul în care acesta este stimulat de interacțiunea cu semenii tăi. Dacă ar fi să încadrez undeva romanul, cel mai probabil că aș alege ”transgressive fiction” ca subgen literar (Douglas Coupland, Chuck Palahniuk, Welsh); poate și un strop de beat generation prin text. De multă vreme doream să folosesc cumva într-un text impresiile şi cunoştinţele artistice pe care le-am adunat de-a lungul anilor, iar povestea aceasta a fost perfectă pentru aşa ceva. Unde mai pui că artiştii, fie ei pictori, scriitori sau fotografi, sunt în general spirite rebele cu un mod de gândire aparte; ceea ce dă automat liber unei linii de evenimente detaşate de monden. Mulţumiri Lilianei Ianculescu pentru corectura finală şi impresii.
O colecție de cinci povestiri, toate centrate în jurul subiectului viciilor. În ultimul an am adunat câteva idei de roman pe care ulterior am realizat că nu doresc să le dezvolt dincolo de un anumit prag. Iar ca totuşi acestea să nu se piardă, le-am transpus în proză scurtă sub forma unor texte de vreo 40.000 de caractere lungime. Povestirile nu au legătură între ele (aparte de o anumită mantră stilistică pe care am încercat să o păstrez şi repet), prezintă personaje din medii diferite şi modul în care viciul face parte din viaţa lor. Una din aceste povestiri a apărut în revista Familia iar o alta în revista Caietele Oradiei.

În prezent lucrez la un roman în limba engleză, mai mult ca un exerciţiu lingvistic, iar în paralel am început să mă documentez şi să adun notiţe pentru un roman în limba română. Cu ceva mai mut timp la dispoziţie îmi propun să suplimentez şi colecţia de povestiri cu încă trei titluri, de ar fi să nu atingă tiparul în viitorul apropiat.